Metode de prevenire a comportamentului deviant in adolescenta

Metode de prevenire a comportamentului deviant in adolescenta

Activitatea de prevenire cat si cea de terapie reprezinta componente ale aceluiasi proces care cuprinde masuri si tehnici educative in scopul preintampinarii devierilor comportamentale dar si al recuperarii elevilor, readaptarii scolare sau resocializare a acestora. Deci, separarea preventiei de terapie este fortata, diferente existand doar sub raport metodologic si al momentului interventiei, nu si al scopului propus. Preventia si terapia au incomun urmatoarele caracteristici: se bazeaza pe cunoasterea personalitatii elevului si a mediului in care acesta traieste, au aceeasi tinta educativa, fac apel la aceeasi gama de metode si tehnici educative, sunt implicati aceiasi actori (educatori-educati) care isi desfasoara activitatea pe "scena aceluiasi teatru" (scoala, familie, grup social). In activitatile educative dominant preventive sunt implicati atat elevii cu risc mare comportamental dar si cei fara risc de deviere.

In ultimii ani se realiefeaza ca tendinta dominanta activitatile educative preventive deoarece se apreciaza ca fiind mai eficienta, mai putin costisitoare si mai usor de realizat decat terapia propriu-zisa.

"Profilaxia comportamentelor deviante se refera la totalitatea masurilor adresate copiilor si tinerilor, precum si microgrupurilor sociale caror apartin, luate in scopul prevenirii conduitelor neintegrate social, prin interventia asupra cauzelor, conditiilor si circumstantelor care pot genera devianta. Astfel, profilaxia ne apare ca o masura de sanatate individuala si colectiva. Ea nu poate fi conceputa decat ca o actiune ampla, cuprinzatoare, desfasurata sistematic, ca o strategie de eradicare si combatere a cauzelor deviantei. Pentru reusita ai nevoie de munca in echipa (pedagogi, psihologi, medici, sociologi)". (Albu, E., 2002, pp. 60-61)

Preventia reprezinta aplicarea unui ansamblu de actiuni esalonate in timp, pe parcursul a trei etape:

1. prevenirea primara - vizeaza cauzele care genereaza aparitia manifestarilor de comportamente deviante. Actiunile inmtreprinse in aceasta etapa sunt dirijate spre cunoasterea elevilor, selectarea si analiza factorilor de risc care favorizeaza devierile de comportament cu scopul inlaturarii acestora. Prevenirea primara are drept tinta cunoasterea copiilor orfani, a celor abandonati, a copiilor cu dificultati scolare, a celor care provin din familii dezorganizate sau cu probleme sociale.
2. prevenirea secundara - are drept scop depistarea din timp a cauzurilor de inadaptare si rezolvarea lor inainte ca acestea sa degenereze in devieri comportamentale.
3. prevenirea tertiara - aplica masurile ce trebuie intreprinse ca devierile comportamentale odata aparute sa nu se repete. O importanta deosebita in aceasta etapa o are educatia morala care apeland la utilizarea metodelor si procedeelor diferntiate si individualizate, la stabilirea unuor relatii interpersonale corecte, folosindu-se si de influenta educativa a familiei reuseste in cele din urma sa inlature conduitele deviante.

"In ceea ce priveste clasificarea si continutul masurilor, sunt foarte apropiate punctele de vedere ale autorilor V. Dragomirescu, D. Ozunu, Gh. Nistoreanu, C. Paun si ale altora. In opinia lor, masurile de prevenire trebuie intreprinse, in paralel, pe planurile: socio-psihologic si psihopedagogic, socio-profesional, psihoprofilactic (medic-psihologic) si juridic." (Albu, E., 2002, p. 61)

Masurile de ordin socio-psihologic se refera la influenta pozitiva a familiei cu ajutorul socioterapiei si psihoterapiei familiei, facand apel la actiuni cu pronuntat caracter de asistenta sociala, ajungandu-se chiar pana la inlocuirea familiei din punct de vedere educativ cu persoane specializate care pot asigura copilului un climat educativ normal.

Masurile socio-profesionale sunt indreptate spre evitarea riscurilor datorate alegerii unei profesii care se afla in dezacord cu inclinatiile elevului. Pentru a se evita aparitia acestor cazuri, scolii ii revine sarcina de a imbunatati actiunile educative referitoare la dezvoltarea in cariera.

In plan psihoprofilactic sau medico-psihologic se intreprind actiuni pentru descoperirea, excluderea sau diminuarea influentei unor factori cauzali de natura organica , neuropsihologica , cu un pronuntat caracter patologic care favorizeaza declansarea comportamentelor deviante (tulburari caracteriale, instabilitate emotiva, tendinte agresive, psihopatii). In situatii extreme se impune dispensarizarea pentru a efectua investigatii de natura neuropsihiatrica si endocrinologica.

Masurile social-juridice sunt axate pe cunpoasterea legislatiei penale ceea ce poate contribui la reprimarea conduitelor comportamentale deviante.

Din practica psihopedagogica se desprinde concluzia ca greselile de educatie din domenius afectiv conduc la intarzierea formarii trasaturilor pozitive de caracter si faciliteaza aparitia  dificultatilor in adaptarea scolara a elevilor. De aceea, in programul managerial al scolilor s-a acordat o atentie deosebita dezvoltarii armonioase a vietii afective in relatiile intrascolare.

O atentie deosebita s-a dat si actiunilor de colaborare a scolii cu familia urmarindu-se cunoasterea psihopedagogica si educativa a copiilor, exercitarea statului de partener in efortul de combatere a greselilor educative, cresterea increderii in posibilitatiile copiilor si dezvoltarea capacitatii de control prin valorificarea insusirilor pozitive si sprijinirea pe acestea in vederea inlaturarii celor negative.