PSIHOTERAPIA COGNITIV COMPORTAMENTALA

TCC

detin suprematia in domeniul terapiilor scurte.

reprezinta singura forma de psihoterapie platita de casele de asigurari in spatiul anglo-saxon

au rezultate evidente

TCC postuleaza faptul ca starile afective negative: anxietatea, depresia, mania sunt generate de modul distorsionat de gandire al oamenilor (indiferent de Q.I.).

Terapeutul il ajuta pe client sa-si recunoasca acest mod de gandire si sa-l modifice, dezvoltandu-i un stil de gandire nu pozitiv, ci realist. La baza acestui demers se afla modelul tulburarilor psihopatologice elaborat de Beck care evidentiaza rolul cognitiilor in aparitia si mentinerea starilor afective negative.

Distorsiunile cognitive accentueaza vulnerabilitatea persoanei la evenimentele negative de viata favorizand interpretarile exagerate si catastrofizante.

Beck distinge mai multe tipuri de cognitii:

1. Gandurile negative automate care se declanseaza automat, au un caracter credibil si sunt direct legate de starile afective negative si de comportamentele disfunctionale. Pot fi adevarate, dar de cele mai multe ori sunt exagerate si false.

Ex.:  “ El nu ma place.”

2.Convingerile negative

3.Schemele cognitive de baza care au un caracter mai generalizat decat convingerile. Sunt un fel de reguli de viata invatate din copilarie si intarite de-a lungul vietii in urma interactiunii cu persoane semnificative. Au un caracter generalizat si absolutist si sunt greu de modificat.

Ex.: “ Trebuie sa fac totul perfect pentru a obtine aprobarea celorlalti.”

Aceste persoane vor fi mai vulnerabile la depresie si anxietate pentru ca, evident, nu vor putea trai la nivelul standardelor propuse.

Informatiile primite din mediul inconjurator vor activa gandurile negative automate:

“ El nu ma place, nu ma simpatizeaza.”

si vor fi evaluate in conformitate cu grilele postulate de convingerile negative de baza.

Grila: “ Daca nu obtin aprobarea tuturor, inseamna ca sunt o persoana lipsita de valoare.”

Convingerile disfunctionale sunt bazate pe schemele cognitive de baza care au un caracter si mai general.

Ex.: “ Sunt o persoana care nu merita sa fie iubita.”

“ Sunt o persoana lipsita de valoare.”

Schemele cognitive de baza contribuie la declansarea unor mecanisme de atentie selectiva care ii vor determina pe subiecti sa detecteze cu precadere informatiile care vin in sprijinul schemelor cognitive. De exemplu, depresivul cauta numai lucrurile care nu merg.

Terapeutii mai moderni includ, pe langa conceptele elaborate de Beck, si modelul RET elaborat de Ellis, model care subliniaza rolul rezistentei scazute la frustrare si al imperativelor categorice: “Eu trebuie intotdeauna, cu orice pret, sa obtin aprobarea tuturor.” Se includ in terapie si unele tehnici de tip experential.

Demersul terapeutic are urmatorii pasi:

1. Explicarea modului in care gandurile genereaza stari afective.

Majoritatea clientilor sunt surprinsi de faptul ca starile lor emotionale sunt rezultatul modului in care interpreteaza imprejurarile.

Terapeutul ii va explica subiectului care e diferenta dintre ganduri si stari afective, precum si maniera in care gandurile creeaza, mentin si accentueaza starile afective.

Ex. ” Sunt o persoana care nu merita sa fie iubita.”

“ Eu niciodata nu voi fi fericit fara ea.”

“ Imi e mult mai bine fara ea, deoarece ne certam tot timpul.”

Terapeutul utilizeaza cateva exemple care ilustreaza relatia dintre ganduri si stari afective.

Este de dorit sa pornim de la ceea ce spune clientul. Terapeutul trebuie sa detecteze predictia clientului privitoare la lipsa de speranta si s-o analizeze prin strategiile TCC.

Clientului i se traseaza ca sarcina pentru acasa, in primele sedinte, sa noteze intr-un jurnal timp se o saptamana starile afective negative in partea stanga si gandurile negative in partea dreapta.

Unii clienti au tendinta de a confunda gandurile cu starile afective. In acest caz, terapeutul ii va dirija sa sesizeze aceasta diferenta.

2. Ajutarea clientului sa sesizeze distinctia dintre ganduri si fapte reale.

Multe persoane, care se simt deprimate sau speriate, considera ca acele ganduri care le trec prin cap sunt fapte reale.

Ex. Cl: “ Sunt sigur ca voi cadea la examen.”

T.        “ Daca cineva nutreste un anumit gand, nu inseamna ca e si adevarat.”

Gandurile pot fi supozitii, ipoteze, descrieri care pot fi adevarate sau false.

Pentru a realiza mai usor distinctia dintre ganduri, sentimente si fapte reale e indicata aplicarea teoriei ABC a lui Ellis.

A = eveniment activator

B = ganduri si convingeri

C = consecinte care pot reprezenta stari afective sau comportamente.

Clientul primeste ca tema pentru acasa sa noteze intr-un jurnal evenimentul activator, gandurile si convingerile referitoare la acesta precum si consecintele in plan emotional si comportamental.

Trebuie avut in vedere si cazul in care gandurile nutrite de client sunt adevarate. Terapeutul nu trebuie sa-i lase clientului sau impresia ca se indoieste de tot ce spune acesta. In astfel de cazuri instructajul administrat e urmatorul:

“ Uneori gandurile si convingerile tale vor descrie faptele in mod corect, alteori nu. In acest caz, trebuie sa-ti faci o regula de baza in a verifica gradul de adevar al gandurilor tale trecand in revista faptele de viata.”

3. Evaluarea intensitatii starilor emotionale si gradului de veridicitate a gandurilor negative

Pentru demersul terapeutic este important de stiut cat de mult crede clientul in adevarul convingerilor si gandurilor sale si cat de intense sunt starile afective.

Clientul va fi invatat sa diferentieze intensitatea emotiilor, precum si masura in care crede in gandurile si convingerile sale. Acest lucru este important atat pentru evaluarea initiala cat si pentru evaluarea intermediara.

Clientului i se cere sa evalueze pe o scara gradata de la 0 – 10 sau de la 0 – 100 unde:

0 = emotie absenta sau nu crede deloc ca acel gand e adevarat

10/100 = emotie deosebit de intensa sau este convins 100% de adevarul gandurilor sau convingerilor

respective.

Terapeutul va trasa ca sarcina pentru acasa ca pacientul sa evalueze timp de o saptamana fluctuatiile intensitatilor starilor afective precum si a credintei in veridicitatea gandurilor negative.

4. Identificarea unor variatii in cadrul unor convingeri specifice.

Pentru ca subiectul sa poata capata o anumita detasare fata de convingerile negative, terapeutul il va ajuta sa sesizeze faptul ca si in situatia actuala convingerea poate fi modificata sub aspectul credibilitatii sale. Intrebarile adresate sunt de tipul urmator:

“ Exista anumite perioade in care crezi ca acest gand sau convingere este adevarata?”

“ Ce se intampla atunci cand crezi mai putin ca gandul tau negativ este adevarat?”

“ In cazul in care gandul tau ar fi pe deplin adevarat, cum poti sa crezi mai putin in el?”

5. Identificarea distorsiunilor cognitive.

Gandurile si convingerile negative au la baza anumite erori de logica denumite de specialisti

distorsiuni cognitive.

1. Gandirea dihotomica: clientul gandeste in termeni extremi alb-negru, totul sau nimic.
2. Suprageneralizarea: un eveniment negativ singular conduce la un model generalizat si repetitiv de gandire negativa.

Ex. “ Am numai ghinioane.

3. Etichetarea: pornind de la o greseala oarecare subiectul isi adreseaza lui sau altor persoane etichete negative.

Ex. “ Sunt un prost, un ratat”, “ El este un ticalos.”

4. Imperativele categorice: persoana interpreteaza evenimentele in termeni absolutisti, extremi, lipsiti de realism care exprima dorintele sale si nu relitatea obiectiva.

Ex. “ El trebuie neaparat sa ma iubeasca si trebuie sa se comporte asa cum doresc eu”

5. Personalizarea: subiectul isi atribuie o vina disproportionata pentru producerea unor evenimente negative ignorand  contributia altor factori la producerea evenimentelor.

Ex. “ E numai vina mea ca fiica mea a esuat in viata.”

f.  Citirea gandurilor: individul considera ca stie ce gandeste o alta persoana fara a avea suficiente

informatii in sprijinul afirmatiilor sale.

Ex. “ Stiu ca seful meu ma uraste.”

7. Ghicirea viitorului: subiectul prevede un final negativ pentru un eveniment fara a avea suficiente dovezi pentru aceasta.

Ex. “ Cu siguranta voi fi respinsa la interviu.”

8. Catastrofizarea: un eveniment negativ care a avut loc sau se va petrece este considerat nu doar neplacut, ci ingrozitor, teribil, oribil, de nesuportat.

Ex. “ Va fi ingrozitor daca voi cadea la licenta.”

9. Ignorarea pozitivului: subiectul desconsidera toate succesele personale sau ale celorlalti, considerand ca acestea nu sunt importante.

Ex. “ Oricine ar fi putut face acest lucru.”

10. Filtrarea negativului presupune focalizarea  atentiei excesiv pe evenimentele cu continut negativ
11. Judecata afectiva: subiectul interpreteaza datele realitatii prin prisma trairilor sale emotionale.

Ex: daca mi-e frica sa zbor cu avionul, inseamna ca este foarte periculos sa zbori cu avionul.

12. Blamarea: subiectul ii considera pe ceilalti vinovati in totalitate de problemele sale.

Ex “ Numai parintii mei sunt de vina ca am ajuns asa.”

13. Realizarea unor comparatii inechitabile: persoana interpreteaza evenimentele conform unor standarde nerealiste care iau in calcul numai persoanele care au performante mai bune.

Ex: un elev se evalueaza comparandu-se numai cu olimpicii.

14. Orientarea spre trecut plina de regrete: clientul isi concentreaza atentia asupra acelor lucruri pe care ar fi trebuit sa le faca mai bine in trecut, in loc sa se concentreze asupra prezentului si viitorului.
15. Orientarea: “ce ar fi daca?”: subiectul isi adreseaza sau adreseaza celorlalti tot felul de intrebari in legatura cu evenimentele negative care s-ar putea intampla si nu e niciodata satisfacut de raspuns.

Ex.: “ Ce se va intampla daca voi lesina, imi voi pierde autocontrolul?”

16. Centrarea excesiva pe evaluare: persoana ii judeca permanent pe ceilalti si pe sine in termeni extremi: bun-rau, valoros-lipsit de valoare.
17. Respingerea contraargumentelor: subiectul respinge toate contraargumentele care contrazic gandurile si convingerile sale negative.

Ex.: un tanar care considera ca nu merita sa fie iubit respinge orice dovada de simpatie pe care cineva i-o da.

Terapeutul il va ajuta pe client sa sesizeze distorsiunile cognitive care apar in gandirea sa.

6. Tehnica sagetii verticale

Uneori gandurile negative automate se dovedesc a fi adevarate. De exemplu, un client timid poate prevedea ca va fi respins la o petrecere. In acest caz este utila explorarea convingerilor negative care stau in spatele gandurilor negative automate. Intrebarile adresate sunt de tipul urmator:

“ Ce s-ar intampla daca acest lucru ar fi adevarat?”

“ Ce ar insemna asta pentru tine?”