Cazuri usoare (psihoterapia cognitiv-comportamentala situatiile de criza existentiala

Def.: criza existentiala reprezinta situatia cand o persoana intalneste un obstacol important care ii blocheaza scopul de viata si este imposibil de depasit prin mijloace obisnuite.

Daca subiectul nu gaseste singur o solutie, urmeaza o stare de dezorganizare a comportamentului, cu depresie, anxietate, simptome somatice. Daca persista un timp mai indelungat poate duce la tulburari nevrotice si psihosomatice.

Cele mai frecvent intalnite situatii problematice amenintarea cu pierderea statutului social al persoanei, o pierdere actuala, conflicte majore care presupun decizii importante, probleme maritale, relatii interpersonale tensionate, dificultati la locul de munca, dificultati de invatare, probleme legate de cresterea copiilor, probleme datorate handicapului produs de o boala somatica sau psihica etc.

Persoanele care cer ajutor terapeutic, nu sunt luate in terapie pt situatii de criza, ci pt simptome ca depresie, anxietate, insomnie, cefalee, pierderea apetitului sau probleme in sfera comportamentala. Aceste simptome sunt insa secundare situatiei create si numai rezolvarea problemei care sta la baza simptomelor, duce la remiterea lor.

Obiectivele terapiei in aceste situatii

1. Ajutarea clientului sa identifice problemele care ii creeazaa stari afective negative
2. Ajutarea clientului sa constientizeze resursele adaptative pe care le are si prin care face fata
3. Invatarea unor metode simple de rezolvare de probleme
4. Formarea unor deprinderi de autoreglare psihica
5. Insusirea unor tehnici de a face fata in viitor unor probleme asemanatoare (self-help - autoajutor, deprinderi de viata

Aceasta terapie se aplica subiectilor care se descurca bine in general, dar situatia stresanta le depaseste posibilitatile.

Etapele demersului terapeutic

I. Identificarea situatiilor problematice terapeutul trebuie sa l ajute pe client sa realizeze o lista cu probleme foarte clar precizate ca sa poata fi abordate. Se pun intrebari minune Cum ai vrea sa arate viata ta dupa ce problema va fi retolvata

Strategii pt identificarea problemelor

1 terapeutul va asculta cu atentie descrierea problemei si daca clientul are deficiente in identificarea problemei, se pot adresa intrebari ajutatoare de tipul ,,Care este lucrul care te supara cel mai mult

2. se realizeaza o lista preliminara de probleme, parafrazand, cand este  necesar cele spuse de client

3. problemele trebuie sa fie notate pe hartie, astfel incat clientul sa verifice daca sunt corect notate

4 terapeutul se va asigura daca nu a mai ramas vreo problema neprecizata, urmand sa fie inclusa in lista, daca exista

5. unii specialistii afirma ca trebuie sa exiete o lista de probleme prestabilita sau de domenii care sa includa relatiile cu partenerul de viata, cu ceilalti membrii ai familiei, mai ales cu copiii, locul de munca, studii, gospodarie, probleme cu legea, izolarea sociala si probleme cu prietenii, consum de alcool, droguri, adaptare sexuala, doliu sau pierderi, probleme psihiatrice si somatice

6.     obtinerea unei descrieri cat mai precise a problemei, terapeutul solicitand cat mai multe detalii pt problemele episodice sau certuri cu partenerul. Deci, pacientul trebuie sa descrie ultima situatie cand a aparut problema. Urmeaza intrebarea Cum ai dori sa arate situatia dupa ce va fi modificata?” Este necesara evidentierea interrelatiilor dintre probleme, dupa care terapeutul redacteaza impreuna cu clientul lista problemelor acestuia.

II. Identificarea resurselor adaptative ale clientului

Este important de stiut ce capacitati are persoana de a depasi problemele curente si cat de repede este capabila sa o faca.

Evaluarea resurselor adaptative se realizeaza cu urmatoarele informatii:

cum a facut fata persoana unor situatii similare din trecut

in ce masura subiectul a utilizat strategiile de evitare pt a fugi de problema ( consum de alcol, droguri )

gradul de extensie a starilor afective actuale si daca a mai prezentat antecedente ca depresie, anxietate, tulburari de somn, tulburari ale conduitei alimentare si daca prezinta si la ora actuala aceste simptome. In ce masura aceste simptome prezentate, interfereaza cu viata cotidiana si activitatea cotidiana

In ce masura clientul poate furniza singur solutii

III. Evaluarea ,,suporturilor” de care dispune clientul

Terapeutul consilier, trebuie sa afle daca clientul sau

dispune de un confident 

s a adresat si altor persoane sau institutii abilitate sa i ofere sprijin ( medic, preot, asistent social)

daca a urmat un program de psihoterapie si cu rezultate pt a adopta alta strategie daca rezultatele nu au fost bune

factorii de mediu: situatia materiala, profesionala, interese, viata de familie

Indicatiile terapeutului pt aplicarea tehnicii de rezolvare de probleme

1.     Problemele clientuluipot fi definite cu precizie

2.     Obiectivele acestuia par realiste

3.     Absenta unei boli psihice majore

4.     Acordul dintre client si terapeut cu privire la posibilitatea de a lucra impreuna

Demersul terapeutic este scurt, durand de la 4 la 6 sedinte si putandu se prelungi daca este cazul. O sedinta de psihoterapie durreaza intre 30 60 minute. Primele sedinte sunt mai apropiate in timp ( de trei ori pe saptamana ), celelalte la intervale mai mari. In cazuri de urgenta, se poate oferi un numar de telefon.

III. Etapele si strategiile in rezolvarea de probleme

Etapele rezolvarii de probleme:

1.     Decizia asupra carei probleme sa se lucreze mai intai

2.     Acceptarea obiectivelor

3.     Parcurgerea stadiilor necesare atingerii obiectivelor

4.     Decizia in legatura cu prima sarcina terapeutica

5.     Evaluarea progresului in sedinta urmatoare de psihoterapie si abordarea dificultatilor aparute

6.     Decizia pt pasul urmator, in functie de progres

7.     Redefinirea scopurilor si problemelor viitoare

8.     Abordarea problemei urmatoare, chiar daca problema anterioara nu a fost in totalitate rezolvata

Este important ca, clientul sa aiba o imagine foarte clara asupra ceea ce se va lucra.

Sarcinile intremediare folosite pt rezolvarea de probleme trebuie sa fie realiste si descrise in termeni comportamentali cazul Alinei din carte reluarea unor contacte cu vechii prieteni

Pt realizarea obiectivelor, clientul trebuie sa aiba un contact fata in fata pe saptamana, cu unul dintre prieteni.

Pt probleme mai complexe, clientul trebuie descurajat sa adopte de la inceput, solutia care-I pare cea mai la indemana. Clientul trebuie incurajat sa genereze cat mai multe solutii, oricat de absurde ar parea la prima vedere.

Este recomandabil ca Pacientul si terapeutul sa noteze sarcinile pt acasa, pt a putea discuta in sedinta viitoare, progresele obtinute dar si dificultatile.

Aprecierea indeplinirii unei sarcini se evalueaza dupa criteriile succes, succes partial, absenta progresului.

Daca clientul si-a indeplinit bine sarcina, terapeutul trebuie sa-l determine sa constientizeze care sunt beneficiile pe care le obtine cresterea increderii in sine, o dispozitie mai buna, maibuna capacitate de intelegere a situatiei.

Pt un succes partial, terapeutul va decide cu clientul daca nu este nevoie de mai mult timp pt indeplinirea sarcinii sau daca au aparut dificultati.Acestea pot fi de natura practica asu de natura psihologica ( gandurile negative, legate de posibilitatea indeplinirii sarcinii pt acasa ).

Se examineaza si gandurile negative legate de consecintele posibile ale ducerii la indeplinire a sarcinii ( cazul Alinei ). Terapeutul il va ghida pe client sa identifice convingerile negative de baza, care sunt matrici generatoare de ganduri negative situationale si se aplica apoi toata gama de tehnici comportamentale.

Se analizeaza situatiile in care nu apare un progres.

Strategiile principale de rezolvare a problemelor

1.     Generarea de solutii posibile: subiectul trebuie sa genereze cat mai multe solutii, fara a evalua utilitatea lor practica.

Daca clientul se blocheaza, terapetul ii poate propune solutii. Sugerarea de solutii total nepotrivite, poate provoca clientul sa se angajeze in joc. Acelasi lucru se intampla la sugerarea de solutii extreme.

Solutiile sunt notate si se vor examina avantajele si dezavantajele lor . Ca si la terapia de grup, se poate acorda fiecarei solutii cate un punctaj. Terapeutul nu trebuie sa sugereze clientului ce ar fi mai bine sa faca

2.     Repetarea cognitiva sau antrenamentul mental clientul trebuie sa repete in detaliu in plan imaginativ, o anumita sarcina sau confruntarea cu o situatie.

3.     Jocul de rol direct sau inversat terapeutul va juca rolul de client. Aceasta strategie se aplica mai ales atunci cand problemele sunt de natura interpersonala

4.     Monitorizarea activitatilor se stabilesc liste de prioritati, se stabilesc obiective, se ierarhizeaza sarcinile de la simplu la complex, se elaboreaza orare si programe pe saptamana, zile si ore. Aceasta monitorizare este foarte utila pt persoanele dezorganizate

5.     Adresarea de verificari convingerilor disfunctionale eronate

6.     Acordarea de recompense este o strategie pur comportamentala in care clienttii sunt instruiti ca din cand in cand sa si acorde cate o recompensa, daca au dus bine la indeplinire o sarcina

7.     Obtinerea de informatii si sfaturi suplimentare

Desi rezolvarea de probleme incurajeaza autonomia, totusi clientul trebuie instruit sa solicite un plus de informatie de la consilier, psiholog, prieteni Ultimele sedinte sunt la intervale de 2 3 saptamani.

Demersul psihoterapeutic centrat pe rezolvarea de probleme, poate esua

cand persoana sufera de o tulburare de personalitate sau de o boala psihica majora chiar si in remisiune

cand persoana are o imagine de sine scazuta si o incredere redusa in fortele proprii. In acest caz, demersul terapeutic trebuie prelungit iar terminarea terapiei se face mai gradat

Acest program terapeutic al rezolvarii de probleme este foarte simplu si poate fi utilizat in consilierea scolara si cea psihologica, in problemele de personal, in resurse umane, pt asistarea psihologica la aviatori, politisti. Se utilizeaza, pt ca persoana x sa fie mai eficienta, sa se recupereze dupa efort etc.