Evaluarea dimensiunilor pietei

Evaluarea dimensiunilor pietei

Capacitatea efectiva si potentiala a pietei

Capacitatea efectiva a pietei intreprinderii reprezinta volumul total de marfuri oferit deja de  producator si pentru care exista o cerere certa la un moment dat. Masurarea ei se realizeaza cu ajutorul a doua categorii de indicatori:

1) Indicatori cantitativi de dimensionare a capacitatii efective a pietei ;

2) Indicatori valorici de dimensionare a capacitatii efective a pietei. 

1) Din categoria indicatorilor cantitativi de dimensionare a capacitatii efective a pietei fac parte :

a) Volumul efectiv al cererii (P), care exprima cantitatea totala dintr-un bun sau serviciu achizitionata de piata la un moment dat. Ea semnifica practic capacitatea de absorbtie efectiva a unei piete.

b) Volumul efectiv al ofertei (O), care exprima cantitatea totala dintr-un bun sau serviciu oferita de producatorii existenti pe o anumita piata la un moment dat.

Prin confruntarea celor doi indicatori se obtine volumul efectiv al pietei care indica dimensiunile tranzactiilor comerciale existente la un moment dat pe o piata.

c) Volumul vanzarilor (V), care reprezinta acea pondere din volumul efectiv al ofertei care a fost tranzactionata (vanduta) de catre firmele existente pe o anumita piata. Intotdeauna volumul vanzarilor va fi mai mic sau egal cu volumul efectiv al ofertei (V ≤ O).

a)     Gradul de saturatie a pietei (G_S), care se calculeaza raportand volumul vanzarilor (de produse, game de produse, marci, etc) la volumul cererii sau invers :

sau 

Daca V = P T G_S = 100% (in marimi relative) sau = 1 (in marimi absolute), adica piata este saturata, cererea este satisfacuta integral, sansele de a mai putea aduce in acel moment marfa pe piata fiind nule.

Daca V < P T G_S < 100% (sau < 1), adica piata este nesaturata, cererea nesatisfacuta integral, existand astfel sanse de a mai comercializa cantitati suplimentare de marfa.

2) Din categoria indicatorilor valorici de dimensionare a capacitatii efective a pietei fac parte:

a) Cota absoluta de piata (C_AP) este acea parte detinuta de o societate comerciala, de un produs sau de o marca in cadrul pietei totale efective luata drept referinta. Ea se calculeaza ca raport procentual intre volumul vanzarilor unei intreprinderi (sau cifra de afaceri a acesteia) pe o anumita piata si valoarea totala a tranzactiilor efectuate pe acea piata.

b) Cota relativa de piata (C_RP) se determina ca raport intre cota de piata absoluta a intreprinderii, a produsului sau a marcii si cea a concurentului cel mai apropiat sau cel mai puternic.

Pentru intreprinderea lider unic cota relativa de piata va fi data de raportul dintre cota absoluta de piata a liderului si cea a intreprinderii plasate pe locul secund (sau a co-liderului). Intotdeauna cota de piata a liderului unic este supraunitara sau cel mult egala cu unu, in caz ca se raporteaza la co-lider.

Pentru un non-lider cota relativa de piata se obtine raportand cota sa absoluta de piata la cea a liderului (eventual a co-liderului); intotdeauna cota relativa de piata a intreprinderii non-lider va fi subunitara sau eventual egala cu unu, daca se raporteaza la co-lider.

c) Rata de crestere a pietei exprima ritmul de crestere a vanzarilor si in corelatie cu indicatorul cota de piata evidentiaza gradul de interes pe care-l prezinta intreprinderea pentru un anumit cuplu produs-piata.

Capacitatea potentiala a pietei intreprinderii este dependenta de capacitatea de productie maxima a unei intreprinderii si este proportionala cu potentialul de desfacere al acesteia la un moment dat pe o anumita piata. Astfel, ea exprima volumul maxim al vanzarilor pobibil de atins de catre un agent economic in cadrul pietei de referinta. Deoarece are la baza o cerere potentiala formata atat din cumparatorii actuali cat si din cei potentiali, acest indicator se poate calcula in cazul unei firme dupa relatia :

C_{P f} = C_{Ef f}  + a x NCR + b x C_{EF c} unde:

C_{P f} - capacitatea potentiala a intreprinderii;

C_{Ef f} - capacitatea efectiva a intreprinderii;

NCR - nonconsumatorii relativi existenti pe piata ;

C_{EF c} - capacitatea efectiva a intreprinderilor concurente;

a - cota parte din nonconsumatorii relativi posibil de atras ;

b - cota parte din capacitatea efectiva a intreprinderilor concurente, posibil de atras ;

Aria pietei

Cunoasterea ariei pietei va oferi astfel intreprinderii informatii asupra distributiei teritoriale a ofertei si cererii de marfuri, a punctelor de intalnire a acestora, precum si despre puterea de atractie a unei intreprinderi, despre concentrarea populatiei in zonele de interes. In studiul ariei pietei vor trebui analizate pe de o parte suprafetele de raspandire a produselor, distanta de la punctele de productie, respectiv distributie la consumatorul final sau intermediar si modalitatea in care sunt grupate spatial relatiile de piata ale intreprinderii, pe de alta parte.

Caracteristicile spatiale cele mai utile in analiza pietei sunt (cei 4 «G»):

a)   Gradul de concentrare a pietei care evalueaza densitatea retelei comerciale atat din perspectiva ofertantului cat si a distribuitorului.

b)   Gradul de solicitare a retelei comerciale care impreuna cu indicatorul anterior servesc intreprinderii in realizarea unei analize comparative cu celelalte societati comerciale concurente de pe piata.

c) Gravitatia comerciala care ofera o imagine despre forta de atractie comerciala a unui centru economic puternic in raport cu altele mai slabe.

d) Gradul de repartizare si raspandire teritoriala a vanzarilor de marfuri si a prestarilor de servicii.

Gravitatia comerciala reprezinta forta de atractie exercitata de reteaua comerciala a unui oras asupra populatiei nerezidentiale. Intensitatea fenomenului gravitational se poate aprecia apeland la cele doua modele: deterministe si probabilistice.

Modelele  deterministe au la baza legea a gravitatiei comerciale care a fost formulata astfel: doua centre A si B atrag cumparatorii dintr-o localitate intermediara (T, mai mica) in raport direct proportional cu numarul locuitorilor acestor centre si in raport invers proportional cu patratul distantei dintre localitatea considerata (T) si aceste centre, respectiv:

unde :

Ca si Cb - exprima cumparaturile atrase de centrele urbane A si B ;

Pa si Pb - populatia centrelor A si B ;

Da si Db - distanta de la localitatea considerata pana la centrele A si B.

Pentru modelele probabilistice reprezentativ este modelul lui D. L. Huff, care are la baza, in esenta, 2 factori :

- marimea centrelor comerciale de atractie, exprimata prin suprafata comerciala cu care acestea sunt dotate ;

- timpul necesar deplasarii cumparatorilor pana la aceste centre

Dinamica pietei

Ca principala caracteristica a economiei moderne, dinamica pietei unei organizatii este conditionata de existenta unui numar de factori de mediu intern sau extern, care actioneaza pe termen lung sau scurt. Natura si intensitatea acestora determina gradul de dinamism al pietei.

Cunoscand toti acesti factori care pot influenta dinamica pietei sale, intreprinderea poate initia actiuni concrete de dezvoltare a activitatilor pe care le desfasoara. Aceste modalitati de dezvoltare a pietei se regasesc in trei cai de actiune, dintre care intreprinderea poate alege:

a) Calea extensiva de dezvoltare, care actioneaza in directia cresterii numarului de consumatori fie atragand o parte din nonconsumatorii relativi, fie atragand clientii intreprinderilor concurente. Nonconsumatorii relativi reprezinta acel segment de populatie care din diferite motive fie nu au dorit sau nu au putut achizitiona produsul intreprinderii, fie nu au avut cunostinta de existenta lui, dar care in viitor ar putea sa-l utilizeze.

b) Calea intensiva de dezvoltare, care vizeaza fie cresterea cantitatii cumparate la o singura achizitie, fie cresterea valorica a cumparaturilor unei persoane, fie marirea frecventei in consum, fie cresterea cantitatii utilizate la fiecare ocazie de consum. Daca in cazul cai extensive erau vizati consumatorii potentiali aici sunt vizati consumatorii efectivi ai intreprinderii.

c) Calea combinata de dezvoltare, care se regaseste si cel mai des in practica economica, se poate constitui in multiple variante de combinatii a cailor anterior prezentate. De regula, intreprinderile prefera utilizarea acestei metode pe termen mediu si lung pentru ca eventualele atacuri din partea concurentilor sa nu-i prinda descoperiti pe una din directiile vizate prin intermediul primelor doua cai.