|
|
|
Ce sunt drogurile?
Drogurile sunt substante care, o data introduse in organismul uman, modifica felul in care acesta reactioneaza. Aceste substante pot fi luate atat cu scop recreational, cat si cu scop medical.
In decursul istoriei, majoritatea drogurilor ilegale de astazi au fost folosite, initial, in scop medical. Problema insa a aparut in momentul in care oamenii au descoperit partea recreationala a acestora si drogurile au inceput sa se foloseasca abuziv. Problema cea mai mare consta in faptul ca, desi nu toate creaza instant dependenta fizica, se poate instala dependenta psihica, aceasta determinand folosirea repetata a acestora ceea ce duce la dezechilibrarea organismului.
Opiul este poate cel mai vechi drog folosit, insa si cel care a distrus cele mai multe vieti. In decursul istoriei, opiul si derivatele sale au generat razboaie (razboaiele din timpul dinastiei Chang) si au provocat multa suferinta.
Opiul dateaza inca din anul 3400 I.H., in acea perioada fiind cultivat in mesopotamia de jos. In 1300 I.H., egiptenii au inceput cultivarea opiului pe campurile lor, ei introducand aceasta planta in europa si facand-o foarte populara. Hippocrate, parintele medicinei, nu recunoaste calitatile benefice ale opiului, insa admite utilitatea acestuia pentru alinarea durerii bolnavilor.
In Persia si India, opiul a fost adus in jur de anul 340 D.C. de catre Alexandru cel Mare, fiind cultivat in cantitati masive.
In China, targovetii arabi au introdus opiul in anii 400 D.C., avand mare succes. Popoarele europene au vazut potential in afacere, intrand in competitie directa cu arabii si facilitand exportul de opiu din India spre China.
Aceasta abundenta de opiu in intreaga lume in secolele 18-19 a determinat consumul acestuia fara restrictii, neexistand legi de control in acele vremuri. De aceea, predominant in Asia de sud-est, China, America de Nord si Franta, in marile orase existau asa-numitele « opium dens », locuri in care oamenii puteau cumpara si chiar fuma opiu nestingheriti. Acestea erau, de obicei, asociate cu poporul chinez deoarece se aflau in cartierele chinezesti din acele zone si erau conduse de chinezi.
La inceputul secolului 19, poporul chinez a avut o decadere incredibila din cauza abundentei de opiu. In acea perioada, Englezii devenisera cea mai mare organizatie criminala din lume, acestia reusind sa introduca in china tone de droguri, transformand poporul chinez intr-o natie de dependenti de droguri, cu efecte devastatoare asupra societatii. Ca solutie pentru aceasta problema, in 1836 guvernul chinez interzice opiul pe teritoriul chinei si incepe sa inchida in mod agresiv respectivele « opium dens ».
Cu o ultima sfortare, oficialii chinezi incearca sa opreasca negotul cu opiu venit din Anglia. Acestia incearca la inceput sa rezolve problema in mod diplomatic, insa problema degenereaza iar conflictul ia amploare, avand loc in acea perioada “razboaiele opiumului”.
In 1804, Fredrich Wilhelm Adams Seturner reuseste sa extraga din opiu morfina. Aceasta a inceput sa fie fost folosita incepand din 1853, o data cu descoperirea acului hipotermic. Aceasta era utilizata in special drept calmant si anestezic, insa era prescrisa de catre doctori fara retineri, in special pentru a trata (in mod eronat) dependenta de alcool si de opiu. Abia mai tarziu s-a aflat ca morfina creeaza o dependenta fizica si psihica mult mai puternica, astfel creind probleme mai grave decat cele pe care le rezolva. Astfel s-a explicat cum, in Razboiul Civil American, peste 400.000 de oameni s-au imbolnavit de « boala soldatilor », dependenta de morfina.
In 1874, cercetatorul englez C.R. Wright sintetizeaza diacetilmorfina, crezandu-se ca aceasta este un derivat al morfinei cu aceleasi efecte, insa care nu da dependenta. Cunoscuta drept Heroina, substanta este popularizata incepand din 1898 de catre compania germana Bayer si aprobata pentru uz general in 1906 de catre American Medical Association. Heroina, din acel moment, a fost folosita ca si calmant pentru dureri de cap, sirop de tuse, somnifer si alte probleme marunte. Abia in 1924, cand s-a estimat existenta a aproximativ 200.000 dependenti de heroina numai in SUA, substanta a fost interzisa. Insa profitand de popularitatea heroinei, gruparile mafiote au preluat afacerea inceputa de Bayer, vanzand heroina pe piata neagra.
Cel de-al doilea razboi mondial a limitat extrem de mult traficul de heroina, datorita securitatii sporite la granitele Statelor Unite. Acest lucru a determinat o curatare a numarului de dependenti de Heroina, la sfarsitul razboiului existand un numar de maxim 20.000 dependenti. Insa problema nu se terminase, deoarece Mafia Siciliana si cea Corsicana preiau fraiele afacerii , cele doua grupari ocupandu-se de traficul de heroina in SUA in urmatorii ani. Desi autoritatile au reusit sa distruga si sa limiteze numarul de culturi de opiu din Turcia, gruparile mafiote si-au mutat productia in partea de sud a Asiei, loc propice pentru fabricarea heroinei, datorita situatiei politice instabile si a cantitati mari de mac produse, afacerea din pacate mentinandu-se si in zilele noastre.
Insa nu doar opiul a fost una din problemele omenirii. Methamfetamina, substanta care actioneaza asupra sistemului nervos central, a fost folosita ca substanta energizanta in multe razboaie. Descoperita in 1919, aceasta are ca efecte putere de concentrare sporita, senzatie de energie, euforie, persoanele care o consuma putand sa nu doarma multe zile la rand fara sa simta nevoia. Insa un efect secundar extrem de neplacut este distrugerea sistemului nervos central si aparitia agresiunii din cauza lipsei de somn. De asemenea, dispare si pofta de mancare, iar omul ajunge sa slabeasca foarte mult.
Aceasta substanta a fost folosita de majoritatea tarilor beligerante in al doilea razboi mondial, in special de catre germani ( se spune ca Hitler era dependent de methamfetamina). Insa cantitatea de methamfetamina administrata de toate tarile participante la al doilea razboi mondial este totusi mai mica decat cantitatea administrata de SUA soldatilor din Vietnam.
In prezent, raspandirea substantei a luat amploare, in special in SUA, datorita usurintei de fabricare a acesteia si a numeroaselor centre de productie a methamfetaminei. Tocmai de aceea, pe plan mondial este o lupta continua pentru a impiedica raspandirea acestui drog, ducandu-se campanii importante impotriva acestei substante.
Heroina si Methamfetamina sunt cele mai periculoase droguri existente in acest moment pe piata neagra, datorita distrugerii pe care acestea o provoaca organismului si a dependentei fizice create.
LSD-ul face parte din categoria substantelor halucinogene. Acesta, impreuna cu substantele bazate pe DMT ( dimetiltriptamina ), atat cele obtinute pe cale chimica, cat si cele naturale (plandta ayahuasca), sunt substante care, odata introduse de organism, afecteaza receptorii MAO si nivelul serotoninei, producand o schimbare totala a felului in care o persoana percepe mediul inconjurator.
LSD-ul (Lysergic acid diethylamide sau LSD-25) a fost descoperit de catre cercetatorul Albert Hoffman in anul 1938. Pe acea vreme, savantul lucra in laboratoarele Sandoz din Elvetia la descoperirea unui medicament impotriva migrenelor. Totusi, pana in anul 1943, nu i-au fost descoperite proprietatile halucinogene. In ziua de 16 aprilie 1943, cercetatorul sintetiza substanta LSD-25, pana in momentul in care a fost nevoit sa isi intrerupa munca datorita unei ameteli ciudate. Omul de stiinta s-a mirat de ciudatul efect pe care substanta i l-a produs, deoarece acesta nu a intrat in contact cu LSD-ul decat prin varful degetelor, in momentul cristalizarii substantei. Acest lucru a condus la experimentul pe care savantul l-a facut pe el insusi, cu 3 zile mai tarziu, pe 19 mai, zi cunoscuta drept „ziua bicicletei” .
In dimineata acelei zile, Albert Hoffman a consumat 0,25g de LSD ( cantitate imensa, ulterior dovedindu-se faptul ca, datorita potentei substantei, efectele se produc incepand chiar de la 25 micrograme – 0,025g ). In scurt timp, efectele substantei au devenit atat de puternice incat doctorul Hoffman incepuse sa aiba o dificultate majora in a vorbi coerent. De aceea, el vorbeste cu asistentul sau sa il escorteze pana acasa pe bicicleta. In legatura cu respectiva calatorie, doctorul Hoffman mentioneaza in jurnalul sau faptul ca intreg campul sau vizual era extrem de distorsionat si avea senzatia ca sta pe loc, desi el pedala cu o viteza destul de mare. Ajungand acasa, el a chemat de urgenta un doctor si a cerut vecinului sau sa ii dea lapte, crezandu-l un antidot. Doctorul, neavand ce sa ii prescrie, l-a sfatuit sa stea intins in pat. Savantul a trait in acele momente diverse halucinatii care l-au trecut prin diverse stari, dupa care perceptia sa s-a modificat, sunetele auzite transformandu-se in imagini colorate vizuale. In final a adormit, iar a doua zi, cand s-a trezit, totul era inapoi la normal. De atunci, ziua de 19 mai 1943 este cunoscuta in istorie drept „ziua bicicletei”.
Perioada 1960-1973 este cunoscuta drept perioada Hippie in SUA. Se spune ca liantul ce a tinut toata gruparea hippie in picioare era chiar LSD-ul, acestei substante dedicandu-i-se chiar melodii, cum ar fi melodia celebrei formatii Beatles – Lucy in a Sky of Diamonds (acronimul titlului este chiar LSD). In anul 1966 insa, autoritatile au declarat ilegal LSD-ul, catalogandu-l ca substanta controlata. Acest lucru insa nu i-a oprit pe tinerii hippioti, totul culminand cu imensul concert de la Woodstock, in anul 1969.
Ayahuasca este o substanta folosita de samanii si vracii din triburile din amazonia in scop spiritual si medical. Aceasta planta, odata preparata, capata efectele halucinogene datorita inhibitorilor MAO si substantei DMT din componenta acesteia.
Substantele halucinogene si in special LSD-ul ( care este cea mai puternica substanta halucinogena cunoscuta pana astazi ) desi nu provoaca dependenta fizica, sunt periculoase pentru psihicul uman, in special dupa utilizari repetate. S-a dovedit stiintific faptul ca sansele declansarii schizofreniei ( boala ereditara) sunt mai mari la persoanele care folosesc droguri halucinogene. De asemenea, exista riscul unor psihoze in cazul in care apar asa-zisele „bad trips” ( cu halucinatii extrem de urate ), persoanele in cauza ramanand cu sechele pe termen foarte lung. Inca o problema a substantelor halucinogene este declansarea HPPD-ului, boala care apare exclusiv la unele persoane ce le folosesc si care se manifesta prin halucinatii si distorsiuni de vedere permanente si iremediabile.
