|
|
|
Administratia reprezinta una dintre cele mai utile activitati umane, regasindu-se pretutindeni, in toata complexitatea vietii sociale.
Conceptul de administratie are trei acceptiuni principale: administratia ca activitate umana, de reprezentare a intereselor comunitatii; administratia ca structura sau organizare indispensabila in scopul infaptuirii conducerii colectivitatilor locale; administratia ca institutie, constituita din activitatea si structura sa, cu scopul de a putea indeplini sarcinile primite de la puterea publica, precum si de a satisface interesele generale, cu respectarea drepturilor si intereselor legitime ale oamenilor.
Ca doctrina a managementului, administratia trebuie sa cuprinda imperativele: a prevedea, a organiza, a conduce, a coordona, a controla.
Administratia publica este pusa in folosul si in interesul general al societatii sau al unei colectivitati umane. Obiectul administratiei publice il constituie realizarea valorilor care exprima interesele statului sau ale societatii, valori care sunt exprimate in Constitutie si alte acte elaborate de puterea legislativa.
Administratia publica constituie un proces continuu si o activitate permanenta si adaptabila conditiilor dinamice ale mediului social.
Etimologic, termenul de „administratie” deriva din latinescul „ad-ministrare”, care inseamna „pentru a servi”. Prefixul „ad” subliniaza directia catre un scop, spre sau pentru realizarea unui obiectiv. Cuvantul „ministrare” vine de la latinescul „ministris” care inseamna „servitor”.
La nivel local, indeplinirea legii in regim de putere publica revine unitatilor administrativ-teritoriale, intemeiate pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.
Autoritatile administratiei publice, prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase sunt consiliile locale alese si primarii alesi in conditiile legii.
Autoritatile publice locale conduc colectivitatile umane delimitate teritorial din punct de vedere politic si administrativ, in conditii de autonomie administrativa si financiara. Autonomia financiara face posibila autonomia administrativa, asigurandu-i suportul material al functionarii.
Crearea unei administratii publice moderne si eficiente, care sa se apropie de cetatean reprezinta una din prioritatile incluse in calendarul procesului de integrare europeana, dar in acelasi timp si scopul principal al procesului de reforma a administratiei publice care sa raspunda cerintelor societatii democratice si eficientei economice.
Accelerarea reformei in administratia publica si exigentele referitoare la integrarea Romaniei in Uniunea Europeana aduc in prim plan necesitatea managementului functiei publice si al functionarilor publici, bazat pe o strategie de gestiune previzionala a resurselor umane in domeniul functiei publice.
Avand in vedere ca, in mare masura, punerea in practica a deciziilor politice depinde de buna functionare a sistemului administrativ, este fireasca atentia care trebuie acordata imbunatatirii managementului resurselor umane.
Procesul imbunatatirii managementului resurselor umane in administratia publica este de durata si poate fi definit de cateva directii importante:
elaborarea la nivelul fiecarei institutii publice a propriei strategii a resurselor umane in concordanta cu principiile si liniile directoare inscrise in strategia cadru - Strategia managementului functiilor publice si a functionarilor publici si includerea acesteia in strategia institutiei ca o componenta prioritara;
asigurarea permanentei legata de nevoia de continuitate a experientei castigate in timp de functionarii publici;
profesionalizarea functionarilor publici, in general, si a celor de conducere, in special, pentru asigurarea eficientei, eficacitatii si calitatii serviciilor publice;
impunerea neutralitatii politice justificata de faptul ca, daca administratia publica centrala sau locala este angajata politic de un guvern, va fi obligatoriu inacceptabila pentru urmatorul guvern;
aplicarea codurilor de etica pentru functionarii publici si generalizarea acestora in
intregul sistem al administratiei publice;
punerea accentului pe creativitatea si flexibilitatea in gandire si actiune a functionarului
public;
dezvoltarea unui nou tip de cultura organizationala in cadrul institutiilor publice, bazat
pe incredere, stimularea colaborarii intra si inter-institutionala.
Abordarile recente privitoare la tendintele noii societati informationale considera capitalul uman o resursa strategica cel putin la fel de importanta ca si capitalul financiar.
Notiunea de gestiune a functiei publice este esentiala pentru conturarea unei imagini complete asupra acestei institutii.
Conceptul poate fi analizat in sens material - functional si in sens formal - organic.
In sens material - functional, prin gestiunea functiei publice se evoca actele juridice si operatiunile materiale prin care se recruteaza functionarii publici si se materializeaza situatia lor profesionala (promovari etc.), inclusiv structurile de organizare a functiei publice (organigrama, statul de functii).
In sens formal - organic se au in vedere autoritatile si organismele implicate in derularea activitatilor de gestionare a functiei publice.
Un sistem de management corespunzator pentru gestionarea functionarilor publici trebuie sa asigure:
recrutarea personalului competitiv si pregatit profesional, corespunzator cerintelor
specifice postului;
compatibilitatea permanenta intre dinamica postului si aptitudinile, abilitatile si pregatirea
profesionala ale titularului postului;
planificarea carierei functionarului public din perspectiva acestuia si a institutiei publice in care a fost numit;
indeplinirea obiectivelor institutiei si autoritatilor publice printr-o repartizare planificata a obiectivelor individuale;
necesarul de personal pentru indeplinirea unor misiuni de importanta majora pentru realizarea obiectivelor fundamentale ale institutiei;
legatura functionala intre Agentia Nationala a Functionarilor Publici si celelalte autoritati sau institutii publice ale administratiei publice in ceea ce priveste monitorizarea situatiilor privind evidenta functiilor si a functionarilor publici; mobilitatea carierei; deontologia profesionala;
preocuparea institutiilor pentru antrenarea personalului printr-o motivare corespunzatoare, identificarea necesitatilor de instruire, respectiv de perfectionare si nu in ultimul rand pentru ocuparea posturilor vacante in baza principiilor legale;
instruirea personalului cu fiecare plan de actiune prin care se introduc masuri de reforma;
instruirea personalului in dreptul comunitar, precum si in aplicarea programelor europene.
Un instrument managerial pentru planificarea ocuparii functiilor publice, precum si de estimare si previzionare a costurilor serviciului public in Romania, este Planul de ocupare a functiilor publice care a fost introdus in legislatia privind functia publica si functionarii publici de Legea nr.161/2003 , privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei. .
Prin Planul de ocupare a functiilor publice se doreste crearea unei politici manageriale constante si unitare, asigurarea continuitatii si celeritatii serviciului public, cunoasterea efortului bugetar necesar implementarii unui sistem de salarizare propriu functionarilor publici; toate acestea au drept rezultat dobandirea unei capacitati administrative reale.
Planul de ocupare a functiilor publice este de asemenea instrumentul care va asigura transparenta sistemului administrativ, competitia deschisa, egalitatea de sanse si va da functionarului public posibilitatea sa-si planifice cariera profesionala.
Potrivit art. 22 din Legea nr.188/1999, privind Statutul functionarilor publici, republicata, planul de ocupare a functiilor publice stabileste:
numarul functiilor publice rezervate promovarii functionarilor publici care indeplinesc conditiile legale. Se poate previziona astfel, in cadrul fiecarei institutii publice, numarul de posturi necesare pentru promovarea prin concurs intern a functionarilor publici care indeplinesc conditiile prevazute de lege;
numarul functiilor publice care vor fi rezervate absolventilor programelor de formare specializata in administratia publica, organizate de INA sau de institutii similare din tara si strainatate (reforma administratie publice propune demonopolizarea sistemului de formare si perfectionare profesionala, prin diversificarea ariei curiculare, precum si crearea de sectii sau facultati de profil in centre universitare);
numarul functiilor publice care vor fi ocupate prin concurs;
numarul functiilor publice care vor fi infiintate;
numarul functiilor publice care vor fi supuse reorganizarii;
numarul maxim de functii publice pe fiecare clasa si grade profesionale;
numarul maxim al functiilor publice de conducere.
Planificarea resurselor umane reprezinta un obiectiv fundamental al managementului functiei publice si al functionarilor publici, iar Planul de ocupare al functiilor publice este instrumentul managerial prin care Agentia Nationala a Functionarilor Publici va crea un sistem unitar de organizare si sistematizare a functiei publice si va putea prognoza, astfel, si dinamica functiilor publice in urmatorii ani.
