|
|
|
CE ESTE DRAGOSTEA?
N-ar trebui sa punem aceasta
intrebare. Pe firul natural al lucrurilor, toata lumea ar trebui sa stie ce
este dragostea. De fapt nimeni nu stie sau foarte rar se intampla sa mai fie
cineva care sa stie ce este dragostea. Dragostea a devenit una dintre cele mai
rare experiente.
Se vorbeste despre ea. Se scriu
scenarii de film si romane de dragoste, se compun cantece de dragoste, o vei
vedea la spectacolele de televiziune, o vei auzi la radio, in reviste – exista
o imensa industrie care sa-ti puna la dispozitie idei despre ceea ce inseamna
dragostea. Multi sunt implicati in industria destinata sa-i ajute pe oameni sa
inteleaga dragostea. Insa dragostea ramane in continuare un fenomen necunoscut.
Si ar trebui sa fie unul dintre cele mai bine cunoscute fenomene.
Este aproape ca si cum cineva
ar intreba: „Ce este hrana?“ Nu
ai fi surprins daca ar veni cineva la tine si ti-ar pune aceasta intrebare?
Aceasta intrebare ar fi relevanta numai daca persoana respectiva ar fi fost
privata de mancare de la inceputul inceputului si nu ar fi gustat niciodata
hrana. La fel este intrebarea „Ce este dragostea?“
Dragostea este hrana sufletului, insa
ai fost privat de ea. Sufletul tau nu a primit deloc dragoste, astfel incat
nu-i cunosti gustul. Prin urmare, intrebarea este relevanta, dar este trista.
Trupul si-a primit hrana, asa ca poate sa mearga mai departe. Insa sufletul nu
si-a primit hrana, drept pentru care sufletul este mort sau nu s-a nascut inca,
ori se afla etern pe patul de moarte.
Cand ne nastem, suntem dotati cu capacitatea de a iubi si de a fi iubiti. Oricare copil se naste plin de dragoste si stie exact ce este dragostea. Nu este deloc nevoie sa i se spuna copilului ce este dragostea.
Dragostea e subiectiva, pentru ca noi suntem
subiectivi, propria noastra viziune despre lume este subiectiva. Iubesti pentru
ca iubesti. Pentru unicitatea fiintei respective, nu pentru calitatile luate
separat. Dar atat de putini constientizeaza acest lucru.
Nu conteaza ca sunt mai buna sau mai
rea. Conteaza ca sunt unica. Faptul ca esti mai bun ca sa te implinesti pe plan
spiritual e una si faptul ca esti mai bun ca sa te placa cineva e alta. Cineva
te poate aprecia pentru ca esti bun, dar nu este obligatoriu sa te iubeasca, in
adevaratul sens al cuvantului. Trebuie sa existe arhicunoscuta
'chimie'.
Indivizi dragi, intr-o lume nebuna si insetata dupa bani, control si putere absoluta, doar iubirea ne-ar mai putea salva sau cel putin asa se spune. Dar nu orice fel de iubire. Natangi si natarai cum suntem, nici macar sa iubim nu stim. Ne plangem apoi ca altcineva este de vina Sau rubedeniile Sau prietenii Sau soarta Sau il hulim pe Dumnezeu.
De ce? Pentru ca suntem ingusti la minte si slabi la suflet, desi parem grozavi. Sau vrem sa parem…
In zilele acestea, atitudinea fata de dragoste este din ce in ce mai pragmatica. Nu mai este ca in antichitate, la latitudinea Afroditei sau a lui Eros. Nu mai este ca in evul mediu, la cheremul parintilor. Este tot mai mult o chestiune de marketing, de servicii de matching (potrivire), de atitudine transanta, contra cronometru. Astazi dragostea nu se asteapta, nu se cucereste, ci se achizitioneaza. Uneori e chiar gratuita…
Uneori ai vrea sa fie ceva obiectiv si in dragoste,
sa poti sa indeplinesti anumite criterii, sa poti sa faci anumite eforturi
pentru a reusi sa 'castigi' dragostea. Dar ea nu este un trofeu, nu
se lasa castigata. De cele mai multe ori noi suntem trofeele, ne lasam furati,
sau, daca vreti castigati.
Viata mi se pare o suita de salturi,
peste niste mari goluri. Nu stii niciodata daca mai reusesti sa ajungi cu
picioarele pe pamant, in siguranta.
E atat de greu sa mai visezi azi. E atat de greu sa iti mai pastrezi
sperantele. E atat de greu sa mai crezi ca visurile pot deveni realitate.
E atat de dificil sa mai ai demnitate
in ziua de azi, rabdare, incredere, finete a sufletului, tarie a vointei,
perseverenta, DRAGOSTE.
