Prezentarea la interviul pentru angajare

Prezentarea la interviul pentru angajare

Interviul constituie, cu siguranta, etapa cea mai importanta pe care trebuie sa o “depaseasca” (“promoveze”), cu maximum de succes, orice candidat la ocuparea unui post. Aceasta cu atat mai mult, cu cat interviul nu mai poate fi, exclusiv, rezultanta “contactului” scriptic cu aplicantul (urmare a analizarii si acceptarii CV - ului, scrisorii de motivatii si scrisorilor de referinte), ci se bazeaza, prioritar, pe atenta si extrem de exigenta interpretare a comportamentelor verbal si nonverbal ale candidatului. In acest context, invatarea, pana in cele mai mici detalii, a tuturor “mecanismelor” util a fi uzitate cu prilejul unui interviu, este de o importanta realmente capitala pentru orice candidat.

Conform opiniei unor autori[1], “…interviul este o intrevedere intre doi oameni[2]: reprezentantul companiei si candidatul…” sau[3] “…o discutie intre doua persoane, in scopul de a ajunge la o intelegere” In literatura de specialitate din Romania[4], interviul este sumar abordat si/sau tratat, apreciindu-se, spre exemplu[5], ca isi propune doua scopuri: sa informeze pe candidat asupra intreprinderii, postului vacant si cerintelor acestuia; sa dea posibilitatea candidatului sa prezinte informatii cat mai ample privind trecutul sau profesional si aspiratiile sale in perspectiva

Dincolo de definitii si orice fel de interpretari, un lucru esential nu poate trece neobservat: diletantismul aplicantilor (provocat, adeseori, de informatii fragmentare, fragmentate si/sau chiar de lipsa de informatii) in ceea ce priveste pregatirea si sustinerea unui interviu profesional constituie cauza primordiala a esecului inregistrat la angajare. Nu de putine ori, experienta mi-a dovedit ca foarte multe persoane (si culmea, mai ales tineri!…) nici nu indraznesc sa creada ca pot exista atat de multe amanunte referitoare la regulile necesar a fi respectate in comunicarea verbala si in cea nonverbala interpersonala si, in caz particular, cu prilejul unui interviu. Mai mult, suficient de des, am primit chiar reprosuri pentru “duritatea” si incisivitatea ofensiva cu care am “tratat” candidatii, pentru intrebarile “interpretabile si neavenite” pe care mi-am permis sa le pun, precum si pentru “vaditul subiectivism” (uneori, manifestat prin… “cea mai crasa indiferenta”!…) pe care l-am demonstrat fata de unii candidati, in detrimentul altora. Astfel, am “reusit” sa pierd, realmente, relatii (si nu numai) cu oameni pe care ii aveam ca si ii consideram ca fiindu-mi, cel putin aparent, cei mai buni prieteni[6]. Pentru ce? Pentru simplul motiv ca, atunci cand au avut nevoie de profesionalism, au fost foarte deschisi. Dupa care, in conditii impuse si autoimpuse, au lasat sa se astearna cea mai cumplita si nefireasca tacere!… Mai ales ca scopurile lor fusesera (oare?) indeplinite! In extrem de dura lume a afacerilor (si nu numai), fapt cunoscut si recunoscut, o data ce oamenii nu mai au nevoie de tine, risti sa devii un simplu “obiect” si/sau, mai trist, o amintire!… Asa ca lupta este permanenta si, adeseori, “combatantii” nu au nici un fel de scrupule!…

Iata unul dintre multiplele motive care ma determina ca, in cele ce urmeaza, sa relev, direct si deschis, cateva dintre cele mai importante aspecte necesar a fi solutionate in contextul pregatirii si sustinerii unui interviu pentru angajare. Scopul propriu zis il constituie atat expunerea, cat si (mai ales) exemplificarea unor principii recomandabil (a se citi OBLIGATORIU!) a fi respectate de oricine dintre noi in pregatirea pentru si prezentarea la un interviu, astfel incat greselile datorate necunoasterii “ritualului” acestuia sa poata fi, la maximum, evitate. Pentru ca in ultima instanta, mentalitatea pe care trebuie sa o cream, sa o avem si sa o dezvoltam in fiecare dintre noi nu poate fi decat cea specifica invingatorului!… Cu toate riscurile implicate!…

Scopurile principale urmarite cu prilejul interviului de recrutor(i), in cazul fiecarui candidat, constau in:

verificarea posibilitatilor, disponibilitatilor si performantelor individuale;

“comensurarea” si/sau testarea profilului moral, motivatiei si atitudinilor (inclusiv in situatii-limita

testarea capacitatii si a modalitatilor specifice de a furniza si de a recepta informatii in si din  mediul ambiental

oferirea posibilitatii de a demonstra capacitatea de a lucra si, indeosebi, de a comunica eficient cu sefii si cu subordonatii;

testarea disponibilitatilor si a aptitudinilor de a introduce noul in activitatea curenta si de perspectiva

testarea capacitatii si a modalitatilor alese pentru a solutiona eventualele “distorsiuni” si/sau conflicte intervenite in activitatile cotidiene;

testarea “suportabilitatii” esecului si a victoriei, mai ales prin prisma interpretarii (“decodificarii”) comportamentelor exteriorizate;

etc.

1 Pregatirea pentru interviu

Fara nici un fel de exceptii, pregatirea in vederea prezentarii la interviu trebuie extrem de atent, minutios si detaliat pregatita. Aceasta, cu atat mai mult, cu cat statisticile[7] arata ca, dintre cei 200 candidati care aplica in tarile Europei Occidentale, in medie, pentru un post scos la concurs printr-un anunt publicitar, numai 20 (respectiv, 10%!) ajung la interviu. A te prezenta la un interviu pentru … “a vedea despre ce este vorba” sau “…pentru a castiga experienta se poate dovedi, uneori, chiar mai demotivant decat esecul propriu-zis. Si, totusi, ce poate fi, adeseori, mai demotivant decat esecul?!… Iata de ce este necesar sa ne asiguram, inainte de a porni pe drumul spre… afirmare, ca nu am uitat nimic, absolut nimic!… Mai ales ca, o data convocati pentru interviu, trebuie sa ne fie clar ca problema competentei profesionale are o importanta minora sau, de regula, nu mai prezinta nici o importanta! Etapa CV-ului, o data depasita, este urmata de testarea noastra, prioritar, din punct de vedere al reactiilor afectiv-motivationale (si nu numai!…).        

Practic, pregatirea pentru interviu este recomandabil sa comporte parcurgerea urmatoarelor doua etape:

elaborarea grilei de (auto)evaluare;

asigurarea ca nici un detaliu al “jocului” nu a fost uitat.

1.1 Elaborarea grilei de (auto)evaluare

Una dintre “intrebarile-cheie” la care va trebui sa (ne) raspundem este si: “Care sunt motivatiile principale pe care le are interlocutorul pentru a discuta cu noi?[8] Dar motivatiile mele?”. Raspunsurile la acest gen de intrebari nu pot fi judicios elaborate decat dupa ce am solutionat, cu maximum de rigoare, aspectele semnificative care caracterizeaza “Grila SONCBS/CAD”…

Literele incluse in prima parte a abrevierilor prezentate (SONCBS) au, practic, semnificatia celor sase motivatii esentiale pe care le detine fiecare dintre noi in demersul spre reusita in orice gen de afacere, dupa cum urmeaza: S - securitate; O - orgoliu; N - noutate; C - confort; B - bani; S - simpatie. Asadar, dorim (si chiar ne place) sa gasim (“identificam”), la interlocutorul nostru (si/sau la produsele pe care urmeaza sa le cumparam), aspecte (caracteristici) care sa ne asigure, la maximum, asupra fiabilitatii, originalitatii, noutatii si/sau confortului personal. Spre exemplu, putem urmari, prioritar, la interlocutor, masura in care ne asigura siguranta/securitatea (S) relatiei parteneriale de afaceri, dupa cum putem urmari deschiderea unei relatii parteneriale de afaceri (si/sau achizitionarea unui produs si/sau serviciu) din orgoliu (O), din dorinta de noutate (N) sau cu convingerea ca ne vom crea, in acest mod, un confort (C) sporit. Evident (si nu, intotdeauna, in ultimul rand!…), putem prefera sa discutam cu o persoana pentru ca are (foarte) multi bani (B), dupa cum putem prefera un produs sau altul, in functie de preturile acestora. Sau, pur si simplu, ne putem alege, in unele situatii, interlocutorul si/sau produsul (serviciul) prin prisma simpatiei (S) pe care i-o (le-o) purtam.

In ceea ce priveste cea de-a doua parte a abrevierilor (CAD), pentru fiecare dintre cele sase motivatii prezentate dispunem de anumite caracteristici (C), pe care va trebui nu numai sa le argumentam (A), ci si sa le dovedim (D), astfel incat sa fim credibili (atat fata de interlocutor, cat si fata de propria persoana

Toate aceste aspecte pot fi si trebuie solutionate numai prin intermediul tehnicii intrebarilor, astfel incat sa putem fi capabili sa ne formam si definitivam o parere cat mai relevanta asupra interlocutorului, a propriei persoane, si/sau a produsului/serviciului pe care dorim sa il achizitionam. Spre exemplu, referindu-ne la un interlocutor, testarea si/sau verificarea motivatiilor prioritare ale acestuia in relatiile cu tertii pot fi efectuate astfel (“simbolizarea” celor doi “actori” va fi facuta cu E - eu - si, respectiv, cu I - interlocutorul - ):

E: Care apreciati ca sunt, in perspectiva stabilirii unei viitoare relatii parteneriale de afaceri intre noi, prioritatile esentiale pe care va trebui sa le urmarim? (practic, in acest mod dorim sa testam prioritatile motivationale ale interlocutorului…);

I In primul rand, va fi necesar sa fim foarte atenti la probitatea morala si la cea financiara ale potentialilor nostri clienti (in acest caz, apare evident faptul ca interlocutorul nostru doreste sa isi asigure maxima protectie si/sau securitate, deci S…). In al doilea rand, in functie de primele aspecte enuntate, imi permit sa apreciez, ba chiar sunt convins de faptul ca o relatie parteneriala cu un asemenea tip de clienti va fi de natura sa ne confere un plus de prestigiu in lumea afacerilor din Capitala si nu numai!… Inchipuie-ti ce-o sa spuna lumea, cand o sa auda ca ne-am creat o relatie cu X! Mai ales ca este si o persoana foarte simpatica, chiar cu mult umor!… (acum intervine, decisiv, orgoliul - O - interlocutorului, dar si simpatia sa - S - pentru potentialul viitor partener de afaceri);

E: Sa inteleg, din cele spuse de dumneavoastra, ca banii de care dispun potentialii nostri clienti sunt mai putin importanti decat probitatea morala si/sau seriozitatea acestora? (dorim sa testam, astfel, daca banii - B - constituie, de asemenea, o motivatie esentiala pentru interlocutor…);

I Evident ca nu! Dar, totusi, cred ca, odata primele doua aspecte verificate, problema banilor trece pe un plan secundar. Oricum, cu disponibilitatile financiare probate prin conturile bancare existente, vom avea garantia ca nu vom putea fi inselati!…. (principalele doua motivatii sunt, deci, S si O, dar, ca un aspect care ne poate da serios de gandit referitor la anumite trasaturi definitorii ale caracterului interlocutorului, ipoteza si/sau suspiciunea acestuia ca am putea fi inselati de clienti ne asigura, suplimentar, ca orice risc se poate dovedi total inoportun!…).

In continuare, in vederea completarii grilei SONCBS/CAD, va fi necesar sa continuam dialogul, spre exemplu, in maniera urmatoare:

E: Asadar, daca am inteles corect, afirmati ca probitatea morala a clientilor dumneavoastra si, intr-un viitor apropiat, de ce nu, ai nostri, este unul dintre aspectele caracteristice care va confera satisfactie, siguranta si securitate maxime !?! … (urmarim, in continuare, ca aspect prioritar, transformarea unei caracteristici - C - in argument - A - …);

I: Cu certitudine! Mai mult, in situatia - fie intre noi, de dorit!… - in care sumele aflate in conturile bancare ale clientului nu sunt blocate, vom avea garantia si chiar dovada ca solvabilitatea sa este imediata Asta da, client serios!… (caracteristica a fost, in acest mod, transformata in argument si, ulterior, dovedita - D -. In acelasi context, banii - B - raman, pentru interlocutorul nostru, cel putin deocamdata, la nivel de caracteristica si de argument, iar simpatia - S -, un potential viitor argument pentru extinderea relatiei parteneriale de afaceri).

Asadar, grila SONCBS/CAD, specifica interlocutorului din exemplul prezentat, va putea avea urmatoarea configuratie (fig.nr. 34):

Fig.nr. 34. Exemplu de grila SONCBS/CAD

Aceleasi tipuri de intrebari (in general, deschise, neutre, orientate, reformulari si “intoarcere cu flori”) pot fi uzitate si in cazul unui anumit produs si/sau serviciu. Spre exemplu, in cazul unui pulover, dorinta noastra de a-l cumpara poate fi determinata, prioritar, de necesitatea de a ne asigura un confort termic superior (C), dar si de orgoliul nostru (O), “ranit” de faptul ca o prietena (un prieten) si-a cumparat ceva ce mai aveam si noi!… La fel de posibil este sa preferam respectivul pulover pentru ca “nimeni nu mai are asa ceva” (N, dar si un eventual O) si, in plus, pretul sau este foarte avantajos (B).

Grila SONCBS/CAD este de maxima importanta (ne permitem sa apreciem chiar decisiva nu numai pentru orice candidat la ocuparea unui post, ci si pentru fiecare dintre noi. Aceasta, deoarece numai in functie de motivatiile pe care am depistat ca le avem, atat noi, cat si interlocutorul, putem contribui la crearea si dezvoltarea unei relatii interpersonale (inclusiv parteneriala de afaceri) solide si sigure.

Asadar, in momentul in care suntem in fata un interlocutor, este necesar sa recurgem, cat mai rapid si eficient, la cunoasterea acestuia, “aplicandu-i” cele mai adecvate intrebari, in scopul de a-i determina, in functie de continutul si complexitatea raspunsurilor formulate, grila SONCBS/CAD. Practic, oricare dintre noi poate fi privit (“citit”), sintetic, din punct de vedere al motivatiilor personale, ca un “om cu sase fire de par”, astfel (fig.nr.35):

S  O N C B S

Fig.nr. 35. Reprezentarea schematica a celor sase motivatii prioritare

Evident, esential este sa depistam care fire trebuie “trase” si care “scurtate”, astfel incat comunicarea sa fie utila si eficienta pentru ambele parti. Spre exemplu, daca vom avea un interlocutor de natura celui descris anterior, va fi necesar si oportun sa “actionam”, prioritar, asupra firelor S si O[9]. Altfel exprimat, cu cat vom vorbi mai mult despre siguranta pe care ne-o pot conferi relatiile cu potentialii clienti seriosi si cu o inalta probitate morala si financiara, cu atat vom reusi o comunicare mai eficienta cu acesta. Mai ales ca si orgoliul sau va fi satisfacut…

1.2 Asigurarea ca nici un detaliu al “jocului” nu a fost uitat

Odata stabilita propria grila, respectiv, o data cunoscute motivatiile personale, putem incepe pregatirea celorlalte detalii ale “jocului”, ceea ce presupune sa ne:

1.     definitivam, cu maximum de precizie, ce ne propunem prin intermediul interviului. In acest sens, va fi total inoportun sa

incercam obtinerea (chiar fortata) a unor promisiuni si/sau garantii care ne-ar putea fi oferite de interlocutor intr-un cu totul alt cadru (sedinta intalnire, adresa etc.);

formulam propuneri nerealiste si/sau imposibil de transpus in practica in timp util;

emitem ipoteze si/sau puncte de vedere in care nici noi nu credem, cu-adevarat (aceasta tine si de o anumita disciplina autoimpusa

2.     pregatim foarte bine “temele” inca “de acasa respectiv sa fim capabili sa

oferim intervievatorului, la cea mai (aparent) “nesemnificativa solicitare din partea sa, orice informatii si/sau detalii referitoare la pregatirea noastra profesionala si experienta pe care am reusit sa le acumulam pana in acel moment;

punem la dispozitia intervievatorului nostru orice eventuale notite personale capabile sa releve punctul de vedere personal asupra anumitor probleme expuse (“ridicate”) in timpul discutiilor;

ne urmam, cu ardoare si fidelitate, fara riscul de fi intrerupti, planul unei expuneri (alocutiuni) impecabile, capabila sa ne transforme din potentiali, in virtuali invingatori[10] in lupta cu concurenta (respectiv, cu contracandidatii nostri);

ne stabilim o lista exacta cu toate problemele pe care dorim sa (ni) le lamurim cu prilejul interviului;

anticipam, cat mai complet si complex posibil, orice potentiale intrebari, “agresiuni”, conflicte si sau motive invocate si/sau generate de catre intervievator, astfel incat sa “iesim”, cu brio, din situatiile conjuncturale create;

ne studiem si pregatim, pana in cele mai mici amanunte, “intrarea” la interviu[11] si, mai ales, modul in care batem la usa, intram, parcurgem distanta pana la scaun si ne asezam pe acesta;

3.     planificam, cu precizie si rigurozitate maxime, timpul aferent alocutiunii noastre, fiind capabili sa

ne alocam suficient timp pentru a putea depasi eventualele “baraje” si/sau “blocaje” mai mult sau mai putin (ne)intentionat generate;

iesim cu brio din orice eventualele “brese” (intreruperi) create de catre intervievator, pentru a ne putea continua, cursiv si logic, “firul” expunerii;

avem, permanent, dar complet neostentativ, sub observatie directa, un …ceas!…;

4.     stabilim, cu exactitate, reactiile pe care le vom avea de “infruntat”, astfel incat sa putem:

raspunde interlocutorului din/de pe orice “pozitie” si/sau situatie conjuncturala creata

intrevedea comportamentele (verbale si nonverbale) pe care vom considera oportun sa le generam interlocutorului nostru;

“etapiza” formularea si amploarea raspunsurilor noastre;

revizui cauzele reale ale eventualelor probleme aparute si, in nici un caz, ale simptomelor pe care banuim ca le-am putea genera prin atitudinea noastra;

anticipa reactia finala a interlocutorului, in functie de modificarile pe care le-am impus (si/sau ne-au fost subtil impuse!…) pe intreg parcursul desfasurarii interviului;

intrevedea orice implicatii (pozitive si/sau negative) ulterioare desfasurarii interviului;

avea “spiritul treaz” (“mintea limpede”) pe tot parcursul derularii intrevederii si, mai ales, dupa interviu, astfel incat sa fim capabili sa suportam orice!… Chiar si un … succes!….

5.     asiguram tinuta vestimentara cea mai adecvata, respectiv, sa

nu alegem o imbracaminte prea luxoasa, capabila sa demotiveze si (chiar si) sa inferiorizeze auditoriul[12]

nu cream, (si) prin intermediul vestimentatiei, eventuale “filtre” psihologice capabile sa genereze mila, compasiunea etc. ale intervievatorului[13]

fim noi insine, modesti nu numai prin comportament, ci si prin tinuta (cateva dintre “trasaturile” de baza ale acesteia trebuie sa fie bunul gust, culorile neexcentrice, discretia etc.).

2 Cum sa fim cei mai buni la interviu[14]

Odata stabilite si aceste (doar aparent) ultime detalii, iata-ne gata sa infruntam” orice obstacol, pentru ca a sosit… “ziua cea mare”, respectiv, ziua in care trebuie sa ne prezentam la interviu…

Zambetul[15], tonusul vioi, “pofta” permanenta de viata, optimismul, privirea “limpede” si deschisa, postura dreapta (chiar “semeata”, dar nu cu … “nasul pe sus”!… si/sau rigida) a corpului, cu alte cuvinte “aerul” proaspat si sanatos, datator de sperante si denotand incredere de sine (si, nicidecum, acel tip de “increzut” atat de “familiar” si …dezagreabil!…), constituie tot atatea cerinte de baza ale “prezentei” noastre “scenice” atunci cand va trebui sa “atacam” momentele interviului… In acelasi context, va fi imperativ necesar si sa stim sa

fim “curtenitori” (dar nu … lingusitori), amabili si mereu la dispozitia interlocutorului, lasandu-ne, uneori, mai ales atunci cand simtim ca situatia o impune, chiar putin … (aparent) exploatati!… ;

apelam si utilizam, eficient, atat tehnicile de comunicare (intrebarile, ascultarea activa, reformularile si relansarile etc.), cat si cele 10 elemente fundamentale ale mecanicii exprimarii (volumul; debitul; inflexiunea; articularea; intonatia; accentul; ritmul; mimica si gesturile; privirea; pauzele);

vorbim cu maximum de seriozitate, nelasand loc nici unor neclaritati, confuzii, si/sau “interpretari”;

spunem, intotdeauna, adevarul si sa fim cat se poate de sinceri[16], fara teama de a risca si/sau de a pierde ceva!…;

ne controlam stressul, anxietatea, emotiile etc.[17]

comunicam nonverbal (in acest context, mare atentie la mimica faciala, la postura (“tinuta”) corpului si, in mod deosebit, la cea a bratelor[18] si a picioarelor, la sensul si semnificatia deplasarii privirii[19] - etc.);

acceptam ca decizia finala apartine, in exclusivitate, intervievatorului si nu noua!… Decizia noastra poate incepe sa aiba caracter de valabilitate numai dupa ce ne-a fost comunicat punctul de vedere al intervievatorului si am primit oferta de angajare. Subliniem acest lucru deoarece nu rare sunt situatiile in care multi dintre candidatii respinsi recurg la cele mai “neortodoxe”, “necatolice”, dubioase etc. “metode” pentru a reinfluenta decidentii si/sau (chiar) pentru a se razbuna pe cei care au facut parte din comisie[20]

Indiferent de faptul ca este vorba despre una sau mai multe “runde” (etape) ale interviului[21], durata fiecarei intrevederi se incadreaza, de regula in maximum 30 - 40 minute.

In fata noastra se vor putea afla, de regula, trei persoane[22], care vor avea ca sarcina interpretarea urmatoarelor trei roluri[23] (atitudini) esentiale

rolul amabilului;

rolul agresivului;

rolul indiferentului.

De asemenea, din motive strict subiective, este recomandabil ca din comisia de intervievatori sa faca parte atat femei, cat si barbati, pentru a se elimina eventualele (si, pe alocuri, normalele) suspiciuni legate de alegerea unei candidate mai “oachese” si/sau a unui candidat mai “chipes” si mai frumos!… In acest context, este recomandabil ca, prioritar, intrebarile mai “delicate” sa fie formulate in binom “femeie-femeie” si “barbat-barbat”, mai ales in acele situatii-limita impuse candidatilor si/sau in “momentele-cheie” ale interviului.

Amabilul din comisia de intervievatori va fi, intotdeauna, surazator, binevoitor si intrutotul de acord cu tot ceea ce vom spune… Nu ne va contrazice sub nici un motiv si ne va incuraja intotdeauna aprobator, denotand un pozitivism adeseori cel putin alarmant!… Reactiile sale verbale vor fi, de regula, exemplificate prin exprimari de genul: “Aveti, fara nici o indoiala, perfecta dreptate!…”; “Asa este, sunt total de acord cu punctul dumneavoastra de vedere!…”; “Constat, cu maxima satisfactie, ca avem puncte de vedere comune! Este chiar impresionant ca in ziua de azi mai poti intalni si astfel de oameni!…” In ceea ce priveste comportamentul sau nonverbal, Amabilul va da, permanent, aprobator din cap[24], fiecare element constituent al mimicii si gesturilor sale transformandu-se intr-un veritabil imbold pentru a continua sa vorbim (ca deh, … “zicem bine ce zicem!…”)… Ne va intrerupe foarte rar, eventual pentru a sublinia ca … nici el, ca si noi, nu este de acord cu cutare sau cu cutare punct de vedere, iar noi avem perfecta dreptate atunci cand ne exprimam dezacordul fata de asemenea situatii cel putin inadmisibile, trenante si chiar penibile!… Nu vom putea observa nici cea mai mica si/sau semnificativa “umbra” de dezacord pe chipul sau in si prin vorbele si atitudinile sale, totul relevandu-ne, finalmente, succesul total pe care il intrezarim!… Intrebarile la care va apela, prioritar, vor fi de tip orientat, pentru a primi raspunsuri favorabile si, de regula, cu caracter afirmativ In fata acestui tip de “personaj” va trebui sa dam dovada, constant, de maxima “stapanire de sine”, dovedind, mai presus de orice, ca stim “lectia” si nimic, dar absolut nimic nu ne va putea abate de la drumul nostru “triumfal” vizand indeplinirea scopurilor si/sau a obiectivelor propuse. La amabilitate vom raspunde, in mod obligatoriu, cu amabilitate (atentie, insa, la excesele de amabilitate!…), fiind capabili sa raspundem, astfel, pe oricare dintre canalele preferabile de comunicare[25] ale interlocutorului!…

Agresivul este, cu siguranta, cel mai interesant, dar si cel mai …contestat si “nesuferit” rol (cel putin pentru intervievat). Agresivul ne va putea pune (si are tot dreptul, prin statusul si rolul care i-au fost conferite) cele mai indiscrete intrebari, dupa cum va putea adopta cele mai “ofensive” atitudini comportamentale… Spre exemplu, ne poate pune intrebari de genul: “Ce credeti ca va diferentiaza de ceilalti candidati?” (raspunsul recomandabil a fi utilizat poate avea forma: “Poate doar mai puternica mea dorinta de a reusi si increderea in mine! Dar, deoarece nu ii cunosc, nu-mi pot permite sa formulez un raspuns exact la aceasta intrebare! Ramane ca diferentierile sa fie facute de dumneavoastra, urmare a testarii fiecaruia dintre noi!…”); “Nu credeti ca sunteti prea tanara pentru a ocupa un post de o asemena importanta?!!… Mai mult, daca sunt mai atent (sic !!!…), constat ca sunteti si fata si necasatorita!… Peste un an sau doi va veti casatori, veti face unul sau doi copii si …adio!… Cred, mai degraba, ca doriti sa va jucati cu noi si sa va gasiti, prin intermediul firmei noastre, o rampa de lansare pentru viitoarele activitati!…” intr-o astfel de situatie este recomandabila adoptarea urmatorului comportament: calm, stapanire de sine si perfecta utilizare a tehnicilor de comunicare. Sa nu uitam ca la o agresiune nu se raspunde, niciodata, cu o agresiune!… Drept urmare, putem raspunde, spre exemplu, in maniera urmatoare: “Cred ca am gresit venind la interviu!… Sunt, realmente, surprinsa sa constat ca abia acum realizati faptul ca sunt fata si, absolut sincer, nu imi amintesc impunerea, prin anuntul dumneavoastra, a vreunei restrictii referitoare la sexul candidatilor. Mai mult, consider casatoria si copiii ca pe o problema cu un caracter strict privat, asa ca nu vad de ce si, mai ales, cum asemenea situatii pot impieta asupra rezultatelor mele profesionale!… Dar, pentru a reveni la subiectul deschis de dumneavoastra referitor la… si se continua cu problematica supusa initial discutiei profesionale… - ); “Cam ce salariu ati astepta de la noi?!…” (la o asemenea intrebare, multi candidati comit eroarea fundamentala de a preciza o anumita suma, fie in valuta, fie in lei!… Un raspuns de genul: “350 $/luna sau “5,3 milioane lei/luna dublat de motivatia “…Da, cred ca mi-ar fi suficient pentru a duce un trai decent!…” nu poate decat sa genereze …“avalansa” de intrebari care vor urma: “De ce atat si nu mai mult sau mai putin?!”; “Nu credeti ca va subapreciati cerand doar atat?!?… “; etc. Prin asemenea genuri de raspunsuri, candidatii vor releva accentul prioritar pe care il acorda satisfacerii doleantelor personale, in detrimentul intereselor firmei solicitatoare. Iar interpretarile care vor urma sunt facil previzibile!… In schimb, daca vom formula un raspuns in forma: “Pentru inceput, sunt convins ca veti fi de acord cu suma de… - se precizeaza nivelul orientativ existent pe piata fortei de munca in momentul respectiv - , suma care sa poata corespunde indeplinirii sarcinilor mele de serviciu si care, ulterior, sa se transforme dintr-un cost intr-o investitie pentru firma dumneavoastra! Evident ca, dupa o perioada de proba a carei durata o apreciati oportuna, in functie de aportul meu la realizarea obiectivelor echipei din care voi face parte, vom putea redefini termenii salariali!… Mai ales ca, sunt convins, din acel moment, transformarea costului salarial in investitie se va fi produs de mult!…” sansele noastre de reusita vor fi substantial majorate…). In concluzie, Agresivul trebuie “tratat” cu calm, chiar cu foarte mult calm si stapanire de sine, raspunsurile noastre respectandu-ne, fidel, personalitatea si fiind formulate functie de elementele certe pe care le cunoastem aferent conditiilor de desfasurare a concursului pentru ocuparea postului. Siguranta denotata prin raspunsurile noastre va fi de natura sa …modifice, foarte curand, atitudinea agresiva a interlocutorului nostru… Evident, finalmente, totul va fi in avantajul nostru!…

Indiferentul este, uneori, rolul cel mai …ingrat!… Acest “personaj” va avea, permanent, cu totul alte preocupari… Isi va sterge lentilele ochelarilor, va rasfoi o agenda sau chiar un ziar (revista isi va “studia” unghiile, va privi spre (sau pe) fereastra, va sta de vorba cu unul dintre colegi, va mazgali ceva pe hartiile aflate in fata si, mai ales, nu… va fi deloc atent la ceea ce spunem!… “Rolul” Indiferentului va fi impecabil interpretat de un membru al comisiei si va avea, in exclusivitate, scopul de a ne demotiva[26]. Dar, in finalul interviului, nu va trebui sa fim deloc mirati daca Indiferentul va fi persoana care …ne va pune cele mai multe intrebari si ne va reaminti, cu o fidelitate uneori chiar dezarmanta pentru noi, exprimari pe care le-am formulat pe parcursul derularii intrevederii. Reactiile sale, (aparent) absolut spontane, vor fi, in marea lor majoritate, de genul relansarilor , mai ales al celor urmate de tacere: “…Ce spuneati despre…?!…”; “…Sa intelegem ca sunteti unica persoana capabila sa demonstreze ca ; etc. Fata de un asemenea tip comportamental va trebui sa dam, din nou, dovada de tact si, mai ales, de …“nervi de otel” si stapanire de sine… Raspunsurile noastre vor trebui strict orientate catre “substanta”  elementelor solicitate de intervievator, neocolind, sub nici o forma, scuza si/sau pretext, “miezul” problemei.

Toate aceste “roluri” sunt interpretate, adeseori pana la …perfectiune de catre membrii comisiei, din cel putin trei considerente:

in viata cotidiana, ne intalnim, prioritar, cu aceste trei tipuri de oameni: amabili (pentru ca, nu-i asa, fiecare are un scop de urmarit si vrea sa “se puna bine cu seful”!…); agresivi (chiar foarte, pentru ca in general, mai toti semenii nostri au cate ceva de revendicat, iar eventualul succes al unor colegi, subalterni si/sau sefi ii face sa “explodeze” de invidie, gelozie etc. … Mai ales daca am repurtat un succes, va trebui sa fim foarte atenti, pentru ca primele reactii, interiorizate si/sau exteriorizate vor fi de tipul: “Ia uite-l pe Popescu, iar pleaca in strainatate!… Toata ziua sta prin avioane si, mai mult, e plin de valuta!… Precis ca are si vreo trei vile la Snagov, Predeal si Costinesti!…”; “Sigur, iarasi s-a pus bine cu sefu’, i-a dat spaga[27] si-acu’, …uite-l: ce mare se da!… Mai mult, am auzit ca e omul lu’…, ba chiar, daca stau sa-mi amintesc bine, e sau a fost securist[28] si nomenclaturist[29] ; “Iar Popescu, dom’le?!!… Las’ sa mai plece si altii, sa vada[30] si ei Vestu’!… Si ce daca nu stiu deloc limbi straine?… Ce vina au ei daca pe vremea lor se facea numa
 romana[31] ; etc. …); indiferenti (mai ales ca, in general, astfel de oameni considera ca nu prea mai au nimic de pierdut… In general, indiferentii sunt din ce in ce mai des intalniti, mai ales din motive …politice ( si nu numai!…). Si cum avem de-a face, in cotidian, cu astfel de “personaje”, comisia doreste sa verifice daca si cum stim sa reactionam pentru fiecare tip de “rol” intalnit, “aplicandu-i”, fiecaruia, cel mai oportun si eficace…“tratament”;

in fata celor trei tipuri comportamentale mentionate, “orientarea” noastra va trebui sa fie maxima! Elementele studiate de catre membrii comisiei vor fi, prioritar, disponibilitatea, adaptabilitatea si dinamismul nostru comportamental, spontaneitatea si capacitatea de a iesi, rapid si eficient, din “situatii-limita si, mai ales, modul general de a ne “replia” si “contraataca” decisiv …;

indepartarea de la subiect, divagatiile (adeseori, interminabile si/sau total inoportune), “pierderea” in  amanunte nesemnificative, “talentul” de a ne complica (chiar cat mai mult, ca, deh, lucrurile banale si simple sunt la indemana oricui!…) etc. sunt tot atatea cauze care pot genera insuccesul in afaceri (si nu numai). Iata de ce intervievatorii doresc sa ne  “simta si sa ne vada in actiune”, “pe teren”, fara nici un “sprijin din afara”, astfel incat sa ne poata aprecia, cat mai putin subiectiv, adaptabilitatea la un mediu din ce in ce mai concurential si, din ce in ce mai des, ostil!…

Odata interviul terminat, nu va fi deloc nici oportun si nici “politicos” sa ii intrebam pe membrii comisiei daca ne pot spune ceva (“…A fost bine?!!… Cum m-am prezentat?!”) sau daca in maximum doua-trei zile vom sti rezultatul (…“Va rog foarte frumos[32] sa imi dati cel putin un raspuns de principiu, pentru ca mai am si alte oferte!!!”…???…). Va fi, in schimb, politicos si util sa ascultam (activ) tot ceea ce ni se va spune si, eventual, daca nu ni se va preciza o proxima data pentru contactare, ne putem permite sa punem o intrebare alternativa (spre exemplu: “Mi-ati permite, fara nici cea mai mica intentie de va deranja, sa va sun spre sfarsitul saptamanii viitoare, eventual vineri, intre orele 11,45 si 12,30, pentru a stabili problemele pe care urmeaza sa le solutionam, in continuare?…”). De asemenea, este util sa multumim intervievatorilor pentru atentia si timpul acordate si sa nu recurgem la nici un element “flatant” (de genul: “Experienta dumneavoastra, denotata de profesionalismul grandios cu care m-ati tratat astazi, la interviu, se constituie intr-un moment crucial al vietii mele!”; “Nimic si nimeni nu m-ar fi putut convinge, cu atata elocventa, de maretia si relevanta unor asemenea momente!… Parca totul a fost desprins dintr-un basm!…“; etc.  

In acelasi context, desi unii autori[33] o recomanda, apreciem ca expedierea unor scrisori de …“vie si eterna recunostinta si multumire pentru atentia, sprijinul si cooperarea acordate cu prilejul interviului din data de…” nu poate fi decat cel putin …jenanta si penibila prin ridicolul situatiei generate si, mai ales, implicate!…

In concluzie, este absolut recomandabil sa fim si sa ramanem noi insine, bineinteles, insa, facand dovada unei adaptabilitati  maxime, la orice gen de situatie… Mai ales ca, la un interviu profesionist, ne putem astepta la orice! La orice altceva decat ne-am putea astepta!… Si, de asemena, mai ales ca, odata angajati, intreaga noastra viitoare activitate va fi desfasurata pentru unul si acelasi interlocutor suprem: CLIENTUL