|
|
|
A va depasi inertia si a va implica in mod activ
Se pare ca nu exista nici o cale usoara de a scapa de dificultatile si responsabilitatile vietii. Totusi, milioane de oameni civilizati sunt foarte convinsi de Credinta Irationala nr. 10: Ideea ca puteti atinge maximul de fericire chiar daca nu sunteti activi, chiar daca nu sunteti implicati in diverse activitati si chiar daca nu aveti nici un angajament fata de nimeni si nimic. Aceasta conceptie este irationala din mai multe motive:
1. In rare cazuri, oamenii se simt deosebit de fericiti sau plini de viata atunci cand sunt lipsiti de activitate, cu exceptia acelor perioade scurte de repaos, care sunt necesare intre eforturile depuse. Cu toate ca ei obosesc si devin incordati cand sunt mereu pusi pe fuga, ei se plictisesc foarte repede si devin apatici daca se odihnesc in permanenta. „Placerile” pasive cum sunt cititul, a fi spectator, sau vizionatul emisiunilor sportive, sunt deseori distractive si relaxante. Dar, un regim neantrerupt si exclusiv de acest gen de „activitati”, duce, adesea, la plictiseala si apatie.
2. Oamenii inteligenti tind sa necesite, in mod vital, activitati captivante pentru a ramane cat mai plini de viata si fericiti. Acestia pot sa isi mentina entuziasmul pentru o perioada lunga de timp doar daca au o ocupatie sau vreun interes, in mare masura, complexa, captivanta si provocatoare.
3. Pana la un anumit nivel, fericirea vine din preocuparea fata de oamenii si evenimentele din exterior, sau ceea ce Nina Bull denumeste orientarea spre scopuri. Fascinant este faptul ca anumite emotii negative dezadaptative (cum ar fi anxietatea sau vina intensa) precum si anumite emotii pozitive dezadaptative (cum ar fi narcisismul sau fanatismul) sunt captivante si relaxante, ii scapa pe unii oameni de la plictiseala, si in consecinta pot fi dorite, in ciuda dezavantajelor lor. Oamenii cu astfel de emotii iau parte, in mod activ, la viata; si din acest motiv opun rezistenta in a renunta la emotiile lor de anxietate sau fanatism. Implicarea activa pare a fi un factor comun in aproape toate formele de viata.
4. Ceea ce numim, in mod obisnuit, a iubi sau a te indragosti, fara a ne referi la a dori sa fii iubit, este una din formele principale de a fi implicat activ. De fapt, exista trei forme principale de implicare activa: (a) a iubi, sau a fi preocupat de alte persoane; (b) a crea sau a gasi diferite preocupari; (c) a filozofa sau a avea alte preocupari mentale. In mod obisnuit, atunci cand va simtiti fara viata, pasivi, sau inhibati, nu puteti fi preocupati de vreuna din aceste trei forme de implicare activa – si prin urmare, nu va puteti simti nici plini de viata. A trai inseamna, in esenta, a face, a actiona, a iubi, a crea, a gandi. Prin inactivitate si leneveala, dumneavoastra minimalizati toate acestea.
5. Cu toate acestea, asa cum am aratat anterior, in capitolul despre auto-disciplina, multi oameni considera, initial, ca este greu sa se angajeze in activitati care ii solicita in mod activ, si ca este mai usor sa stea cuminti pe fundurile lor si sa nu faca aproape nimic. Atunci cand, in ciuda acestor dificultati initiale, ei continua si se forteaza sa se implice in activitati, ajung sa savureze actiunea si sa renunte la pasivitate. Acest joc isi merita rabdarea – daca continuati sa il tot jucati.
6. Oamenii care duc o existenta lenesa, pasiva, si care spun mereu ca „nimic nu ma intereseaza cu adevarat”, isi resping, de fapt, fricile irationale, si in special fricile de esec. Datorita faptului ca privesc esecul cu groaza, ei evita activitatile pe care si le-ar dori sa le incerce, iar dupa suficiente evitari, ei concluzioneaza in mod „sincer” ca nu au „nici un interes” fata de aceste activitati. Ei ajung sa isi elimine, astfel, rand pe rand, fiecare domeniu de interes si sa sfarseasca prin a nu mai avea nici o placere pentru „nimic.” Acesti oameni indiferenti si plictisiti se simt si mai nefericiti decat se simt oamenii anxiosi si ostili, care sunt activi, prin faptul ca sunt preocupati de fricile si dusmaniile lor.
7. Increderea in propriul succes sau auto-eficacitatea este strans inrudita cu activitatea. Stiti ca puteti face ceva bine, pentru ca ati dovedit deja, acest lucru, prin conduita dumneavoastra din trecut. O femeie care nu a incercat niciodata sa umble va dobandi foarte greu increderea in capacitatea ei de a merge – sau de a innota, calari, sau de-a face orice alt tip de activitate musculara. Da, societatea noastra ne instruieste sa dobandim nevoia extrema de a avea succes in proiectele importante. Asa este. Mare parte din „mandria” sau din „increderea in sine” pe care o avem, consta, de fapt, in mandrie falsa si incredere falsa – nascute din aceasta „nevoie” de succes.
Asa cum am (A.E.) notat in Reason and Emotion in Psychotherapy, ajungeti sa aveti incredere in propriul succes si incredere in dobandirea dragostei, dovedind prin actiune ca puteti avea succes sau ca puteti dobandi dragoste. Aceste sentimente, va fac placere pentru ca sunteti constienti de faptul ca va descurcati bine in a realiza proiecte sau in materie de dragoste, si va simtiti motivati sa luptati pentru recompensele viitoare obtinute din aceste domenii. Cu toate acestea, ar fi bine, sa nu confundati increderea in propriul succes si increderea in dragoste, cu increderea in sine, care exista, doar ca definitie si reprezinta o stare indezirabila.
De exemplu, daca spuneti, „Am incredere ca ma voi descurca bine la scoala sau la locul de munca,” faceti o afirmatie pe care o puteti sprijini, demonstrand ca in majoritatea cazurilor, va descurcati, intr-adevar, bine. Dar daca spuneti, „Am o mare incredere in mine,” sugerati puternic ca (1) faceti aproape totul bine, (2) din acest motiv sunteti o persoana buna, si (3) in consecinta, aveti dreptul de a trai si de a va simti bine. Aceste ultime doua afirmatii sunt adevarate, doar pentru ca dumneavoastra credeti ca asa sunt.
Ar fi bine, in acest caz, sa luptati, cu orice pret, pentru increderea in munca proprie sau in dragoste, dar nu pentru increderea in sine sau pentru stima de sine. Pentru ca, acestea presupun masuratori ale fiintei dumneavoastra ca intreg – care este prea complexa si atotcuprinzatoare pentru a i se face o singura masurare sau evaluare.
Ar fi bine ca oamenii sa accepte anumite provocari si sa incerce, cel putin cateva sarcini pentru a castiga increderea in faptul ca ei pot sa le indeplineasca. Filosofia inertiei si a lipsei de activitate, blocheaza, in special daca este motivata si de frica de esec, dezvoltarea increderii in propriul succes si a increderii in dragoste.
8. Pentru a va intrerupe tiparul de comportament daunator, trebuie, asa cum am tot accentuat pe parcursul acestei carti, sa actionati. Daca aveti vreun tipar de deprinderi care va saboteaza sanatatea, fericirea, sau relatiile cu ceilalti, si vreti sa il schimbati, trebuie sa depuneti un efort considerabil, atat prin gandire cat si prin actiune. Cresterea si dezvoltarea necesita timp si efort. Cu cat sunteti mai inactivi, cu atat mai mult veti avea tendinta de a va bloca dorintele cele mai puternice, si de a va sabota rezultatele adaptative.
9. Inertia are tendinta de a se hrani cu ea insasi. Cu cat evitati mai mult sa faceti o anumita activitate – in special daca este din cauza anxietatii pe care o aveti – cu atat va obisnuiti mai tare sa nu o faceti. Cu cat evitati, mai mult, sa scrieti sau sa pictati, asa cum v-ati dori sa faceti, cu atat mai dificil este sa va apucati de lucru. Si, asa cum am specificat si mai sus, va veti pierde, adesea, tot interesul fata de indeplinirea acestor activitati. Se intampla, frecvent, ca odata ce va acomodati cu inertia, sa vreti sa va rasfatati, mereu, doar cu ea.
Astfel, actiunea, in special implicarea activa, reprezinta, din multe puncte de vedere, un sprijin foarte important pentru o viata fericita. Daca nu credeti ca este asa, si va ghidati sa traiti dupa o filosofie a inertiei si a inactivitatii, va veti sabota, adesea, posibilitatea de a obtine satisfactii. Tipurile de actiuni, pe care le puteti face, pentru a trai din plin, le includ pe urmatoarele:
1. Puteti incerca sa fiti preocupati, in mod substantial, de anumite persoane sau lucruri din exterior. Faptul ca va plac mai mult persoanele si sunteti mai mult interesati de ele decat de diferite lucruri sau idei, are avantaje deosebite, deoarece oamenii pot, la randul lor, sa va iubeasca, si sa actioneze asupra dumneavoastra. Dar, si faptul ca va plac, anumite activitati sau idei, pe termen lung – o preocupare sau o profesie – are de asemenea, recompensele ei, si uneori, acestea sunt mai de durata, mai variate, si mai reprezentative decat faptul de a tine la o alta persoana. Ideal, ar fi sa va placa atat prezenta oamenilor cat si practicarea unor activitati. Dar, chiar si daca deveniti captivati, aproape in intregime, de una sau de cealalta, tot va puteti simti bine.
2. Incercati sa gasiti anumite persoane sau lucruri care sa va intereseze, de dragul lor propriu si nu din motive de „stima de sine”. Este un lucru bun si nobil, din partea dumneavoastra sa va iubiti proprii copii sau fratele mai mic orfan. Sa va dedicati unei profesii prin care puteti oferi ajutor: profesor, psiholog sau medic. Dar, acest lucru nu inseamna ca nu puteti avea si alte preocupari sau pasiuni „egoiste”, care nu sunt de mare valoare sociala: dedicarea pe care o aveti pentru o anumita persoana sau pasiunea de a colectiona monede. Pana nu aveti curajul de a va urma propriile convingeri si de a face lucrurile din alte motive decat din dorinta de a „dovedi” cat de bun sunteti, probabil ca nu veti ajunge niciodata sa iubiti profund vreo persoana sau sa aveti vreo preocupare.
3. Dedicati-va, unui domeniu care implica efort, si incercati sa alegeti un proiect solicitant si de lunga durata, mai degraba decat ceva simplu si de scurta durata. Majoritatea oamenilor inteligenti au nevoie de mai multe activitati solicitante, si nu se reduc doar la cuceririle lor amoroase, la jocul de sah sau cel de biliard. Pentru ca aceste activitati solicita deprinderi care pot fi usor dobandite, si drept urmare, activitatile nu mai sunt la fel de provocatoare. Incercati, in schimb, sa va alegeti un scop, cum ar fi, sa scrieti un roman bun, sa aduceti o contributie importanta in fizica, sau sa aveti si sa va mentineti o relatie de dragoste, la un nivel cat mai ridicat. Acest gen de preocupari pot sa ramana fascinante, multi ani de zile.
4. Nu asteptati sa va dezvoltati, dintr-o data, preocupari esentiale. Din cauza inertiei, a fricii de esec, sau a complexitatii activitatii, s-ar putea sa fiti nevoiti sa va fortati sa faceti o serie de incercari intr-un anumit domeniu, si sa ramaneti la acest nivel pana in momentul in care va incepe sa va intereseze si sa fiti fascinati de el. Nu concluzionati, imediat, faptul ca dumneavoastra nu va puteti bucura de o relatie sau de un proiect, acordati-va suficient timp pentru a le incerca. Daca nici apoi, nu va simtiti indragostiti de nici una dintre acestea, puteti sa cautati alte tipuri de pasiuni vitale.
5. Ganditi-va la diversificarea intereselor, sau la faptul de-a va lua responsabilitatea anumitor proiecte, chiar daca sunteti implicati in alte intreprinderi importante. Mai ales, daca activitatile in care sunteti implicati, in momentul de fata nu vor dura pentru totdeauna, este bine sa aveti la dispozitie mai multe alternative. Oamenii pot sa fie incantati, atat de diversitate cat si de scopuri prelungite. Astfel, diversificandu-va stilul de carti pe care le cititi, hobiurile pe care le aveti, sau largindu-va cercul de prieteni, va veti putea mentine mult mai plini de viata, decat daca faceti mereu aceleasi lucruri.
6. Puteti sa luptati impotriva inertiei si a inactivitatii prin depistarea credintei irationale care se afla la baza lor. Daca sunteti sedentari, probabil ca va spuneti, „Este mai usor si mai bine sa ii las pe ceilalti sa faca lucrurile pentru mine, decat sa le fac eu insumi” sau „Nu ar fi groaznic daca as risca sa scriu un roman si ar iesi intr-un mod mizerabil?” Puteti sa urmariti ce astfel de credinte, care va saboteaza, aveti si sa incercati sa le disputati, in mod hotarat, pana ajungeti sa le inlocuiti cu ganduri care va stimuleaza sa va implicati in diferite activitati.
7. Ar fi bine ca, in stadiul final, sa va convingeti, sa va impulsionati, sa faceti o anumita actiune. Va puteti obliga – da, obliga – sa experimentati anumite acte specifice de curaj: sa vorbiti fata in fata cu seful dumneavoastra in biroul lui, sa invitati o persoana foarte frumoasa la dans, sa vorbiti cu un editor despre ideea pe care o aveti in legatura cu o carte. Si, va puteti forta sa faceti acelasi comportament, in repetate randuri, pana cand acesta sa devina din ce in ce mai usor, si din ce in ce mai placut.
8. Asa cum a subliniat si George Kelly, puteti sa adoptati, in mod intentionat, un alt tip de rol pentru o anumita perioada de timp, si sa va fortati sa il indepliniti. Daca, in mod obisnuit, va comportati timid sau retinut, si va propuneti ca timp de o saptamana sa va comportati ca una din cele mai expansive si asertive persoane pe care le stiti, veti considera, odata terminat acest rol, ca este relativ usor sa va comportati intr-un mod mai putin inhibat. Cu cat va constrangeti mai tare sa faceti un lucru de care sunteti „siguri” ca nu-l puteti face, cu atat mai mult va puteti demonstra ca il puteti face.
J. L.Moreno si Fritz Perls au introdus in psihoterapie, mult joc de rol. George Kelly, subliniaza, in mod particular importanta acestui joc de rol, ca si sarcina pentru acasa intre sedintele de terapie. In REBT, ne-am specializat in a-i incuraja pe clientii nostri sa indeplineasca teme de casa de genul: asumarea de riscuri, atacul rusinii, si schimbarea rutinei. Incercati sa faceti pentru dumneavoastra, in mod regulat, anumite jocuri de rol (punand, cu precadere, accent pe trainingul asertiv), in care sa va indemnati sa „indrazniti” sa faceti lucruri pe care refuzati, de obicei, sa le faceti.
