|
|
|
ALBERT BANDURA
n. 1925
NOTE BIOGRAFICE
Albert Bandura s-a nascut la 4 decembrie 1925 in modestul oras Mundane din Alberta de nord, Canada. A urmat scoala elementara si liceul in orasul sau natal. A absolvit facultatea de psihologie a Universitatii din British Columbia in anul 1949. A continuat la Universitatea din Iowa, unde si-a sustinut teza de doctorat in anul 1952. Aici a intrat sub influenta traditiei behavioriste si a teoriei invatarii. Din anul 1953 a inceput sa predea la Universitatea Stanford. Aici, a colaborat cu primul sau student absolvent, Richard Walters, rezultind prima lor carte, Adolescent Aggression, in anul 1959. Din pacate, Walters a murit tinar, intr-un accident de motocicleta. Bandura a fost presedinte al Asociatiei Psihologilor Americani (APA) in anul 1973 si a primit Premiul APA pentru contribuitii stiintifice deosebite in anul 1980. El continua sa lucreze la Stanford.
TEORIA
Behaviorismul, cu accentul sau asupra metodelor experimentale, se concentreaza asupra variabilelor pe care le putem observa, masura si manipula si evita orice este subiectiv, intern si indisponibil experimentarii – adica, mental. In metoda experimentala, procedura standard este sa manipulezi o variabila si apoi sa masori efectele ei asupra alteia. Toate acestea determina o teroie a personalitatii care afirma ca mediul unei persoane ii determina (cauzeaza) comportamentul.
Bandura a considerat acest fapt ca fiind prea simplist pentru fenomenele pe care el le observa – agresiunea la adolescenti – si, astfel, a decis sa adauge ceva la formula: a sugerat adevarat faptul ca mediul determina (cauzeaza) comportament, dar si ca insusi comportamentul determina (cauzeaza) mediu, de asemenea. El a numit acest principiu determinism reciproc – lumea si comportamentul unei persoane se determina reciproc.
Mai tirziu, a avansat in teoria sa. A inceput sa priveasca personalitatea ca pe o interactiune intre trei “lucruri”: mediul, comportamentul si procesele psihologice ale persoanei. Aceste procese psihologice constau din abilitatea noastra de a intretine imagini in minte si din limbaj. In special in momentul cind el introduce imageria, Bandura inceteaza a mai fi behaviorist si se incadreaza in rindurile cognitivistilor. De fapt, el este adesea considerat “parintele” miscarii cognitiviste.
Adaugarea imageriei si limbajului i-a permis lui Bandura sa teoretizeze mult mai eficient decit alti psihologi, de exemplu B.F. Skinner, cu privire la doua lucruri pe care multi le considera „caracteristica determinanta” a speciei umane: invatarea observationala (modeling) si auto-reglarea (self-regulation).
Invatarea observationala sau modeling
Din sutele de studii pe care le-a realizat Bandura, un o serie de studii iese in evidenta – studiile cu papusa Bobo. El a realizat un film cu unul dintre studentii sai, o tinara femeie, care batea o papusa Bobo. In caz ca nu stiati, o papusa Bobo este un un balon gonflabil in forma de ou, avind desenat pe el chipul unui clovn, cu o greutate in partea inferioara care o face sa revina cind o lovesti. Era o jucarie destul de populara la vremea respectiva.
Femeia lovea cu pumnul papusa, tipind la ea „fraiere!”. O lovea cu piciorul, statea pe ea, o lovea cu un ciocan mic, si asa mai departe, strigind diferite fraze agresive. Bandura a aratat acest film unor grupuri de prescolari carora, asa cum va imaginati, le-a placut filmul. Apoi au fost lasati sa se joace. In camera de joaca, desigur, erau mai multi observatori care luau notite si o papusa Bobo si citeva ciocane mici.
Asa cum puteti deduce si asa cum au notat si observatorii, multi dintre copii au batut papusa Bobo. Papusa a fost lovita cu pumnii, i s-a tipat „fraiere!”, a fost lovita cu piciorul, cu ciocanul etc. Cu alte cuvinte, copiii au imitat-o pe tinara din film, si destul de fidel.
Acest fapt poate parea destul de nesemnificativ pentru un experiment, dar trebuie considerat urmatorul fapt: acesti copii si-au modificat comportamentul fara a fi mai intii recompensati pentru aproximari ale respectivului comportament! Si in timp ce acest fapt nu pare extraordinar pentru un parinte sau un profesor de exemplu, faptul nu se incadra in teoria standard behaviorista a invatarii. El a numit fenomenul invatare observationala sau modeling, si aceasta teorie este de obicei numita teoria invatarii sociale.
Bandura a realizat un numar mare de variatii ale studiului: modelul a fost recompensat sau pedepsit intr-o varietate de moduri, copiii au fost recompensati pentru imitatii, modelul a fost schimbat pentru a fi mai putin atractiv sau cu mai putin prestigiu. Raspunzind la criticile ca papusile Bobo erau jucarii menite sa fie lovite, el a facut chiar un film cu tinara batind un clovn real (un om imbracat in clovn). Cind copiii au mers in cealalta camera, ei au gasit acolo clovnul real. Ei au inceput sa il loveasca, ca in filmul vizionat.
Toate aceste variatii i-au permis lui Bandura sa stabileasca ca exista anumiti pasi implicati in procesul de modelare:
1. Atentia. Daca doresti sa inveti ceva, atunci trebuie sa fii atent. La fel, orice atenueaza atentia va scadea invatarea, inclusiv invatarea observationala. Daca, de exemplu, daca esti somnoros, ametit, sedat, bolnav, nervos sau agitat, vei invata mai putin bine. La fel se intimpla daca este distras de mai multi stimuli aflati in competitie.
Unele din lucrurile care influenteaza atentia implica caracteristici ale modelului. Daca modelul este colorat si dramatic, de exemplu, ii acordam mai multa atentie. Daca modelul este atractiv sau prestigios sau pare a fi in mod deosebit competent, ii acordam mai multa atentie. Daca modelul este mai asemanator persoanei in cauza, ii este acordata mai multa atentie. Aceste tipuri de variabile l-au indreptat pe Bandura spre examinarea televiziunii si a efectului sau asupra copiilor.
2. Retentia. In al doilea rind, trebuie sa fii capabil sa retii faptele la care ai fost atent. Aici intervin imageria si limbajul: stocam ceea ce am vazut modelul ca face in forma imaginilor mentale sau a descrierilor verbale. Cind sunt astfel stocate, ele pot fi reactualizate, astfel incit sa fie reproduse de propriul comportament.
3. Reproducerea. Imaginile sau descrierile trebuie traduse in comportament real. Asa ca trebuie sa existe abilitatea de a reproduce comportamentul. Daca nu stiu sa patinez si ma uit la patinaj toata ziua, nu am sa pot reprodue sariturile lor, intrucit nu stiu deloc sa patinez. In schimb, daca sunt patinator, performanta mea se poate imbunatati daca privesc patinatori care sunt mai buni decit mine.
O alta particularitate in ce priveste reproducerea este faptul ca abilitatea noastra de a imita se imbunatateste odata cu practicarea comportamentelor implicate. Si inca un fapt: abilitatile noastre se pot imbunatati chiar cind doar ne imaginam indeplinindu-le. Multi atleti, de ex., isi imagineaza desfasurarea evenimentului inainte de a-l manifesta.
4. Motivatia. Desigur, trebuie sa existe si motivatia de a imita, adica, motivul pentru a o face. Bandura mentioneaza o serie de motive:
a. intarirea anterioara, precum in behaviorismul traditional;
b. intaririle promise (stimuli) pe care ni le putem imagina;
c. intarirea vicarianta – vederea si amintirea modelului care a beneficiat de intarire.
Acestea sunt considerate, in mod traditional, ca fiind lucrurile care „provoaca” invatarea. Bandura spune ca ele nu provoaca atit de mult invatarea cit ne provoaca sa demonstram ceea ce am invatat. Prin urmare, el le vede drept motive.
Desigur, exista si motivatii negative, care ne dau motive sa nu imitam alta persoana:
d. pedeapsa anterioara
e. pedeapsa promisa (amenintari)
f. pedeapsa vicarianta
Ca si cei mai multi behavioristi traditionali, Bandura spune ca pedeapsa in orice forma nu functioneaza la fel de bine ca intarirea si, de fapt, are tendinta de a „reactiona” impotriva noastra.
Auto-reglarea (self-regulation)
Autoreglarea – controlarea propriului comportament – este o alta trasatura definitorie a personalitatii umane. Aici Bandura sugereaza trei pasi:
1. Auto-observare. Ne privim pe noi insine, comportamentul nostru si il analizam.
2. Judecata. Comparam ceea ce vedem cu un standard. De ex., ne putem compara manifestarile cu standarde traditionale, precum „regulile de buna purtare”. Sau putem crea altele arbitrare, precum „Am sa citesc o carte pe saptamina”. Sau putem intra in competitie cu altii sau cu noi insine.
3. Auto-raspuns. Daca te-ai comportat bine in comparatie cu standardul propriu, iti acorzi auto-raspunsuri gratificante. Daca te-ai comportat slab, iti acorzi auto-raspunsuri pedepsitoare. Aceste auto-raspunsuri se pot inscrise de la cele evidente (iti cumperi o inghetata sau lucrezi pina tirziu) sau mai ascunse (sentimente de mindrie sau rusine).
Un concept foarte important in psihologie care este in legatura strinsa cu auto-reglarea este [self-concept] (conceptia de sine), cunoscuta mai bine ca stima de sine [self-esteem]. Daca, in decursul anilor, iti dai seama ca satisfaci standardele si ai o viata plina de pretuire de sine [self-praise] si auto-recompense, vei avea o conceptie de sine placuta (stima de sine crescuta). Pe de alta parte, daca permanent esuezi in a-ti satisface standardele si te pedepsesti, vei avea o conceptie de sine proasta (stima de sine scazuta).
Retineti ca behavioristii in general vedeau intarirea ca eficienta si pedepsa ca saturata de probleme. Acelasi lucru se aplica si auto-pedepsei. Bandura vede trei rezultate probabil ale auto-pedepsirii excesive:
a. compensarea – un complex de superioritate, de exemplu, si iluzii de grandoare
b. inactivitate – apatie, plictiseala, depresie
c. evadare – droguri si alcool, televizor, chiar forma extrema – suicid.
Acestea se aseamana cu personalitatile nesanatoase despre care vorbesc Adler si Horney: un tip agresiv, un tip supus si respectiv un tip evitant.
Recomandarile lui Bandura pentru cei care sufera de o conceptie de sine proasta deriva direct idn cei trei pasi ai auto-reglarii:
1. Cu privire la auto-observare: cunoaste-te pe tine insuti si asigura-ti o imagine adecvata a comportamentului.
2. Cu privire la standarde: asigura-te ca standardele fixate nu sunt prea sus. Nu te pregati pentru esec. Pe de alta parte, standardele care sutn prea scazute sunt lipsite de semnificatie.
3. Cu privire la auto-raspuns: foloseste auto-recompense nu auto-pedepse. Celebreaza victoriile, nu zabovi asupra esecurilor.
TERAPIA
Terapia auto-controlului
Ideile din spatele autoreglarii au fost incorporate intr-o tehnica de terapie numita terapia auto-controlului. A fost destul de eficienta cu probleme de obisnuinta relativ simple, precum fumatul, bulimia si obiceiurile de invatare.
1. Grafice comportamentale. Auto-observatia necesita sa tii o evidenta atenta a comportamentului, atit inainte de inceperea schimbarilor cit si dupa. Acest fapt poate implica ceva simplu, precum numaratul tigarilor fumate pe zi, pina la jurnale comportamentale complexe. Folosind un jurnal, se tine evidenta tuturor detaliilor obisnuintei vizate. Aceasta iti permite sa stabilesti ce variabile sunt asociate cu obisnuinta: Fumezi mai mult dupa mese, cu cafea, cu anumiti prieteni, in anumite locatii etc.
2. Planificarea mediului. Ghidindu-te dupa graficele si jurnalele comportamentale, pot incepe sa-ti modifici mediul. De ex., poti indeparta sau evita unele dintre aceste variabile care duc la comportamente proase: Ascunderea scrumierelor, bei ceai in loc de cafea, cauti un partener care nu fumeaza Poti gasi timpul si locul cel mai potrivit pentru comportamentele alternative mai bune: Cind si unde studiezi cel mai bine etc.
3. Contracte cu sine. In fine, stabilesti sa te recompensezi cind aderi la planul tau si, posibil, sa te pedepsesti cind nu o faci. Aceste contracte ar trebui scrise cu martor (terapeutul, de ex.), si detaliile sa fie facute foarte explicite: „Ies la cina simbata noaptea daca fumez mai putine tigari saptamina asta decit cea trecuta. Altfel, stau in casa si lucrez”.
Poti implica si alte persoane si sa aranjezi ca acestea sa controleze recompensele si pedepsele, daca nu esti suficient de strict cu tine insuti.
Terapia prin modeling
Terapia pentru care Bandura este cel mai cunoscut este, totusi, terapia prin modeling. Teoria de la baza ei afirma ca daca o persoana cu o dezordine psihologica observa o alta persoana care se confrunta cu aceleasi probleme dar intr-o maniera mai eficienta, prima persoana va invata prin modeling de la a doua.
Cercetarile originale ale lui Bandura in aceasta directia au implicat persoane cu fobie de serpi (herpefobie). Clientul era condus la o fereastra care dadea intr-un laborator. In camera nu exista decit un scaun, o masa, o cusca inchisa pe masa si un sarpe clar vizibil in cusca. Clientul urmarea alta persoana – un actor – cum abordeaza sarpele. La inceput se comporta ca si cind ar fi ingrozit, dar reuseste sa depaseasca momentul, isi spune sa se relaxeze si sa respire normal si se apropie treptat de sarpe. El se poate opri, retrage cu panica si sa reinceapa. In fine, el ajunge in punctul unde deschide cusca, ia sarpele, se aseaza pe scaun si il pune in jurul gitului in timp ce se incurajeaza singur sa fie calm.
Dupa ce clientul a vazut toate acestea el este invitat sa repete manevrele. El este constient ca cealalta persoana este un actor. Si, totusi, fobici care au suferit o viata intreaga, pot parcurge toata rutina inca de la prima incercare. Aceasta este o terapie foarte puternica.
Partea mai putin rentabila a terapiei este ca nu este usor sa faci rost de camere, serpi si actori la un loc. Astfel ca Bandura si studentii sai au testat versiuni ale terapiei folosind inregistrari video ale acotrilor si chiar imaginarea procesului sub indrumarea terapeutului. Aceste metode functioneaza aproape la fel de bine.
DISCUTIE
Albert Bandura a avut un impact enorm asupra teoriei si terapiei personalitatii. Stilul sau direct, behaviorist, a fost apreciat de multe persoane. Abordarea sa orientata pe actiune si rezolvarea de probleme este atractiva pentru cei care doresc o rezolvare, mai degraba decit sa filozofeze despre sine, arhetipuri, actualizare, libertate si alte constructe mentaliste asupra carora tind personologii sa zaboveasca.
In rindul psihologilor academici, cercetarea este cruciala, si behaviorismul a fost abordarea preferata. De la sfirsitul anilor 1960, behaviorsimul a lasat loc „revolutiei cognitive”, din care se considera ca face parte si Bandura. Psihologia cognitiva retine „aroma” de orientare experiementala a behaviorismului, fara a restringe in mod artificial cercetatorul la comportamente externe, cind viata mentala a clientilor si subiectilor este atit de evident de importanta.
[END]
