Anatomia functionala si biomecanica segmentelor aparatului locomotor

ANATOMIA FUNCTIONALA SI BIOMECANICA SEGMENTELOR APARATULUI LOCOMOTOR

Capul

Extremitatea cefalica prezinta 2 regiuni distincte: neurocraniul (care adaposteste encefalul) si viscerocraniul (care reprezinta oasele fetei).Totalitatea oaselor capului formeaza craniul.

Articulatiile dintre oasele cutiei craniene se numesc suturi. Fata externa a

oaselor cutiei craniene este invelita de periost, in timp ce pe fata interna se afla dura mater. Ea adera de os, contribuind la cresterea rezistentei craniului.

Fig.4 Craniul, vedere laterala de ansamblu (dupa GRAY)

Neurocraniul (cutia craniana) prezinta o bolta craniana si o baza a craniului. Oasele neurocraniului sunt in numar de 8:

2 perechi (oasele temporare si parietale);

4 neperechi (frontal, etmoid, stefonid si occipital);

Fig.5 Craniul, vedere de ansamblu, plan frontal (dupa GRAY)

Apartin exclusiv bazei: etmoidul si sfenoidul. Baza craniului are 2 fete: endobaza, respectiv exobaza.

Fig.6 Endobaza (dupa GRAY)

Fig. 7 Exobaza (dupa GRAY)

Viscerocraniul este format din 14 oase, dintre care 6 sunt perechi si 2 sunt neperechi. El este centrat de osul maxilar, os pereche fixat de baza craniului, precum si de un os nepereche, mandibula, articulat prin articulatia temporo-mandibulara de baza craniului. Viscerocraniul este adaptat functiei de masticatie, respiratie si limbajului articular. Legarea capului de coloana vertebrala se face prin articulatia cranio-vertebrala.

Descrierea scheletului extremitatii cefalice:

Osul frontal are o portiune verticala (scuama, solz), doua orizontale (orbitale) si una nazala.

Solzul face parte din bolta craniului, si are 2 fete: externa

convexa si interna concava.

Fata externa prezinta bosele frontale (laterale, respective

medio-inferioara numita glabella + sutura metopica). Limita inferioara a fetei externe formeaza arcadele sprancenare (orbitare) care prezinta extern procesul (apofiza) zigomatica iar intern orificiul supraorbitar.

Fig. 8 Frontalul fata externa (dupa GRAY)

Fata interna prezinta median creasta frontalului, care se

continua cu santul sagital in care este prezenta o portiune a durei mater numita “coasa creierului”, iar pe toata suprafata fetei intene se afla impresiuni (reliefuri neregulate) datorate circumvolutiilor cerebrale.

Fig. 9 Frontalul, fata interna (dupa GRAY)

Portiunile orizontale, orbitale, formeaza o parte din plafonul

orbitei iar antero extern fosele glandelor lacrimale.

Portiunea nazala prezinta incizura etmoidala prin care se

articuleaza cu osul etmoid si spina nazala prin care se leaga cu oasele nazale.

In grosimea frontalului se afla 2 sinusuri (cavitati pneumatice)

care se deschid in meaturile conjunctive.

Osul etmoid are o lama orizontala (ciuruita) una verticala si 2

mase laterale (labirinte).

Fig. 10 Etmoidul, vedere de sus (dupa GRAY)

Lama ciuruita (cribriforma) are o parte verticala (apofiza

crista galli – creasta de cocos) – portiunea superioara si o lama perpendiculara (inferioara) care impreuna cu osul vomer formeaza septul nazal.

Fig. 11 Etmoidul, vedere posterioara (dupa GRAY)

Labirintul (situat latero-inferior de lama ciuruita) are un

perete extern (plan, neted) care face parte din peretele intern al orbitei numit lama orbitara (situata intre oasele lacrimale si aripa nazala) si un perete intern care este o parte din peretele extern al fosei nazale, cu 2 cornete: superior si mijlociu care alcatuiesc meatul nazal.

Structura labirintului cuprinde lame si lamele osoase dispuse

astfel incat sa delimiteze 8-9 cavitati, numite impropriu “celule”.

Osul sfenoid este situat in mijlocul bazei craniului (intre etmoid

si frontal pe de o parte si occipital, temporal pe de alta). Are o forma spefiica, de fluture cu 3 parti: corp, aripi si apofizele pterigoide.

Corpul sfenoidului are forma unui cub neregulat cu 4 fete:

superioara (saua hipofizei), posterioara – lama patrulatera + tuberculul chiasmei, anterioara – tuberculul seii + chiasma optica, care prezinta la capete orificiile optice. In grosimea sa sfenoidul contine sinusurile omonime, care comunica cu fosele nazale.

Fetele laterale prezinta fiecare santul carotidian.

Aripile mici se prind antero-lateral pe corp. Sunt dispuse

orizontal, au forma triunghiulara si se termina cu apofizele clinoide anterioare, completeaza posterior plafonul orbitei si prezinta orificiile optice.

Fig. 12 Sfenoidul, vedere de sus (dupa GRAY)

Aripile mari sunt tot laterale, dar inferior si posterior fata de

cele mici, fiind despartite de cele mici prin fisura orbitala (sfenoidala) strabatuta de ramuri ale nervilor cranieni: III, IV, V(ramura oftalmica), VI. Mai sunt prezente orificiul oval, strabatut de ramura mandibulara a nervului V si orificiul spinei prin care trec artera si vena menigee mijlocie.

Fig. 13 Sfenoidul, vedere antero-inferioara (dupa GRAY)

Apofiza pterigoidiana (situata la nivelul exobazei) prezinta o lama externa si

una interna situate in vecinatatea fosei pterigoidiene.

Fig. 14 Sfenoidul, vedere posterioara (dupa GRAY)

Osul occipital: situat postero – meridian prezinta:

Orificiul (gaura) occipitala – foramen magnum – prin care

trec bulbul cerebral si arterele vertebrale;

Este format din: un corp (procesul basilar), 2 condili,

apofizele jugulare si solzul occipitalului;

Corpul prezinta 2 fete: una apartinand exobazei numita

tuberculul faringian si cealalta endobazei: cu santul basilar in care este adapostita puntea lui Valorio si portiunea superioara a bulbului;

Condilii sunt: anterior cu orificiul nervului hipoglos (perechea

XII de nervi cranieni) si posterior pe unde trec vase de sange;

Apofizele jugulare formeaza impreuna cu stanca osului

temporal gaura rupta posterioara (jugulara) pe unde trec: nervul glosofaringian, nervul vag, nervul spinal si vena jugulara interna;

Solzul (scuama) prezinta o fata externa care are pe mijloc:

protuberanta occipitala externa, creasta occipitala externa si liniile cefei (nucale) superioara si inferioara, care delimiteaza intre ele planul nucal.

Fig. 15 Occipitalul –fata interna (dupa GRAY)

- Fata interna prezinta pe mijloc: protuberanta occipitala interna, creasta ocipitala interna, santul sinusului sagital si santurile sinusurilor transversale care se deschid in orificiile jugulare, delimitand: anterior doua fose cerebeloase (care adapostesc emisferele cerebeloase) iar posterior doua fose cerebrale (care adapostesc emisferele cerebrale).

Fig. 16 Occipitalul fata externa (dupa GRAY)

Osul parietal: este un os pereche, care apartine exclusiv boltei

cerebrale. Este delimitat posterior de solzul frontalului si se articuleaza cu: solzul occipitalului, solzul temoporalului si aripile mari ale sfenoidului. Este format din 2 parti:

Fata externa, convexa prezinta liniile temporale superioara si

inferioara;

Fig. 17 Parietalul, fata externa (dupa GRAY)

Fata interna concava prezinta impresiunile circumvolutiilor

cerebrale, ale vaselor de sange, care delimiteaza girusurile cerebrale;

Fig. 18 Parietalul, fata interna (dupa GRAY)

Osul temporal: este un os pereche, apartinand atat boltii cat si

bazei craniului. Portiunile sale sunt: stanca (piramida) reprezentata de apofiza mastoida, portiunea timpanica, portiunea hioida si solzul (scoica).

Portiunea mastoida prezinta 4 fete: 2 superioare, apartinand

endocraniului, 2 inferioare apartinand exocraniului, o baza (apofiza mastoida propriu – zisa) si un varf, care prezinta orificiul intern al canalului carotidian. Intre: varful piramidei, corpul sfenoidului si aripa mare a sfenoidului se delimiteaza gaura rupta anterioara.

Fata interna prezinta foseta lui Gasser (Meckel) care cuprinde

ganglionul omonim. In plus mai cuprinde eminenta arcuata, cu canalul semicircular superior, precum si orificiul auditiv intern in care sunt prezente ramurile nervilor cranieni: IX si VIII, precum si artera auditiva interna;

Fig. 19 Temporalul, fata interna (dupa GRAY)

Portiunea externa este formata din: o zona timpanica,

continand conductul auditiv cu cele 2 laturi ale sale (externa si inferioara), oirificiul extern al canalului carotidian, fosa venei jugulare si apofiza stiloida care apartine portiunii hioide a temporalului. La baza aceasta apofiza prezinta orificiul stilo – mastoidian prin care trece nervul cranian X;

Fig. 20 Temporalul, fata externa (dupa GRAY)

Baza (mastoida) este formata din componente numite

impropriu “celule” si intern prezinta santul muschiului digastric;

Solzul are o fata externa (fosa temporala) cu apofiza

zigomatica si cu cavitatea glenoida si o fata interna care prezinta amprentele circumvolutiilor cerebrale. In grosimea oaselor temporale se afla: conductul auditiv intern, canalul carotidian si canalul facial.

Fig. 21 Temporalul, sectiune transversala (dupa GRAY)

VISCEROCRANIUL:

Este format din: oase pereche: maxilarul, premaxilarul, palatinul, lacrimalul, nazalul, cornetele nazale inferioare si osul zigomatic (malar) si oase nepereche: vomerul, mandibula si hioidul.

Maxilarul: este format dintr-un corp si 4 prelungiri: frontala, zigomatica, palatina si alveolara.

Fig. 22 Maxilarul, fata externa (dupa GRAY)

Corpul (piramida) de forma triunghiulara, are 4 fete:

anterioara, subtemporala, nazala si orbitala, si prezinta un sinus maxilar care este delimitat de meatul mijlociu. Fata anterioara prezinta orificiul suborbital, prin care trece un ram al nervului maxilar, iar pe mijloc incizura nazala (fosa canina). Fata subtemporala prezinta inferior tuberculul (apofiza maxilara) cu canalele alveolare prin care trec nervii si arterele temporale. Fata nazala formeaza peretele lateral al foselor nazale si prezinta orificiul Highmore, iar in grosime prezinta sinusul maxilar. Pe aceiasi fata anterior exista un sant ce delimiteaza canalul naso – lacrimal iar inferior o creasta ce se articuleaza cu cornetele nazale inferioare. Fata orbitala ia parte la formarea planseului orbitei;

Apofiza frontala prezinta creasta lacrimala, care delimiteaza santul lacrimal;

Apofiza zigomatica se articuleaza cu osul malar;

Apofiza palatina, impreuna cu cea de pe partea opusa fac parte din palatul osos si

planseul nazal;

Fig. 23 Maxilarul, fata nazala (dupa GRAY)

Apofiza alveolara participa la formarea arcadelor dentare, cu exceptia dintilor

incisive.

Fig. 24 Palatul dur si arcadele dentare superioare (dupa GRAY)

Osul premaxilar: prezinta anterior apofiza premaxilara, in care se

leaga de osul maxilar si delimiteaza gaura palatina anterioara. Acest os poarta alveolele dintilor incisive superiori.

Osul palatin: Este format din 2 lame: orizontala (completeaza

bolta palatina) si verticala (ia parte la formarea peretelui lateral al foselor nazale).

Fig. 25 Palatinul, fata nazala (dupa GRAY)

Fig. 26 Palatinul, fata posterioara (dupa GRAY)

Osul zigomatic (malar): formeaza pometii fiind format din 3 fete:

anterioara, orbitala si posterioara si 3 apofize: frontala, temporala si maxilara.

Fata anterioara este convexa si neteda;

Fig. 27 Zigomaticul, fata temporala (dupa GRAY)

Fata orbitala, neteda ia parte la formarea peretului lateral  si inferior al orbitei;

Fata posterioara delimiteaza anterior fosa temporala;

Fig. 28 Zigomaticul, fata interna (dupa GRAY)

Apofiza frontala face parte din peretele lateral al orbitei;

Apofiza temporala ia parte la formarea arcadei zigomatice (pometul obrazului);

Apofiza maxilara se articuleaza cu osul maxilar.

Osul lacrimal (unghiul intern al orbitei) este de forma patrulatera cu o creasta

verticala care delimiteaza o portiune plana posterioara si alta concava anterioara (care impreuna cu apofiza frontala a osului maxilar delimiteaza foseta sacului lacrimal).

Fig. 29 Lacrimalul, fata orbitala (dupa GRAY)

Osul nazal este un os patrulater, care impreuna cu simetricul sau formeaza un plan, de

forma asemanatoare acoperisului unei case, numit proeminenta nazala.

Fig. 30 Nazalul, fata externa (dupa GRAY)

Fig. 31 Nazalul, fata interna (dupa GRAY)

Cornetele inferioare iau parte la formarea peretului lateral al foselor nazale,

independent de osul etmoid si prezinta la marginea superioara o apofiza lacrimala (parte a canalului naso – lacrimal).

Fig. 32 Cornetul inferior, fata interna (dupa GRAY)

Fig. 33 Cornetul inferior, fata externa (dupa GRAY)

Osul vomer continua lama perependiculara a etmoidului, iar marginea posterioara a sa

delimiteaza coanele (orificiile nazale interne).

Fig. 34 Vomerul (dupa GRAY)

Mandibula (unicul os mobil al fetei) e format dintr-un corp si 2 ramuri.

Fig. 35 Mandibula, fata externa (dupa GRAY)

Corpul prezinta o fata superioara (ce cuprinde alveolele dintilor inferiori), pe

mijloc un trigon mandibular (mentonier) cu protuberanta mentoniera (barbia) si 2 tuberculi, extern cu orificiile mentoniere (cu ramuri ale nervului mandibular si vase de sange), iar intern 2 apofize genii care dau insertia muschilor omonimi. Tot aici e prezenta si fosa: digastrica, sublinguala si mandibuala.

Fig. 36 Mandibula, fata interna (dupa GRAY)

Ramurile prezinta la capete condilii (apofizele articulare) si apofizele coronoide,

intre care se delimiteaza incizura semilunara, iar la partea interna orificiul mandibular (prin care trec nervul mandibular si vase de sange).

Osul hioid situat in unghiul facut de craniu cu coloana cervicala.

Este un os sesamoid,

in forma de potcoava ce prezinta pe mijloc un corp alungit transversal si convex anterior, iar lateral 2 prelungiri (coarne), mari si mici.

Fig. 37 Hioidul, fata anterioara (dupa GRAY)

COLOANA VERTEBRALA:

Fig.38 Coloana vertebrala, vedere de ansamblu (dupa GRAY)

Este formata din 33 – 34 vertebre, fiecare luand parte la formarea acestui ax al

corpului: flexibil, rezistent, care protejeaza maduva spinarii si sustine capul. Pozitia coloanei este mediana si posterioara, fiind formata din urmatoarele portiuni:

Cervicala cu 7 vertebre;

Toracala (dorsala) cu 12 vertebre;

Lombara cu 5 vertebre;

Sacrata cu 5 vertebre sudate care formeaza osul sacru;

Coccigiana cu 4-5 vertebre sudate care formeaza osul coccis;

Vertebra  - tip este formata dintr-un corp vertebral si un arc vertebral. Corpul

vertebral are forma unui segment de cilindru, situat anterior, cu 2 fete: superioara si inferioara, ce vin in contact cu discurile intervertebrale. Arcul vertebral este alcatui din 2 pediculi si 2 lame. Pediculii se leaga cu corpul vertebral, prezentand 2 incizii (superioara si inferioara) care delimiteaza gaurile de conjugare (intervertebrale) prin care trec radacinile nervilor spinali. Lamele, sunt portiuni latite pe linia mediana si se continua cu apofizele spinale. Intre pediculi si lama sunt situate apofizele articulare (superioara, inferioara si transversa). La mijloc se delimiteaza gaura (orificiul) rahidian, vertebral sau neural, care prin suprapunere formeaza canalul medular, in care este adapostita maduva spinarii.

Coloana cervicala este formata din vertebre – tip cervicale, formate dintr-un corp mic,

alungit transversal si din apofize semilunare situate pe fata latero-superioara. Apofiza spinoasa este scurta si bifurcata. Apofizele costo-vertebrale reprezinta ultimele prelungiri ale coastelor, fiind suportul arterelor cerebrale. Orificiul vertebral este larg si are un contur triunghiular;

Fig. 39 Vertebra-tip cervicala, vedere de sus (dupa GRAY)

Fig. 40 Vertebra-tip cervicala, vedere laterala (dupa GRAY)

Osul Atlas nu are corpi vertebrali (acesta fiind reprezentat de apofiza odontoida a

osului inferior – axis). Cuprinde 2 mase laterale, 2 arcuri anterior si posterior, fiecare cu un tubercul intern, respective extern. Arcul anterior prezinta o foseta pentru articularea cu apofiza odontoida a axisului. Arcul posterior prezinta santul arterelor vertebrale. Fata superioara are 2 mase laterale, ce delimiteaza 2 fosete articulare superioare (glenoide).

Fig. 41 Atlas, vedere de sus (dupa GRAY)

Osul Axis prezinta in mod particular apofiza odontoida, care reprezinta corpul

vertebral al Atlasului.

Fig. 42 Axis, vedere de sus (dupa GRAY)

Coloana toracala: prezinta o vertebra – tip cu un copr cilindric, care are pe fata laterala 2 fosete pentru coastele superioara si inferioara, o apofiza spinoasa cu aspect alungit si inclinat in jos, o apofiza transversa bine dezvoltata cu o foseta pentru tuberculul postal, intre toate delimitandu-se orificiul vertebral mic si de forma circulara.

Fig. 43 Vertebre toracale (dupa GRAY)

Coloana lombara este formata din vertebra – tip care prezinta un corp vertebral voluminos, alungit transversal (reniform), o apofiza spinoasa orizontala turtita lateral, un proces costiform, tuberculi accesorii si suprafete articulare superioara si inferioara care se continua cu tuberculii mamilari.

Fig. 44 Vertebra-tip lombara, vedere laterala (dupa GRAY)

Fig. 45 Vertebra lombara, vedere de sus (dupa GRAY)

Coloana sacrata este de forma unei piramide patrulatere cu baza superioara si varful inferior prezentand: o fata dorsala, una anterioara, 2 laterale si 2 margini.

Fata dorsala prezinta creasta mediana, santurile sacrale, crestele sacrale

intermediare articulare, orificiile sacrale dorsale, crestele sacrale laterale prevazute cu coarnele mari (superior) si coarnele mici (inferior).

Fata anterioara prezinta pe mijloc corpurile vertebrale sudate ale vertebrelor

Fig. 46 Sacrul, fata pelvina (dupa GRAY)

sacrale, pe lateral orificiile sacrale anterioare, iar adiacent rudimentele coastelor sacrale.

Fetele laterale prezinta suprafetele articulare unde se articuleaza cu oasele

coxale si aripioarele sacrate.

In grosimea osului se afla canalul sacrat care contine coada de cal (nervii

Spinali ai regiunii lombare si sacrale) si filum terminale (ultima portiune a maduvei spinarii).

Orificiul inferior al sacrului se numeste hiatusul sacral.

Osul coccis este un os rudimentar format din 4 – 5 vertebre sudate, reduse la corpul vertebral (cu exceptia primei vertebre care prezinta apofize articulare si laterale). In partea superioara a coccisului sunt prezente 2 prelungiri numite impropriu “coarne” .

Oasele sacru, coccis si coxale formeaza impreuna scheletul bazinului.

Fig. 47 Sacrul, vedere din lateral (dupa GRAY)

TORACELE

Fig.48 Toracele, vedere din fata (dupa GRAY)

Fig. 49 Toracele, vedere din spate (dupa GRAY)

COASTELE:

Sunt 12 perechi de arcuri osoase alungite si de forma concava spre interior.

Dintre ele 7 perechi se numesc adevarate, deoarece se articuleaza cu sternul prin intermediul cartilajelor sterno – costale.

Fig. 50 Coasta adevarata (dupa GRAY)

Alte 3 perechi se numesc false, deoarece sunt legate indirect de stern prin

intermediul cartilajului coastei a 7 – a.

2 perechi se numesc flotante (libere) fiind mai scurte, nu se articuleaza cu sternul.

Fiecare coasta contine o portiune lunga (coasta vertebrala – care se articuleaza

la vertebrele toracale) si o portiune scurta, cartilaginoasa, sternala.

Fiecare coasta este formata dintr-un cap, un gat (col), un tubercul si un corp.

Capul prezinta o fata articulara pentru 2 fosete articulare a 2 vertebre toracale

succesive.

Corpul – prezinta o margine superioara rotunjita si una inferioara ascutita. Pe

fata inferioara se afla santul costal care cuprinde trunchiul vasculo-nervos intercostal.

Fig. 51 Coasta falsa (dupa GRAY)

STERNUL:

Este un os impar situat median si anterior, alcatuind impreuna cu coastele si

coloana vertebrala scheletul toracelui.

Este alungit supero – inferior si turtit antero – posterior, fiind format din 3 parti:

una superioara numita manubriu (maner), una mijlocie numita corp si una inferioara cartilaginoasa numita apendice xifoid.

Manubriul prezinta in zona supero – interna incizura jugulara iar lateral

incizura claviculara.

Corpul prezinta lateral 7 perechi de incizuri costale, dintre care prima la

manubriu si urmatoarele la corpul sternal.

Fig. 52 Sternul, fata posterioara (dupa GRAY)

Scheletul si articulatiile membrului superior:

Scheletul membrului superior este format din centura scapulara, si membrul superior propriu – zis.

Centura scapulara este formata din clavicula si omoplat (scapula). Ele formeaza o centura, deschisa posterior, cu distanta intre cele doua scapule.

Clavicula se formeaza prin osificare de membrane. In diafiza ei apare primul punct de osificare a scheletului. Dezvoltarea claviculei este conditionata de miscarile de lateralitate ale membrului superior (abductia si adductia). Clavicula este situata sub piele, formand linia dintre gat si trunchi. Are forma literei S culcat.

OMOPLATUL:

Formeaza impreuna cu clavicula centura scapulara.

Este un os plat, subtire, de forma triunghiulara, sustinut de muschi striati.

Fig. 53 Omoplatul, fata costala (dupa GRAY)

Fig. 54 Omoplatul, vedere din lateral (dupa GRAY)

Componentele sale sunt: o fata dorsala, convexa, care prezinta 2 fose superioara si inferioara, o spina numita acromion, o fata ventrala (costala), concava cu fosa subscapulara si 2 – 3 creste oblice pentru insertia muschiului subscapular, o margine superioara, scurta cu incizura scapulara si apofiza coronoida, o margine interna (vertebrala) lunga, subtire, sinuasa, o margine externa (axilara) groasa, care are superior tuberculul subglenoidian, un unghi superior ascutit, unul inferior rotunjit si un unghi articular, care cuprinde cavitatea glenoida ce prezinta deasupra tuberculul glenoidian.

Omoplatul se aplica pe fata posterioara a toracelui. Este un os lat si subtire, de forma triunghiulara, cu baza in sus. Largirea bazei si dezvoltarea spinei scapulare maresc capacitatea functionala a membrului superior, deoarece pe ea se prind mai multi muschi.

CLAVICULA:

Are forma literei S culcat, transversal, fiind situata intre omoplat si manubriul

sternal.

Corpul claviculei are o fata superioara neteda si una inferioara aspra.

Prezinta un capat sternal voluminos si un capat acromial turtit, care este fata

articulara a osului.

Fig. 55 Clavicula, fata superioara (dupa GRAY)

Scheletul membrului superior propriu – zis este format din:

scheletul bratului – osul humerus;

scheletul antebratului – oasele radius si cubitus (ulna);

scheletul mainii – oasele carpiene, metacarpiene si falange.

OSUL HUMERUS:

Este un os lung, formeaza scheletul bratului, fiind alcatuit dintr-o diafiza lunga

Si rasucita, ce prezinta antero – superior tuberozitatea deltoidiana de la care porneste V – ul deltoidian si 2 epifize dintre care una proximala care contine capul humeral ce se articuleaza cu cavitatea glenoida a omoplatului.

Gatul anatomic este situat sub cap iar sub gat in portiunea externa este prezenta pe

fata externa marea tuberozitate iar anterior mic tuberozitate delimitand intre ele santul (culisa) bicipitala.

Fig. 56 Osul humerus, vedere posterioara (dupa GRAY)

Metafiza superioara reprezinta gatul chirurgical.

Epifiza distala prezinta intern trohleea (mosorelul) care are la exterior epitrohleea.

Extern de epifiza distala este prezent condilul humeral si mai extern epicondilul.

Anterior de epifiza distala si deasupra trohleei se afla apofiza coronoida iar

posterior se afla cavitatea olecraniana, prin care se articuleaza cu osul radius.

Fig. 57 Scheletul antebratului-radius si cubitus, vedere anterioara (dupa GRAY)

OSUL RADIUS:

Este un os lung, cu diafiza concava anterior, de forma prismatic –triunghiulara, cu

3 fete si 3 muchii.

Epifiza proximala prezinta un cap radial cu cupusoara radiala si un gat infero

lateral delimitat de tuberozitatea bicipitala.

Epifiza distala prezinta incizura radiala situata intern iar extern apofiza stiloida.

Inferior este o suprafata articulara pentru oasele scafoid si semilunar.

OSUL  CUBITUS:

Este mai lung decat radiusul, avand o diafiza concava anterior.

Muchia laterala a sa se numeste creasta interosoasa pe care se prinde membrana omonima, care il solidarizeaza de radius.

Epifiza proximala prezinta anterior incizura semilunara situata intre apofizele coronoida si olecraniana.

Epifiza distala se numeste capul cubitusului, cu o suprafata articulara inferioara pentru osul piramidal si o apofiza stiloida situata inferior si posterior.

Articulatia dintre radius si cubitus permite 2 tipuri de miscari specifice numite pronatie si supinatie, prin care fata palmara este rotita in jos, respectiv in sus.

OASELE CARPIENE:

Sunt situate pe 2 randuri si prezinta dinspre police spre degetul mic (auricular):

Randul I: osul scafoid, semilunar, piramidal, pisiform.

Randul II: osul trapez, trapezoid, osul mare, osul cu carlig.

Fig. 58 Scheletul mainii stangi, fata volara (dupa GRAY)

OASELE METACARPIENE:

Sunt oase alungite, care se articuleaza cu oasele carpiene, cu exceptia

matacarpianului I care se articuleaza mobil cu osul trapez.

FALANGELE:

Sunt dispuse pe 3 randuri cu exceptia degetului mare care are 2 falange.

Scheletul mainii:

Este format din:

Oasele carpiene – in numar de 8, dispuse pe 2 randuri transversale se articuleaza

intre ele. In partea superioara se articuleaza cu oasele antebratului, articulatia radio – carpiana si cubito – carpiana. Inferior se articuleaza cu oasele metacarpiene formand articulatia carpo – metacarpiana.

Oasele metacarpiene – sunt in numar de 5 si se articuleaza cu randul 2 carpian

prin articulatia carpo – metacarpiana si cu falangele proximale ale degetelor prin articulatiile metacarpo - falangiene.

- Falangele – cu exceptia degetului mare (police) care are numai 2 falange, restul degetelor au cate 3 falange. Privite de sus in jos falangele se numesc: proximala, intermediara (medie) si distala, respectiv: falanga, falangina, falangeta. Falangele se articuleaza cu metacarpul si intre ele prin articulatiile interfalangiene.

Articulatiile membrului superior:

1.     Articulatia sterno-claviculara permite miscari de ridicare, coborare, proiectie inainte si inapoi, si combinarea lor (circumductia).

2.     Articulatia acromio - claviculara asigura miscari solidare cu ale claviculei.

3.     Articulatia scapulo-humerala sau a umarului are ca miscari posibile: flexia, extensia, abductia, adductia, rotatia interna si externa si sumatia lor (circumductia).

4.     Articulatia cotului este o diartroza completa care face legatura intre humerus, radius si ulna. Din punct de vedere functional este formata din 3 articulatii: humero – cubitala, humero – radiala si radio – cubitala – proximala. Cavitatile articulare comunica intre ele, dar exista o singura capsula articulara. Miscarile in articulatia cotului sunt: flexia si extensia in jurul axului transversal care trece prin trohlee si condilul humeral.

5.     Articulatia radio – cubitala distala permite miscarile de pronatie si supinatie.

6.     Articulatia mainii este formata din mai multe articulatii:

radio – carpiana, intre radius si primele 3 oase ale randului proximal carpian;

intercarpiana, intre randul proximal si cel distal al oaselor carpului;

cubito – carpiana.

In articulatia mainii se realizeaza miscari de: flexie, extensie si inclinatie interna si externa.

carpo-meta-carpiana intre oasele randului distal al carpului si baza metacarpienelor;

7.     Articulatia policelui permite urmatoarele miscari:

flexia sau opozitia policelui, aducandu-l pe fata anterioara a celorlate degete;

extensia;

abductia – adductia;

circumductia.

8.     Articulatiile degetelor sunt:

metacarpo – falangiene cu miscari de flexie – extensie si abductie – adductie;

interfalangiene cu miscari de flexie – extensie.

Fig. 59 Scheletul mainii stangi, fata dorsala (dupa GRAY)

SCHELETUL BAZINULUI:

Fig. 60 Coxalul drept, fata externa (dupa GRAY)

Este alcatuit antero-extern din 2 oase coxale reunite anterior prin simfiza pubiana si posterior prin segmental sacro – coccigian.

Scheletul si articulatiile membrului inferior:

Scheletul membrului inferior este alcatuit din:

1.     Oasele centurii pelviene sau coxale;

2.     Oasele extremitatii libere a membrului inferior:

femur (scheletul coapsei);

tibia si peroneul (fibula) – scheletul gambei;

tarsiene, metatarsiene si falange (scheletul piciorului);

se adauga patella sau rotula, situata in partea anterioara a articulatiei genunchiului.

Centura pelviana:

Este formata din 2 oase coxale formate fiecare prin sudarea a 3 oase primitive (ilion, ischion si pubis). Sudarea lor permite o crestere a rezistentei bazinului, adaptandu-l la sustinerea greutatii trunchiului si miscarea extremitatilor inferioare libere, prin intermediul articulatiei coxo – femurale. Cele 3 oase care formeaza bazinul se dispun astfel:

superior – osul iliac;

inferior si posterior – osul ischion;

inferior si anterior – osul pubis.

Ramurile ischionului si pubisului formeaza intre ele gaura obturatoare. Corpurile celor 3 oase se unes deasupra acestei gauri si formeaza, pe fata laterala a coxalului, o cavitate articulara numita acetabulara. Articulatiile centurii pelviene sunt articulatii cu mobilitate foarte redusa. Legatura lor cu trunchiul este fixa:

oasele coxale se articuleaza anterior, pe linia mediana, formand simfiza pubiana;

Fig. 61 Pelvisul la barbat (dupa GRAY)

posterior oasele coxale se articuleaza cu coloana vertebrala, prin intermediul

osului sacru. Prin aceasta articulatie greutatea trunchiului se transmite bazinului si membrelor inferioare.

In articulatia sacro-iliaca se pot executa miscari reduse, de basculare in jurul unui ax transversal.

Bazinul este impartit de linia terminala (care are o parte sacrata, una iliaca si una pubiana) in 2 etaje: bazinul mare si bazinul mic (pelvisul). Bazinul mare este format posterior si lateral de partile osoase ale coxalului si sacrului, iar anterior de peretele abdominal, care se intinde pana la simfiza pubiana. Superior comunica larg cu cavitatea abdominala, iar inferior cu pelvisul.

Clinic si topografic, bazinul mare apartine cavitatii abdominale. Bazinul mic, pelvisul, sau bazinul obstretical, este format anterior de simfiza pubiana, posterior si superior de osul sacru, iar lateral de gaura si membrana obturatoare. Inferior este delimitat de stramtoarea pelviana inferioara (marginea inferioara a simfizei pubiene si a ramurilor ischio – pubiene si de varful coccis).

Osul coxal este un os plat, patrulater format din 3 componente: iliacul, pubisul si ischionul, toate convergand catre centrul osului coxal, care prezinta pe fata externa cavitatea cotiloida sau fosa acetabulara.

Fig. 62 Coxalul drept, fata interna (dupa GRAY)

Coxalul are 2 fete (externa si interna) si 4 margini (superioara, anterioara,

inferioara si posterioara).

Fata externa prezinta cavitatea cotiloida delimitata de spranceana cotiloida, care

se articuleaza cu capul femurului, formand articulatia soldului. Deasupra cavitatii cotiloide este fosa iliaca unde se prind muschii fesieri. Sub cavitatea cotiloida se afla gaura obturatorie.

Fata interna prezinta pe mijloc o proeminenta (linia nenumita) deasupra careia se

afla fosa iliaca interna iar sub ea se afla tuberozitatea iliaca si fateta articulara a coxalului.

Marginea superioara numita creasta iliaca are forma unui S culcat si se termina

anterior cu spina iliaca antero-superioara.

Marginea anterioara prezinta o scobitura si o spina iliaca antero-inferioara, o

eminenta ileo-pectinee, o suprafata pectinee, un tubercul numit spina pubisului si se termina cu unghiul pubisului.

Marginea inferioara prezinta dinainte inapoi o fateta pubiana si se termina cu

corpul ischionului numit si marea tuberozitate ischiatica.

Marginea posterioara prezinta de jos in sus: mica scobitura sciatica, spina sciatica,

marea scobitura sciatica si spina iliaca postero – inferioara. Marginea posterioara se termina cu spina iliaca postero – superioara.

Fig. 63 Liniile de forta care actioneaza pe epifiza femurala (dupa KOCH)

Osul femur este un os lung pereche si nesimetric, alcatuind scheletul coapsei.

Extrimitatea superioara prezinta un cap articular, un gat, o tuberozitate mare si

una mica.

Fig. 64 Femurul drept, fata anterioara (dupa GRAY)

Capul articular reprezinta 2/3 dintr-o sfera si are langa centru o foseta pentru

ligamentul rotund.

Gatul femurului uneste capul cu diafiza, formeaza un unghi de inclinatie si un

unghi de declinatie.

Marea tuberozitate (marele trohanter) este patrulater care continua in sus corpul

osului. Pe fata externa prezinta suprafete pentru insertia fesierilor, obturatorilor, si gemenilor.

Mica tuberozitate (micul trohanter) este present pe partea posterioara a gatului.

Extremitatea superioara a femurului prezinta pe sectiune o arhitectura a

trabeculelor osoase dispusa sub actiunea fortelor exterioare care se exercita asupra femurului. Dispozitia acestor trabecule poarta numele de sistemul arciform.

Corpul femurului prezinta o axa anatomica ce difera de cea biomecanica, cu un

unghi de 8 - 10^◦. Corpul are o forma de prisma triunghiulara cu 3 fete (anterioara, interna si externa) si 3 margini (posterioara, interna si externa).

Marginea posterioara prezinta o linie numita linia aspra si o creasta interna.

Tibia formeaza impreuna cu peroneul scheletul gambei si prezinta o extremitate superioara, corpul tibiei si o extremitate inferioara.

Extremitatea superioara, de forma patrulatera alungita prezinta 2 mari tuberozitati

solidare (interna si externa) avand pe linia mediana o alta tuberozitate anterioara. La acest nivel se afla tuberculul lui Gerdy. Suprafata superioara a epifizei proximale se numeste platoul tibial.

Corpul tibiei este prismatic triunghiular cu 3 fete (externa, interna si posterioara)

si 3 margini (anterioara, interna si externa).

Fata posterioara prezinta linia oblica a tibiei.

Marginea anterioara (creasta tibiala) este superficiala si proemina direct dub

tegmentul.

Marginea interna si externa dau insertie aponevrozei gambiere.

Extremitatea inferioara a tibiei se continua cu maleola tibiala, care se articuleaza

cu osul astragal.

Peroneul (fibula) este lung, subtire, postero-extern fata de tibie. Extremitatea superioara (capul peroneului) prezinta o suprafata articulara pentru tibie, si apofiza stiloida in zona postero – externa.

Corpul peroneului are 3 fete (interna, externa si posterioara) si 3 margini

(anterioara, interna si externa).

Fata interna prezinta creasta interosoasa pe care se prinde membrana omonima,

care solidarizeaza peroneul de tibie.

Fata externa prezinta santul muschilor peronieni.

Extremitatea inferioara se continua cu maleola peroniera, care intra in contact cu tibia si astragalul, iar pe varful ei se prinde ligamentul peroneo – calcanean.

Scheletul membrului inferior liber:

Femurul este cel mai lung os al corpului. Epifiza proximala prezinta capul femoral, care patrunde in cavitatea acetabulara, formand articulatia coxo – femurala, sau a soldului. Epifiza distala prezinta 2 proeminente: condilii femurali (intern mai lung, si extern mai scurt). Condilii au fete articulare care se unesc anterior si se articuleaza cu rotula. Inferior ei se articuleaza cu tibia prin articulatia genunchiului.

Scheletul gambei corespunde oaselor tibia si peroneul (fibula) unite intre ele prin membrana interosoasa, omoloaga celei de la antebrat.

Tibia este situata in partea interna a gambei, fiind principalul os de sprijin al acesteia. Epifiza inferioara tibiala prezinta intern o excrescenta numita maleola interna a gleznei.

Fig. 66 Tibia si peroneul, membru inferior drept, vedere anterioara 

(dupa GRAY)

Peroneul este situat in partea laterala a gambei. Epifiza sa superioara se articuleaza cu capul tibial prin articulatia genunchiului. Epifiza inferioara se prelungeste in jos si lateral cu maleola externa a gleznei.

Rotula sau patella este un os sesanoid, triunghiular, cu baza in sus si varful in jos, care se articuleaza pe fata posterioara cu condilii femurali.

Scheletul piciorului:

Fig. 67 scheletul piciorului drept, fata dorsala (dupa GRAY)

Este alcatuit din 3 segmente:

1.      Oasele tarsiene, reprezinta segementul superior, format din 7 oase dispuse pe 2 randuri:

posterior: astragalul si calcaneul;

anterior: navicularul, cuboidul si trei cuneiforme.

2.      Oasele metatarsiene, reprezinta segmental mijlociu al piciorului, format din 5 oase, notate de la I – V, dinauntru spre inafara.

3.      Falangele reprezinta segmental distal al piciorului, formand degetele. Sunt in numar de 3 pentru fiecare deget, proximala, mediana si distala, cu exceptia degetului mare (haluce) care are numai 2 falange (proximala si distala).

Fig. 68 Oasele piciorului drept, fata plantara (dupa GRAY)

Articulatiile extremitatii libere a membrului inferior

1.      Articulatia coxofemurala se realizeaza intre capul femurului si cavitatea acetabulara a coxalului. Miscari posibile: flexi – extensie, abductie – adductie, rotatie interna – externa, circumductie. Articulatia soldului este o articulatie foarte solida.

2.      Articulatia genunchiului se realizeaza intre condilii femurali, rotula si condilii tibiali. Condilul intern al femurului coboara mai jos decat cel extern, formand cu tibia un unghi cu deschiderea spre exterior de 174^◦. Cand aceste unghiuri sunt < 150^◦ avem de-a face cu genu valgum (in x) iar cand sunt > 174^◦ avem de-a face cu genu varum (in o).

Fig. 69 Rotula dreapta, fata anterioara (dupa GRAY)

Incongruenta intre fetele articulare este completata de 2 meniscuri, intern si extern, de forma literei C. Miscari posibile: rotatia interna si externa, inclinatia laterala.

3.      Articulatia tibio – peroniera, atat cea superioara cat si cea inferioara sunt fixe.

4.      Articulatia gleznei (talo – crurala) se realizeaza intre epifizele inferioare ale tibiei si fibulei si osul calcaneu (talus). Maleolele, interna si externa, formeaza o scoaba intre care este prins calcaneul. Miscari posibile: flexie dorsala (piciorul se apropie de gamba), flexie plantara (invers).

5.      Articulatiile intertarsiene (subtalare) intre oasele tarsului. Miscari posibile: pronatie sau eversiune (marginea interna a piciorului e coborata iar cea laterala ridicata) supinatia sau inversiunea (invers), abductia – adductia.

6.      Articulatia tarso – metatarsiana se realizeaza intre: primele 3 metatarsiene si cele 3 cuneiforme, respective ultimele 2 metatarsiene (IV si V) si osul cuboid.

7.      Articulatiile metatarso – falangiene intre metatars si falanga proximala a degetelor.

8.      Articulatiile interfalangiene intre falangele degetelor.

MIOLOGIE

Este ramura anatomiei care se ocupa cu studiul muschilor si anexelor acestora. Totalitatea muschilor din corp formeaza sistemul muscular. Histologic si functional exista 3 categorii de muschi: striati, netezi si muschiul cardiac (miocard). Pentru a revedea structura si proprietatile muschilor adresati-va la cap.1

Principalele grupe de muschi somatici si actiunile lor

I.        Muschii capului si gatului

Dupa actiunea pe care o indeplinesc, muschii capului se impart in muschii

mimicii si muschii masticatori.

Fig. 70 Muschii capului, fetei si gatului, vedere de ansamblu (dupa GRAY)

1.     Muschii mimicii (muschii pielosi) sunt situati imediat sub piele, avand capatul

de insertie chiar la acest nivel. Prin contractia lor se produc plicaturi ale pielii, exprimandu-se astfel diferite sentimente (tristete, bucurie, ras, suparare, furie, dezgust, etc.). Muschii mimicii sunt grupati in jurul orificiilor: bucal, nazal, orbital si auditiv, avand rol de dilatatori sau constrictori.

Fig. 71 Muschiul orbicularul ochiului stang, vedere posterioara (dupa GRAY)

2.     Muschii care actioneaza asupra articulatiei temporo – mandibulare:

a)     Muschi masticatori, a caror actiune principala este de a ridica

mandibula, intervenind in actul masticatiei. Ei isi au originea pe craniu si insertia pe mandibula. Sunt inervati de nervul cranian trigemen (perechea V). Sunt in numar de 4: temporal, maseter, pterigoidian intern si extern.

Fig. 72 Muschii faringelui si obrazului (dupa GRAY)

b)     Muschii coboratori ai mandibulei se prind cu un capat pe osul hioid

sau craniu si cu celalalt pe mandibula. Participa si la formarea planseului bucal. Cand iau punct fix pe osul hioid determina coborarea mandibulei. Cand iau punct fix pe mandibula, ridica hioidul si larigele in timpul deglutitiei.

Fig. 73 Muschiul temporal stang (dupa GRAY)

Fig. 74 Muschiul pterigoidian stang (dupa GRAY)

Muschii gatului sunt cei care fac legatura intre musculatura capului si cea a trunchiului.

Fig. 75 Muschii gatului, vedere laterala (dupa GRAY)

Din punct de vedere topographic se impart in: muschii cefei (nucali – extensori si rotatori ai capului), si in muschii regiunii anterioare (superficiali – platisma si: sternocleidomastoidieni, hioidieni, scaleni si prevertebrali).

Fig.76 Muschii gatului, vedere anterioara (dupa GRAY)

II.       Muschii trunchiului:

Se grupeaza dupa originea si actiunea lor in: muschi posteriori (ai spatelui si

cefei), muschi antero-laterali (ai toracelui si abdomenului).

1.     Muschii spatelui si ai cefei: se dispun pe mai multe straturi / planuri

musculare. Se grupeaza in: muschiul trapez, muschiul mare dorsal (stratul superficial), muschii romboizi si ridicatori ai scapulei (stratul profound). Toti sunt inervati de ramurile anterioare ale nervilor spinali. Actioneaza pe oasele centurii scapulare si ale articulatiei umarului. Lor li se adauga muschii santurilor vertebrale care formeaza regiunea cea mai profunda a spatelui, sub toate celelalte straturi. Prin actiunea lor se realizeaza extensia coloanei vertebrale si a capului, avand rol in mentinerea pozitiei verticale a corpului (statiunea bipeda),  in mobilitatea trunchiului, in mentinerea echilibrului corpului (atat static cat si dynamic). Muschii paravertebrali se intind ca 2 coloane musculare, de o parte si de alta a apofizelor spinoase ale vertebrelor, de la nivelul bazinului pana la craniu. Muschii paravertebrali sunt si ei dispusi pe 2 straturi: unul superficial si altul profund.

Fig. 77 Muschii anteriori vertebrali (dupa GRAY)

2.     Muschii antero-laterali ai trunchiului: apartin toracelui si abdomenului, fiind

inervati de ramurile anterioare ale nervilor spinali si nervilor intercostali si lombari. Muschii toracelui sunt: muschiul mare pectoral, mic pectoral si dintat anterior (actioneaza asupra oaselor centurii scapulare si asupra articulatiei umarului, fiind inervati de ramuri ale plexului brahial) muschii respiratori – proprii toracelui (muschii intercostali externi – inspiratori, 11 perechi; muschii intercostali interni – expiratory; muschii subcostali; muschiul transvers al sternului; muschii ridicatori ai coastelor; muschii dintati posteriori – superior, inferior; muschiul diafragm- muschi respirator, plat, de forma unei cupole, care separa cavitatea toracica de cea abdominala). Diafragmul este un muschi inspirator, inervat de nervul frenic, ramura plexului brachial. Este format dintr-o portiune centrala (centru tendinos) de forma unei frunze de trifoi. Aceasta zona este strabatuta in portiunea anterioara – dreapta de orificiul venei cave inferioare. Diafragmul prezinta inafara de centrul tendinos si o portiune musculara, strabatuta de orificiul aortic si de cel esofagian.

Fig. 78 Muschii profunzi ai spatelui (dupa GRAY)

3.     Muschii abdomenului sunt muschi lati, care participa la formarea peretilor

antero-laterali si posteriori ai abdomenului. Aponevrozele lor anterioare se intretaie pe linia mediana, formand un rafeu fibros care se intinde de la apendicele xifoid la simfiza pubiana, fiind cunoscuti sub numele de linia alba abdominala.

III.     Muschii membrului superior

Sunt in general muschii lungi, raspuzatori de miscarile rapide si ample. Ei pot sari

peste 2 articulatii, contribuind la miscarea mai multor segmente ale membrelor. Sunt inervati de ramurile anterioare ale nervilor spinali prin intermediul plexului brahial. Din punct de vedere functional sunt:

a)     Muschi care actioneaza asupra centurii scapulare.

fac legatura membrului superior cu trunchiul;

sunt situati la nivelul toracelui anterior si posterior;

din acest grup fac parte:

1.     Muschiul trapez, situat in planul superficial al musculaturii spatelui. Se intinde de

la craniul pana la jumatatea spatelui. Are forma triunghiulara, cu baza pe coloana si varful pe clavicula si pe spina omoplatului. Este inervat de nervul accesor (perechea XI) si ramuri din plexul cervical. Miscari: ridica si coboara umarul, apropie marginea omoplatului de coloana vertebrala.

2.     Muschiul romboid este acop[erit de trapez, ridica umarul si il trage inapoi.

3.     Muschiul ridicator al scapulei ridica omoplatul.

4.     Muschiul dintat anterior este localizat pe peretele extern al toracelui si ajuta la

ridicarea bratului pana la verticala, ca si in inspiratia fortata, fiind un muschi inspirator auxiliar.

5.     Muschiul mic pectoral participa si el la inspiratia fortata si la proiectia anterioara

a umarului.

6.     Muschiul subclavicular este si el muschi inspirator auxiliar intervenind in

inspiratia fortata.

b)     Muschi care actioneaza asupra articulatiei umarului.

au originea pe oasele trunchiului si centurii scapulare si insertia pe humerus;

dupa actiunea pe care o executa se impart in:

1.     Muschi abductori ai bratului: muschiul deltoid si muschiul supraspinos.

2.     Muschi adductori ai bratului: muschiul mare pectoral, muschiul mare dorsal,

muschiul mare rotund.

3.     Muschi flexori ai bratului (realizeaza proiectia anterioara a bratului): muschiul

deltoid, muschiul mare pectoral, muschiul biceps brahial.

4.     Muschi extensori ai bratului (realizeaza proiectia posterioara a bratului): Muschiul

deltoid, muschiul mare dorsal, muschiul mare rotund, capatul lung al muschiului triceps. Actiunea muschilor extensori este mai slaba decat a flexorilor bratului.

5.     Muschi rotatori interni ai bratului: muschii deltoid, muschiul mare rotund,

muschiul mare dorsal, muschiul mare pectoral.

6.     Muschi rotatori externi ai bratului: muschiul deltoid, muschiul infraspinos,

muschiul mic rotund.

c)     Muschi care actioneaza asupra articulatiei cotului.

sunt dispusi pe fata frontala sau dorsala a bratului si raspund de miscarile de

flexie, respectiv extensie a antebratului pe brat;

1.     Muschi flexori ai antebratului pe brat (situati in loja anterioara a bratului):

muschiul biceps brahial, muschiul brahial, muschiul brahio – radial.

2.     Muschiul extensor al antebratului pe brat este muschiul triceps brahial.

d)     Muschi care actioneaza asupra articulatiei radio – cubitale (proximala

si distala).

executa miscari de:

1.     pronatie: muschiul rotund pronator, muschiul patrat pronator.

2.     supinatie: muschiul supinator, muschiul biceps brahial (cel mai puternic

supinator) si muschiul brahio – radial.

e)     Muschi care actioneaza asupra articulatiei mainii.

1.     Muschi flexori ai mainii (dispusi in loja anterioara a bratului): muschiul radial al

carpului, muschiul lung palmat (inervati de nervul median), muschiul flexor ulnar al carpului (inervat de nervul cubital), muschi flexoi ai degetelor.

2.     Muschi extensori ai mainii (flexori dorsali), situati in loja externa si posterioara a

antebratului. Sunt inervati de nervul radial: muschiul lung extensor radial al carpului, muschiul scurt extensor radial al carpului, muschiul extensor ulnar al carpului.

3.     Muschii abductori ai mainii (realizeaza inclinatia laterala, flexia laterala sau

abductia mainii): muschiul flexor radial al carpului, muschii extnsori radiali ai carpului (lungul si scurtul), muschiul extensor al degetelor.

4.     Muschi adductori ai mainii (executa inclinatia interna, flexia interna sau adductia

mainii): muschiul flexor ulnar al carpului, muschiul extensor ulnar al carpului.

f)      Muschi care actioneaza asupra degetelor

se grupeaza in:

1.     muschi lungi care vin de la antebrat, contribuind la miscarea articulatiei

mainii.

2.     Muschi proprii ai mainii.

pentru miscarile complexe ale policelui si degetului mic exista grupe musculare

individualizate:

1.     Muschi flexori ai degetelor actioneaza asupra articulatiei metacarpo – falangiene

si interfalangiene. Sunt situati in regiunea palmara a mainii: muschiul flexor superficial al degetelor, muschiul flexor profund al degetelor, muschii lombricali si muschii interososi.

2.     Muschii extensori ai degetelor sunt muschi lungi, situati in loja posterioara a

antebratului: muschiul extensor al degetelor, muschii extensori ai policelui (lungul si scurtul), muschiul extensor al indexului, muschiul extensor al degetului mic.

3.     Muschi abductori ai degetelor: muschii interososi dorsali pentru degetele II – V,

muschi abductori ai policelui (lungul si scurtul), muschiul abductor al degetului mic.

4.     Muschi adductori ai degetelor: muschi interososi palmari, muschiul adductor al

policelui.

g)     Aponevroza palmara este o lama de tesut fibros, de forma

triunghiulara, cu baza situata distal si varful proximal, care ocupa regiunea palmara mijlocie, imediat ub piele. Este formata din fibre longitudinale provenind de la muschiul lung palmar, in prelungirea tendonului acestuia, care se desfac in evantai si se intrepatrund cu alte fibre transversale.

h)     Tecile sinoviale ale tendoanelor flexorilor:

tendoanele muschilor flexori ai degetelor sunt incluse in teci fibroase captusite de

o sinoviala care le favorizeaza alunecarea. Exista 2 categorii de teci sinoviale:

1.     Teci digitale, care invelesc tendoanele la nivelul degetelor.

2.     Teci carpiene situate sub ligamentul transvers al carpului.

Tecile sinoviale au o deosebita importanta practica, deoarece de – a lungul lor se

pot propaga supuratiile mainii.

IV.     Muschii membrului inferior

Sunt inervati de ramurile anterioare ale nervilor spinali prin plexul lombar si

sacral. Din punct de vedere functional se impart in:

1.     Muschi care actioneaza asupra articulatiei soldului:

au originea pe oasele bazinului sau coloana vertebrala si insertia pe femur si chiar oasele gambei;

se impart in: muschi flexori ai coapsei pe bazin: muschiul psoas – iliac, muschiul

drept femural si muschiul croitor; muschi extensori ai coapsei pe bazin: muschiul mare fesier (cel mai puternic extensor al coapsei); muschii adductori ai coapsei (lungul, scurtul si marele adductor), muschiul gracilis (dreptul intern) si muschiul pectineu; muschi rotatori interni ai coapsei: fesierul mijlociu, micul fesier, marele adductor; rotatori externi ai coapsei: muschi fesieri (mare, mijlociu si mic), muschii profunzi ai regiunii fesiere (piriform, obturatori intern si extern).

2.     Muschi care actioneaza asupra articulatiei genunchiului au originea pe femur sau

oasele centurii pelviene si insertia pe oasele gambei.

Muschii extensori ai gambei: muschiul cvadriceps femural, cu 4 capete de origine

(dreptul femural si vastul intern, extern si intermediar). Aceste 4 capete se unesc si se termina printr-un tendon puternic care inglobeaza rotula si se continua cu ligamentul rotulian pana la tuberozitatea tibiei. Are rol important in statica si mers. Este inervat de nervul femural, apartinand plexului lombar.

Muschii flexori ai gambei pe coapsa sunt situati pe fata posterioara a gambei si

coapsei: muschiul biceps femural (inervat de nervul ischiatic), muschiul semitendinos (inervat de nervul tibial), muschiul semimembranos (inervat de nervul tibial), muschiul popliteu, muschiul croitor, muschiul drept intern si muschii gemeni sau gastrocnemieni.

Rotatia interna a gambei este realizata de: muschiul semitendinos, muschiul

semimembranos, muschiul plopiteu, muschiul croitor si muschiul drept inter.

Rotatia externa agambei este realizata de muschiul biceps femural.

3.     Muschi care actioneaza asupra articulatiei gleznei si piciorului:

Flexia dorsala a piciorului este realizata de muschii situati pe fata anterioara

agambei, cu originea pe tibie si peroneu. Ei apropie piciorul de fata anterioara a gambei: muschiul tibial anterior, muschiul extensor lung al degetelor, muschiul extensor lung al degetului mare (haluce).

Flexia plantara a piciorului este realizata de muschii din loja posterioara a gambei:

muschiul triceps sural (muschii gemeni + muschiul solear), muschiul tibial posterior, muschiul lung flexor al degetelor, muschiul lung flexor al halucelui.

Muschii abductori si pronatori ai piciorului: muschii peronieni (lungul si scurtul),

muschii extensori lungi ai degetelor si halucelui.

Muschi adductori si supinatori ai piciorului: muschii tibiali

(anteriori si posteriori), muschiul triceps sural, muschii flexori lungi ai degetelor si halucelui.

Muschi care actioneaza asupra degetelor, sunt: lungi si scurti

(situati pe fata dorsala a piciorului).

Extensia degetelor este realizata de: muschiul lung extensor al

degetelor si al halucelui, muschii scurti extensori ai degetelor, muschii lombricali si interososi (pentru extensia ultimelor 2 falange).

Flexia degetelor revine: muschiului flexor lung al degetelor, flexor scurt al

degetelor, patratul plantei, muschi lombricali, interososi (dorsali si plantari).

Abductia degetelor este realizata de muschii interososi dorsali.

Adductia revine muschilor interososi plantari.

4.     Membrele inferioare si rolul lor in statica si locomotia bipeda:

Membrele inferioare la om s-au adaptat mentinerii echilibrului corpului si

locomotiei bipede.

Mentinerea echilibrului in pozitia statica se datoreaza contractiei tonice a grupelor

de muschi agonisti sau sinergici si antagonisti, care actioneaza simultan asupra articulatiilor.

In pozitia verticala greutatea corpului se transmite articulatiei soldului, de aici

trece anterior de genunchi pana la articulatia gleznei. Apoi prin cele 3 puncte de sprijin ale piciorului (unul posterior – tuberozitatea calcaneului si 2 anterioare – intern capatul metatarsianului I si extern – capatul metatarsianului V), greutatea corpului se transmite la sol. Astfel verticala care trece prin centrul de greutate al corpului cade in interiorul poligonului de sustinere format de suprafata talpilor si spatiul dintre ele.

In pozitia verticala la nivelul articulatiei soldului sunt contractati atat muschii

flexori cat si extensori. La nivelul articulatiei genunchiului caderea inainte a corpului este impiedicata de contractia muschiului cvadriceps femoral si a flexorilor gambei.

La nivelul articulatiei gleznei caderea inainte este impiedicata prin contractia

muschilor flexori plantari si antgonistilor acestora, muschii flexori dorsali ai piciorului. Concomitent cu actiunea muschilor membrelor inferioare echilibrul corpului este mentinut de contractia muschilor trunchiului, mai ales a celor ai santurilor vertebrale.

In timpul mersului sau alergarii, centrul de greutate se deplaseaza anterior, vertical si lateral. Mentinerea echilibrului se face prin sprijin unilateral pe un singur picior. Astfel punctual de sprijin posterior, pe calcaneu, suporta singur 2/3 din greutatea corpului (in pozitie statica cei 2 stalpi posteriori suporta 2/3 din greutate). Concomitent cu muschii membrelor inferioare sunt antrenati in aceste miscari si muschii trunchiului si ai membrelor superioare.