|
|
|
Ganduri aditionale pentru recunoasterea si reducerea comportamentului nevrotic
de Robert H. Moore, Ph.D.
(Colaborator la a doua editie a Ghidului unei vieti rationale.)
Comportamentul nevrotic sau daunator nu este greu de recunoscut – mai ales, cand este vorba de alte persoane. Dar, cand vine, insa, vremea sa ne identificam propriile ganduri irationale, majoritatea dintre noi sunt, pe putin, partial orbi. Pentru a determina cine este sau nu nevrotic si care comportament anume poate fi considerat ca fiind unul daunator sau nu, ar fi bine sa adoptam anumite criterii care sa ne ghideze. Dr. Maxie C. Maultsby, Jr. remarca faptul ca oamenii care se comporta irational sau nevrotic sunt aceia care:
1. percep frecvent lucrurile, intr-un mod incorect
2. isi pun, propria siguranta, in pericol
3. impiedica, in mod curent, progresele spre scopurile alese
4. prezinta ruminatii interioare, frecvente, care ii fac sa se simta inconfortabil
5. creaza, fara nici un scop, conflicte intre ei si altii
Sa aruncam, acum, o privire la cateva comportamente tipice care indeplinesc fiecare din aceste cinci criterii:
Percep frecvent lucrurile intr-un mod incorect: de fapt, multi dintre noi nu percepem, chiar atat de des, lucrurile intr-un mod incorect pe cat le facem noi sa fie incorecte. Vedem, de obicei, ce vedem, si auzim ceea ce auzim, fara a le distorsiona prea tare. Ceea ce ne ghideaza, insa, spre varietatea de „perceptii eronate” este procesul normal de umplere a golurilor (a informatiilor lipsa), in incercarea de a vedea imaginea per ansamblu. Facem acest lucru zilnic prin diferite comportamente, atunci cand: presupunem, facem inferente, credem, ne inchipuim, interpretam, facem proiectii mentale, speculam, deducem, extrapolam, recunoastem, suspectam, facem atribuiri, facem ipoteze, sau citim printre randuri.
Tineti minte, faptul ca: mintea umana este singura capabila de a „vedea” dincolo de accesibilitatea organelor noastre senzoriale, prin intermediul acestor procese. Nu este absolut nimic rau, in faptul ca ne folosim de capacitatile noastre mentale extraordinare. Dar, este responsabilitatea fiecaruia dintre noi, de a le folosi in mod rezonabil si, in asa fel incat, sa fie, cat mai putin, biasate. Aceasta este responsabilitatea pe care multi dintre noi, intr-un sens sau altul, nu si-o asuma. Persoanele nevrotice au, de obicei, cele mai mari dificultati, din acest punct de vedere.
Asemeni celor care privesc lumea prin „ochelari de culoare rosie”, persoanele nevrotice coloreaza lumea perceputa, cu ajutorul credintelor si expectantelor lor irationale. Ei transforma, in mod frecvent, presupunerile si asumptiile nejustificate, pe care le fac in legatura cu ceea ce vad sau aud, intr-un fapt sigur. Iar, ceea ce este si mai rau decat atat este ca, ei fac acest lucru impotriva ratiunii si a dovezilor clare din partea prietenilor si a celor dragi. Exemple: „Ea este insarcinata, dar fac pariu ca nu este copilul sotului ei.” „Eu nu musc prostiile alea cu omul potrivit la slujba potrivita. Totul e politica.”
Oamenii isi schimba, deseori, valorile morale si opiniile personale despre anumite lucruri, si prin urmare si judecatile si aprecierile subiective, atunci cand trebuie sa faca o descriere obiectiva a unor evenimente. Ghidate de suspiciunile lor, persoanele nevrotice recurg si ele, de multe ori, la motive si intentii ciudate sau de-a dreptul ostile, fata de altii. Exemple: „Ea ma uraste, sunt sigur de asta. As putea la fel de bine sa demisionez, inainte ca ea sa ma concedieze”.”Stii cum sunt barbatii de genul lui; toti sunt la fel.”
Isi pun, propria siguranta, in pericol: Cateodata, lucrurile marete sunt realizate de oameni suficient de indrazneti pentru a face riscuri calculate. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor, care fac aceste riscuri calculate nu se lasa atrasi in activitati sexuale neprotejate cu mai multi parteneri; nu ingereaza rapid orice pastila li se ofera de catre cineva la o petrecere; nu isi ofera bunurile proprii pentru a-si plati chiria; nu se urca pe motociclete fara casca de protectie; nu continua sa fumeze dupa ce au constatat ca au dobandit un emfizem; nu mananca peste masura astfel incat sa aiba repercursiuni asupra inimii si asupra organelor vitale; nu isi conduc masinile cu o viteza care sa depaseasca limita legala; nu uita sa isi plateasca la timp toate impozitele; nu isi mentin greutatea normala prin purgatie; sau nu renunta la aplicarea cremei de protectie pentru un bronz mai rapid.
Impiedica, in mod curent, progresele spre scopurile alese: Se intampla, uneori, ca persoanele cu nevroza sa permita tulburarilor, inhibitiilor, sau expectantelor lor nerealiste sa interfereze cu carierele si vietile lor personale. Urmatorul caz ilustreaza modul in care, pana si cei mai destepti si capabili oameni pot sa isi saboteze vietile:
Debbie P., dupa ce a absolvit la una dintre cele mai mari universitati din S.U.A., nu a mai reusit sa isi stabileasca prioritatile personale si profesionale. Cu toate ca dorea mult sa isi construiasca o cariera ca si asistent social, se simtea atat de inadecvata din acest punct de vedere, incat in anumite zile, era incapabila sa faca anumite lucruri, chiar si sa programeze cateva interviuri pentru clinica la care lucra. Coplesita de anxietatile pe care le avea, incapabila de-a se relationa cu colegii ei de serviciu, si prea rusinata pentru a recunoaste, in fata unui terapeut, ca nu se poate accepta pe sine, Debbie a renuntat, intr-o zi, brusc, la slujba ei, si si-a abandonat cariera cu desavarsire. La scurt timp dupa aceea, si-a impachetat toate lucrurile necesare, le-a pus in masina unui prieten, somer de asemenea, si a parasit orasul.
Prezinta ruminatii interioare, frecvente, care ii fac sa se simta inconfortabil: Spre deosebire de alti oameni cu tendinte nevrotice de a-si sabota cariera sau telurile personale, anumite suflete curajoase depun efort si isi duc la bun sfarsit scopurile stabilite in viata, platind, insa, un pret mare pentru tensiunea acumulata pe parcursul drumului. Ei fac aproape intotdeauna greseala, de a considera ca, anxietatea lor este justificata fie din cauza marilor responsabilitati pe care le au, fie din cauza irationalitatii colegilor sau a partenerilor de serviciu, fie din cauza unor evenimente ghinioniste. Fiind convinsi de faptul ca toate cauzele tulburarilor pe care le au, se afla innafara controlului lor, ei nu se vad aproape niciodata ca fiind candidatii potriviti pentru o terapie, cu toate ca ar avea nevoie.
Ei nu reusesc sa observe faptul ca mai exista si alti oameni, cum ar fi prietenii sau colegii lor de serviciu, care se confrunta, zi de zi, cu aceleasi responsabilitati si probleme, fara a fi terminati din punct de vedere emotional. Astfel, ei sunt mereu furiosi, bosumflati, disperati, invinovatind orice si pe oricine, mai putin pe ei insisi pentru nefericirea lor. Deseori, acesti oameni sufera de diverse boli psihosomatice – cum ar fi ulcerul, tensiune ridicata, colita, eruptii de piele, dureri de cap, reactii alergice, si o neobisnuita extenuare. Si pe langa asta, ei devin, in mod frecvent, dependenti de unul sau mai multe medicamente care modifica dispozitia.
Creaza, fara nici un scop, conflicte intre ei si altii: Fiind condusi de diverse credinte irationale, unii oameni isi fac un obicei, in a se lupta cu ei insisi si cu altii. Ei nu ii provoaca in mod direct pe ceilalti sa se infurie sau sa se supere pe ei, dar abordarea lor este atat de antagonista, iar abilitatile lor de comunicare sunt atat de slabe incat ar fi nevoie de rabdarea unui sfant pentru a putea avea o conversatie placuta cu ei. Iata cateva din obiceiurile si tacticile cu care acesti oameni isi saboteaza, fara sa-si dea seama (iar, cateodata isi dau seama), relatiile. Ei:
a. va spun, de multe ori, ceea ce „vreti sa spuneti de fapt”, chiar dincolo de protestele dumneavoastra puternice
b. va spun sa considerati tot ceea ce ei au spus „in orice mod vreti dumneavoastra”
c. insista asupra faptului ca nu trebuie sau ca nu ar trebui sa va simtiti asa cum va simtiti in legatura cu ceva anume
d. sfarsesc conversatia cu dumneavoastra inainte ca ei sa inteleaga ceea ce ati vrut sa spuneti
e. se asteapta sa ii intelegeti sau sa fiti de acord cu ei pentru ca „ati mai vorbit despre asta inainte”
f. exagereaza in mod deliberat sau va distorsioneaza punctul de vedere astfel incat sa-l faca sa para ridicol
g. reactioneaza prompt la orice pare asemanator cu o critica adusa lor, ca si cum ar fi fost injunghiati pe la spate
h. va considera responsabili pentru fericirea, nenorocirile, sau pentru calitatea vietii lor in general
Cele cinci criterii ale lui D. Maultsby, reprezinta o regula formidabila pentru identificarea comportamentului irational sau nevrotic. Dar, ce ii determina pe oameni sa se comporte in aceste maniere atat de daunatoare?
A vorbi despre radacinile nevrozei inseamna, in mare parte, a vorbi despre o gandire distorsionata. Din perspectiva viziunii mintii/creierului ca un calculator, majoritatea oamenilor sunt, din nastere, niste programatori slabi. Ei, rareori, reusesc sa se organizeze, astfel incat, sa fie fericiti intr-o lume imperfecta. Persoanele nevrotice stau foarte prost la acest capitol. Desi, comportamentul irational se datoreaza, uneori unei baze biologice eronate („hardware” gresit), cum ar fi deteriorarea neurologica, se poate datora si unui sistem cognitiv („software”) deficitar, si unor credinte irationale auto-create si daunatoare propriei persoane.
In REBT, observam ca acest comportament nevrotic rezulta, in mare parte, din tendintele noastre naturale de a transforma preferintele personale in cerinte absolutiste. Remarcam faptul ca oamenii au, deseori, tendinta de a-si manifesta dorintele si cerintele ca si cum ar fi nevoi si cerinte absolutiste. Isi avanseaza, in mod frecvent, scopurile si expectantele personale la rangul de reguli rigide si irationale pe care toata lumea, inclusiv ei insisi, trebuie sa le respecte. Facand acest lucru, ei devin usor perturbati, in momentul cand cineva nu respecta aceste reguli, sau cand lucrurile nu merg conform planurilor lor.
Mecanismul unei astfel de tulburari emotionale nu este greu de inteles. Pare, la prima vedere, ca si cum ar fi vorba, doar, de un „stimul” si un „raspuns” – daca li se intampla oamenilor ceva nefericit (stimulul), atunci acesta este si lucrul care duce la aparitia tulburarii (raspunsul). Pare sa fie astfel, doar pentru ca atunci cand se intampla ceva nefericit, elementul cheie al activarii emotionale – si anume gandirea lor irationala – se manifesta aproape instantaneu, si bineanteles, partial inconstient.
Mecanismul real al unei tulburari emotionale este stimul-credinta-raspuns, sau cum spunem in REBT: „Actiune-Credinta-Consecinta” (Action-Belief-Consequence). Acestia sunt termenii din spatele cunoscutului model REBT, si anume modelul ABC al activarii emotionale. Concluzia: nu evenimentele (Actiunile) din viata noastra sunt cele care ne afecteaza (care produc consecinte emotionale neplacute), in mod direct. Ceea ce ne afecteaza, in mare parte, sunt cerintele noastre absolutiste irationale, ceea ce trebuie cu necesitate sa facem (adica credintele).
Faptul ca ne dorim ca vietile noastre sa decurga lin, fara accidente, sau ca preferam ca prietenii, familia, si colegii nostrii sa se comporte cel putin civilizat, daca nu agreabil, este suficient de rational. Insistand asupra faptului ca lucrurile trebuie sa mearga lin, ca accidentele nu trebuie sa se intample, si ca oamenii importanti din viata noastra trebuie sa se comporte asa cum le-am spus de nenumarate ori ca avem nevoie ca ei sa se comporte, este pe de alta parte complet irational. Totusi, ca si specie umana, avem tendinta naturala de a gandi in aceste modalitati distorsionate si contrare propriilor interese.
Din fericire, nu suntem nevoiti sa cedam in fata acestei tendinte naturale si sa ramanem nevrotici pentru tot restul vietii noastre. Fiind principalii responsabili ai modului in care gandim, putem sa ne corectam greselile, sa ne remodelam stilul de gandire, si sa trecem peste aceasta problema comuna tuturor oamenilor. Putem sa ne straduim cu seriozitate:
1. sa ne sporim obiectivitatea si sa eliminam faptele si inferentele care ne incomodeaza
2. sa renuntam la orice obicei care ne supune, de obicei, la riscuri
3. sa neglijam planurile care nu se potrivesc cu prioritatile noastre
4. sa inlocuim cerintele absolutiste si pedepsele daunatoare propriei persoane, cu preferinte si estimari realiste
5. sa ne acceptam pe noi insine si pe ceilalti, ca si fiinte umane supuse greselilor
Putem oare, sa ne schimbam, cu adevarat, aceste mentalitati bine practicate? Cu siguranta. Va fi acest lucru usor? Nu – dar cei ce lucreaza sarguincios, cu ajutorul „uneltelor” cognitive, afective si comportamentale din REBT, au o sansa foarte mare de a reusi.
