|
|
|
EDUCATIE MUZICALA - CANTECUL
“Oricat de departe ar tinde muzica in actualele si viitoarele ei expansiuni – apreciaza muzicologul Ilie Balea – cantecul ramane etalonul de aur al dimensiunii si al prezentei umane”.
La copil, cantecul apare chiar inaintea limbajului vorbit, inainte de a invata sa pronunte cuvinte copilul incearca sa intoneze melodii usoare prin imitatie – imita cantecul mamei cand il adoarme, sau improvizeaza linii melodice pe masura posibilitatilor sale vocale.
La varsta scolara mica principala cale de acces spre arta muzicala este oferita de cantec.
Cantecul trebuie sa cuprinda “intreaga activitate scolara” inceputul si incheierea orelor de curs urmand sa aiba loc prin intonarea unui cantec – considera pedagogul german Schidler.
Cantecul este muzica legata de cuvant, formand muzica cu text. Continutul cantecului este dat de contopirea cuvintelor cu melodia care imbogateste si adanceste sensul cuvintelor.
Pentru a dezvolta elevilor mei gustul estetic, dorinta de a asculta si invata muzica, am inclus in repertoriul de cantece lucrari frumoase al caror farmec a invaluit sufletul elevilor pentru multa vreme. Am tinut seama de faptul ca muzica se pastreaza in noi nu prin explicatiile teoretice legate de functia ei cognitiva si special educativa, ci prin frumusetea cuvintelor ascultate si cantate.
In selectionarea cantecelor am avut in vedere mai multe criterii:
1. Varsta copiilor – In imaginile artistice ale cantecelor, copilul trebuie sa se regaseasca pe sine, muzica sa faca parte din viata lui. Astfel, in clasele intai si a doua elevii invata cu placere cantece care oglindesc imagini din viata micilor scolari care impletesc invatatura cu jocul.
Prietenii de joaca – fluturi, albine, miei, pisicute, catelusi, imaginile bunicilor, ale fratilor, sunt nelipsite in cantecele din aceasta perioada.
In clasele a treia – a patra, intrucat cunostintele elevilor despre natura, despre tara cu frumusetile ei si cu trecutul istoric se imbogatesc, copiii manifesta interese pentru cantece care oglindesc natura, evenimente istorice si pentru cantece din creatia populara.
Versurile acestor cantece trebuie sa fie ferite de abstractiuni si sa se bazeze mai ales pe imagini conforme cu modul de a gandi al copilului.
2. Ambitusul (intinderea) vocilor – la intrarea in scoala, vocea copilului este plapanda, delicata, avand o intindere de circa o sexta, dar prin exercitii se ajunge la sfarsitul clasei intai catre ambitusul de o octava. In clasele a treia si a patra, ambitusul vocilor se extinde si mai mult, in special la fete si incep diferentierile vocilor: in timp ce vocile fetelor raman subtiri si suple, vocile baietilor castiga in forta si capata un timbru mai intunecat.
Tinand cont de aceste lucruri, am ales pentru auditie cantece cu o linie melodica cantabila, cu intervale usoare, cu o stabilitate tonomodala clara si de durata mai lunga, fara fluctuatii si fara modulatii prea dese si prea repezi. Am urmarit ca in cadrul cantecelor ce urmau a fi audiate elementele ritmice sa se desfasoare clar, fara exagerari in detrimentul melodiei, iar durata si accentuarea sunetelor sa se impleteasca armonios cu inaltimea lor.
Daca in clasa intai am pornit de la elementele simple ritmice si melodice masura de doua patrimi, iar ca interval melodic terta sol-mi sau cvinta do-sol in modul major, apoi in modul minor, treptat am ajuns in clasa a patra la probleme complicate, chiar la intonarea unor cantece pe doua voci.
3. Tematica programei de invatamant.
In conformitate cu programele de invatamant, cantarea dupa auz nu reprezinta numai un scop in sine ci un mijloc prin care elevii, isi insusesc in mod constient elementele limbajului muzical, de ritm, inaltime, dinamica, etc.
Am esalonat cantecele in stransa legatura cu elementele de limbaj muzical prevazute de a se audia la nivelul diferitelor clase.
Problemele teoretice avute in vedere a se studia sa fie cat mai evidente in cantecul ales pentru auditie si acest cantec sa nu contina si probleme necunoscute elevilor.
4. Gradul de dezvoltare muzicala a elevilor.
In alegerea cantecelor ce urmeaza a se audia am avut in vedere experienta anterioara a elevilor in acest domeniu, deprinderile pe care ei le au formate si atitudinea pe care o manifesta fata de muzica.
Momente emotionale creaza copiilor cantatul simultan cu un disc care contine aceeasi melodie.
Dupa ce elevii au audiat bine unele cantece cum ar fi “Doarme mosul” – D.G.Kiriac, “Omul harnic” – I.Gr.Danielescu, “Cucul si mierla” – D.D.Stancu, le canta cu multa placere in canon sau sub forma de dialog.
Intrucat “a canta” nu inseamna “a canta oricum” am in vedere desfasurarea unor activitati care sa-i deprinda pe elevi cu criterii de apreciere si autoapreciere.
Ii obisnuiesc pe elevi cu activitatea de “a asculta” care inseamna mai mult decat “a auzi” dirijandu-le atentia asupra diferitelor sunete (zgomote) din ambianta respectiva (un obiect care cade, ciripitul pasarelelor, pasi pe sala) care se aud in mod obisnuit, dar nu sunt ascultate. Disciplina clasei apare ca o cerinta fireasca ce conditioneaza ascultarea.
Le atrag atentia elevilor asupra importantei autoascultarii pentru vorbirea si intonarea corecta.
Exercitii de diferentiere a sunetelor in cadrul melodiei, prin cantarea fiecarui fragment, evidentiindu-se separat fiecare sunet.
Cultivand la elevi placerea de a sculta si practica muzica, le vom trezi si dorinta de a-i cunoaste limbajul specific si in perioada notatiei elevii se vor angaja cu placere la efortul pe care il presupune scris-cititul muzical.
Cantecul in sens general, reprezinta arta muzicii in lectie. Fara cantec audiat si intonat de elevi, lectia de muzica si-ar pierde specificul si chiar rostul ei in scoala.
