|
|
|
AUDITIA MUZICALA
Copilaria este perioada celei extinse dezvoltari fizice si psihice a omului. Aceasta dezvoltare nu este uniforma, omogena. Varsta copilariei este apta pentru educatie in general si pentru educatie muzicala in special. Copilul mic sesizeaza totul in mod concret si prin experienta senzoriala directa. Mijloacele intuitive care faciliteaza armonia trebuie bine alese si sa nu creeze confuzii.
Instruirea muzicala cuprinde trei faze: muzica auzita, muzica ascultata si muzica inteleasa, interpretata. In prima faza – auzirea muzicii, se pune accentul pe caracterul fiziologic al fenomenului muzical, actionand in mare masura organele de simt, in special auzul. In a doua faza – ascultarea muzicii – intervine atentia concretizata asupra continutului muzical, puterea de intelegere si retinere a copilului de varsta scolara mica. Faza a treia – intelegerea si interpretarea muzicii – este faza superioara, cand copilul are deja o oarecare pregatire teoretica si o activitate practica muzicala. Acum el incepe sa inteleaga muzica, sa-i desluseasca sensurile, sa se emotioneze in fata ei.
Pentru a sublinia valoarea educativa a activitatii de ascultare, trebuie sa pornim de la faptul ca, in stadiul ei primar, ascultarea are un caracter pasiv, de divertisment. Copiilor le place sa asculte muzica fara a-si pune problema intelegerii si explicarii acestor fapte sonore care au valoare educativa si formativa. Deseori copiii reduc muzica la mijloacele care o exprima – radio, instrumente muzicale – fara sa inteleaga ca in esenta muzica este un limbaj sonor specific, ca si vorbirea, care trebuie ascultat si talmacit. Copiii trebuie pusi in situatia de a asculta muzica in mod activ. Ascultarea activa este o activitate intelectuala, imaginativa care presupune o ascultare bazata pe cauzalitate.
Ei trebuie sa stie de ce asculta anumite fapte sonore, ce urmaresc, ce descopera si de ce le place ceea ce asculta.
O conditie primordiala de realizare a ascultarii active este dezvoltarea atentiei auditive, fara de care nu se poate concepe o ascultare creatoare, formativa si emotionala. Dezvoltarea atentiei auditive se realizeaza prin ceea ce place elevilor, adica o muzica adecvata care sa starneasca interesul. Ascultarea nu poate fi impusa din afara, ci sa porneasca dintr-o dorinta interioara, de la o liniste totala. Aceasta liniste trebuie sa o descopere copilul.
Exercitiile de relaxare pot imbraca diferite forme:o poveste scurta spusa cu voce calma, un sunet prelung, pierdut ca un ecou, un cuvant vorbit si apoi cantat, o propozitie vorbita si apoi cantata. Astfel elevul isi formeaza mai intai deprinderea de a asculta si apoi de a canta.
Treptat se merge catre ascultarea unor cantece mai complexe care urmeaza sa fie ascultate alternativ cu cantarea, reproducand linia melodica cu multa claritate si precizie in intonatie.
Plecand de la atmosfera de liniste si calm, putem asculta cantece inregistrate sau muzica instrumentala descriptiva in care se aud eventuale onomatopee sau alte efecte sonore care redau anumite fenomene din natura – ciripit de pasarele, susurul de izvor, fosnetul copacilor, vuietul marii, bataia vantului, tunetul ce vesteste furtuna, etc. Alteori, plecand tot de la liniste, ascultam o muzica in care se spune o poveste sau care doar acompaniaza o poveste, muzica ce sugereaza o stare de veselie sau de tristete. In mod treptat, se va propune spre ascultare o muzica in care copiii se deprind sa deosebeasca timbrurile instrumentale, asociindu-le cu diferite personaje sau stari sufletesti. Vioara – dulce, luminoasa, plina de gingasie; violoncelul – cald, barbatesc si viguros; trompeta – guraliva si entuziasta; harpa – picurand margaritare; contrabasul – mormaind ca ursul; fagotul – povestind ca bunicul.
Pe masura ce deprinderea de ascultare se formeaza tot mai mult, sfera de cuprindere a ascultarii se largeste, imbracand forma auditiilor muzicale. De la cea mai mica varsta, auditiile muzicale cuceresc interesul elevilor daca in prealabil exista, deprinderi de ascultare constienta si daca ascultarea este consecvent realista prin materialul muzical adecvat care retine atentia auditiva a copiilor si le dezvolta placerea estetica de a asculta.
In linii mari copiii incepand cu clasa I si evoluand treptat pana la clasa a V-a, pot asculta:
1. Cantece care urmeaza a fi invatate si cantate de catre copii la lectii si in afara de lectii.
2. Cantece destinate doar ascultarii, fiind mai grele ca posibilitati vocale si de interpretare, dar accesibile ascultarii. Cantecele pot fi cantate de propunator cu vocea, dar si la un instrument, pe caseta audio, CD.
3. Basme muzicale inregistrate.
4. Muzica instrumentala pentru a afla cum exprima muzica fara cuvinte o intreaga varietate de idei, imagini, stari sufletesti de bucurie, tristete, liniste, framantari, s.a.
5. Muzica inregistrata pe caseta audio sau CD, pentru a intelege forma muzicala si pentru a se informa asupra marilor compozitori din lumea intreaga, care au trait in trecut sau traiesc in prezent. In esenta, ascultam pe cei ce canta, ne ascultam pe noi insine, ascultam muzica cantata la instrumente, ascultam casete audio sau CD, radioul si televizorul, ascultam ca sa descoperim un anumit element sau fapt muzical.
Auditiile muzicale ajuta la dezvoltarea gustului pentru valorile muzicale nationale si din literatura universala.
O auditie muzicala necesita o pregatire minutioasa si se poate organiza astfel:
1. Materialul ales destinat ascultarii, sa fie pe masura nivelului de dezvoltare al elevilor, in functie de sarcinile didactice pe care ni le propunem (perceperea inaltimii sunetelor, a duratelor, a conturului melodic, a timbrelor instrumentale, etc).
2. Verificarea aparatelor (instrumentelor), pentru a asigura o buna functionare.
3. Sa se asigure intelegerea pieselor muzicale destinate ascularii printr-o conversatie pregatitoare care sa abordeze elementele esentiale ce urmeaza a fi sesizate , recunoscute si retinute de atentia auditiva a elevilor.
4. Sa se creeze acea liniste interioara, conditie hotaratoare in realizarea ascultarii constient – active.
5. Sa se intervina pe parcursul ascultarii, daca este cazul, cu anumite precizari sau sesizari a unor motive muzicale, fara a stirbi continuitatea ascultarii.
6. Reluarea unor anumite fragmente caracteristice pentru a fi reascultate.
7. In cazul ascultarii fragmentare a unei piese muzicale mai lungi este necesara apoi audierea ei integrala pentru a da elevilor imaginea de ansamblu.
8. Auditiile muzicale nu trebuie sa abuzeze de rabdarea si puterea de concentrare a elevilor (10-15’ la clasele I-II, 20-30’ la clasele III-V).
9. Fiecare auditie muzicala sa fie urmata de dicutii in care elevii sa-si exprime parerea fata de lucrare si atitudinea lor critica fata de eroii eventualelor povestiri.
Auditiile muzicale pot fi largite prin lucrari mai dezvoltate transmise la radio (montaje muzicale ale unor figuri de compozitori, scenarii in care sunt prezentate creatiile unor compozitori in scopul imbogatirii culturii muzicale).
Mijloacele de realizare a educatiei muzicale in etapa prenotatiei sunt cantecul cu text si jocurile muzicale la care se adauga un al treilea mijloc si anume auditiile muzicale. Acestea si-au gasit loc in programa scolara, intrucat specialistii au considerat ca aria trairilor muzicale a elevilor este prea mica numai pentru muzica produsa de ei.
Ele se desfasoara cu scopul de a forma la elevi deprinderea nu numai de a canta, ci si de a sti sa asculte muzica, cu participarea integrala a fiintei lor la aceasta actiune, redata prin mijloace tehnice moderne (caseta audio, CD, uneori radio, televizor), a caror intrebuintare judicioasa subliniaza folosirea mijloacelor moderne audio-vizuale in lectiile de muzica.
Copiii asculta bucurosi muzica instrumentala adecvata capacitatii puterii lor de intelegere precum si cantece invatate de ei in executia altora. De altfel, e de retinut ca fiecare executie pe care o face educatorul pentru elevi ca model vocal de prezentare a cantecului inainte de intuirea lui este, in fond, tot o auditie muzicala. Aceasta forma de prezentare model poate fi completata si cu executarea de catre educator la un instrument muzical a aceluiasi cantec intuit de copii vocal sau cu interpretarea altui cantec.
Tot in cadrul auditiei muzicale se inscrie si executarea instrumentala de catre unul sau mai multi elevi din clasa a unor piese interpretate pentru colectivul clasei.
Stradania educatorului va fi de a oferi cat mai multe si mai variate auditii vii, apropiate,realizare in mediul clasei, completate cu auditii muzicale mecanice (casete audio, CD, s.a.).
In linii mari, tematica auditiei muzicale am putea-o prezenta la cantece pentru copii, jocuri populare din diferite zone ale tarii, basme si legende cu muzica inregistrate (ex.: “Ursul pacalit de vulpe”, “Legenda cucului”, s.a.) sau mai multe fragmente scurte din acestea, dupa gradul de dezvoltare a clasei.
Pentru realizarea in bune conditii si cu eficienta a auditiilor muzicale, in selectia lucrarilor se vor respecta anumite principii si anume:
lucrari integrale sau fragmentar audiate sa-i preceada un moment pregatitor care sa lamureasca fie continutul de idei integral al lucrarii, fie punctele esentiale supuse observatiilor elevilor (de ex.: recunoasterea specificului unui cantec de leagan in comparatie cu un mars etc.);
lucrarea audiata sa fie la nivelul de intelegere al copiilor ca sa poata urmari pe parcursul auditiei intruchiparea muzicala a personajelor si a continutului de idei ce rezulta din lucrare (de ex.: “Ursul pacalit de vulpe” dupa Ion Creanga: ursul, vulpea, omul, prostia etc.). Numai asa se va largi sistematic aria de intelegere a copiilor;
selectarea materialului prezentat in profilarea acestei actiuni sa fie valoroasa nu numai din punctul de vedere al valorii muzicale, ci si al interpretarii. Acest material dozat in succesiunea fireasca, progresiva contribuie la largirea orizontului muzical al elevilor;
uneori este bine sa se comunice anterior elevilor tema auditiei muzicale proiectata pentru o viitoare ora de muzica, intrucat sunt multi dintre ei care se vor pregati si se vor documenta suplimentar asupra subiectului anuntat pentru a putea contribui fie la explicarea continutului de idei al piesei care va fi audiata, fie la concluziile ce vor fi trase dupa ce a avut loc auditia respectiva;
auditiile muzicale se practica si prin prezentarea in clasa a unor lucrari imprimate care depasesc posibilitatile de executie ale elevilor, insa nu si pe cele de intelegere ale lor (de ex.: “Primavara a sosit” – cor pe doua voci de I.D.Chirescu etc.). Continutul de idei ale acestora, precum si forma lor muzicala prin care sunt exprimate reprezinta o reala valoare educativa;
auditia va fi eficienta numai atunci cand materialul muzical va corespunde intereselor afective ale elevilor, tinandu-se seama de particularitatile de varsta ale elevilor (de ex.: pentru clasa I, in special basme, legende, coruri executate de copii, muzica instrumentala usoara si accesibila etc);
este bine ca orice piesa audiata sa fie reluata chiar de mai multe ori in ore succesive sau la intervale mari de timp pentru ca elevii sa cunoasca in adancime structura si esenta ei si astfel, putand fi considerata, pe buna dreptate, un bagaj artistic muzical care va da roade insutite in viata micilor scolari de azi;
orice auditie muzicala se va incheia cu o scurta conversatie rezumativa pe care o va purta educatorul cu elevii asupra impresiilor lasate si cunostintele pe care le-am dobandit de pe urma auditiei respective;
auditia piesei muzicale, fie vocala, fie instrumentala sau imbinarea celor doua poate fi executata fragmentar de catre educator, cu reluari in cursul aceleiasi lectii, cu scopul de a sublinia anumite momente importante in transmiterea cunostintelor lectiei respective asupra carora vrea sa se axeze in mod special educatorul.
Auditia muzicala poate avea loc si atunci cand continutul ei are contingenta directa cu subiectul lectiei respective, deci are functie instructiva, formativa si mai putin educativa (de ex.: “Doarme mosul” audiat pentru precizia executiei, claritatea emisiunii si a dictiunii, in cazul cand in lectia respectiva s-a pus accent special pe dictiunea corecta a elevilor, ori dand prin cantecul imprimat “Vai, saracul pui de cuc” vrem sa ilustram cum trebuie inteles si executat practic un canon ca forma muzicala, asa cum se intentioneaza executia aceluiasi canon si cu clasa respectiva).
Un material muzical deosebit de atragator si educativ pentru elevii din clasele I-V il constituie muzica populara romaneasca (hore, sarbe, braul, jocul in doi, calusul etc). Pot fi audiate si lucrari ample din literatura culta: “Rapsodiile” – George Enescu, “Balada pentru vioara si orchestra” – Ciprian Porumbescu, suita “In muntii Apuseni” – Martian Negrea, fragment din simfonia a II-a (“Pastorala”) de L.van Beethoven (in special partea a II-a si a III-a unde sunt redate in mod plastic anumite elemente descriptive din natura). In aceste lucrari, copii pot asculta sipotul paraului, cantecul cucului, al mierlei si al privighetorii.
Pentru a sublinia rostul si functiunea auditiilor muzicale in realizarea educatiei muzicale, citam dintr-o lucrare pedagogica intitulata “Educatia estetica” de St.Birsanescu si G.Vaideanu: “Muzica este … arta cea mai intim legata de viata omului cu cea mai mare putere de a patrunde spre strafundurile emotivitatii …. Capacitatea muzicii de a declansa mari emotii subliniaza valoarea educatiei pentru si prin muzica”.
Este incontestabila marea valoare instructiva a auditiilor muzicale, ele contribuind la intelegerea muzicii de catre copii, la dezvoltarea dragostei fata de muzica, la formarea viitorului auditoriu competent al programelor muzicale. Ora de muzica organizata cu auditii, va oferi evidente emotii artistice elevilor la nivelul lor de intelegere, invatatorul satisfacand, astfel, adevaratele cerinte ale obiectului muzicii.
In clasa a II-a, materialul destinat auditiilor muzicale cuprind cantece selectionate dupa criteriul valorii artistice si particularitatilor de varsta. In acest sens, se vor audia cantece pentru copii, cantece de scoala, populare, patriotice, cantece de leagan, jocuri populare, cantece despre natura si vietuitoare, etc.
Pe langa cantece se vor mai putea audia si jocuri populare instrumentale sau scurte fragmente din lucrari instrumentale mai mari.
Se va starui, deasemenea, asupra sonoritatii specifice instrumentelor de corde si de suflet, explicandu-se in linii mari care sunt cele mai frecvente instrumente din care este alcatuit un taraf sau o orchestra populara.
O lectie de auditie muzicala formeaza elevilor capacitati de concentrare si ascultare cu interes si atentie. Spre exemplificare am prezentat cantecul: “Randunica a sosit” pe versurile lui George Cosbuc, care dezvolta la elevi sentimentul de gingasie, admiratie si dragoste fata de randunica si anotimpul de primavara, anotimp in care randunica se intoarce din tarile calde din nou in tara noastra.
Lectia de auditie muzicala urmata de consolidarea unui joc cu cantec, la clasa a II-a cu subiectul “Randunica a sosit” se desfasoara astfel:
Dupa anuntarea temei se prezinta tabloul in care este infatisata randunica sosita la cuibul ei. Familiarizarea elevilor cu continutul cantecului se realizeaza prin intuirea vizuala a scenei din tablou. Ca metoda de lucru se foloseste conversatia impletita cu recitarea versurilor ilustrative.
Pentru ca auditia sa-si atinga scopul se va asigura o liniste perfecta si se va crea o atmosfera de ascultare si concentrare.
Randunica a sosit
Ran – du – ni – ca a so – sit Pri – ma – va – ra vi – ne
Ia – ta mu – gu – rii-n – ver – zesc Flo – ri – ce – le – le-n – flo - resc
Tot e viu si-n – ti – ne – rit Caci e cald si bi – ne
Prima parte a lectiei cuprinde aprecieri legate de desfasurarea auditiei si intelegerea continutului cantecului audiat de catre elevi.
In partea a II-a se consolideaza cantecul cu joc: “Daca vesel se traieste”. Acesta se executa insotit de gesturi si miscari.
Daca vesel se traieste
1-5 Da – ca ve – sel se tra – ies – te ba – te-a - sa
faa – sa
ba – te-a – sa
cal – ca-a – sa
bi – ne e
Da – ca ve – sel se tra – ies – te ba – te-a - sa
Da – ca ve – sel se tra – ies – te u – nul al – tu – ia zam – bes – te
Da – ca ve – sel se tra – ies – te ba – te-a - sa
Interpretarea cantecului insotit de miscare, sub forma de joc prin demonstrarea lui de catre elev.
Desfasurarea jocului fiind foarte cunoscuta si clar expusa in textul cantecului, am considerat ca nu este necesar sa-l descriu.
La incheierea activitatii se fac aprecieri in legatura cu calitatea executarii jocului, evidentiind elevii care au executat cantecul cu joc corect din toate punctele de vedere.
Audierea va trebui conceputa ca o activitate ce epuizeaza toate drumurile care merg spre arta, adica: senzorialul, afectivul si rationalul.
In acopul apropierii de muzica instrumentala si intelegerea ei, elevii claselor I-II vor audia basme muzicale: “Capra cu trei iezi”, “Ursul pacalit de vulpe”, “Petrica si lupul”, “Frumoasa din padurea adormita”. In clasele a III-a si a IV-a, auditiile muzicale isi largesc sfera de ascultare. Astfel elevii vor audia: ”In muntii Apuseni” de Martian Negrea, “Simfonia a IV-a” (Pastorala) de Beethoven (partea a II-a si a III-a), “Rapsodiile” de George Enescu, “Balada pentru vioara si orchestra” de Ciprian Porumbescu, “Simfonia copiilor” de J.Hayden, “Mica serenada” de W.A. Mozart s.a.
In concluzie, nu pe de o parte muzica si in alta teoria despre muzica; nu pe de o parte audierea muzicii si separat discutarea celor auzite, ca o explicare in care se abordeaza problemele din exterior cu ajutorul unor notiuni teoretice, ci indicarea cailor spre trairea si reconstituirea intelectuala a continutului creatiei pentru ca intelegerea acestuia sa devina izvorul unei adevarate cunoasteri si trairi artistice. Daca procesul nu este condus pana la capat, asimilarea creatiei muzicale prin audiere este compromisa si parafrazand cuvintele lui Goethe, fiecare va auzi numai atat cat va intelege.
Prin caracterul sau emotional, muzica, alaturi de celelalte discipline artistice si umaniste, are o contributie substantiala la dezvoltarea vietii afective, la innobilarea fiintei umane prin puternica inraurire spirituala ce o are asupra copiilor, de la cea mai frageda varsta.
Muzica, arta in general, trebuie sa ajunga sa faca parte intrinseca din tine ca ascultator si cu atat mai mult ca cititor, interpret. Pregatirea aceasta, asemenea oricareia, este consecinta unui travaliu sustinut, mai mult chiar, a unor constrangeri de natura regulilor unui joc pe care copilul, indiferent de varsta lui, nu le respinge, ci, dimpotriva, le accepta si actioneaza potrivit lor. Ce te poate fascina oare, daca nu ajungi sa percepi si pricepi realizarea complexa – creata si recreata – a muzicii vocale si instrumentale? Nimic! Si aceasta cu atat mai mult cu cat stim ca sufletul omului, nevoia lui de incantare nu se hraneste si nici nu poate fi satisfacuta cu obiecte si fenomene, in general, ci numai cu semnificatiile lor plenitudinare.
Greutatea muzicii noastre, in fond complexitatea ei rezista a-i determina pe elevi sa auda muzica adevarata. Cine invata sa auda acel “de profundis” al muzicii ajunge cu timpul sa asculte glasul muzicii si sa o caute.
Fascinatia artei, rezultatul perceperii si receptarii sale nemijlocite, nu au fost, nu sunt si nu vor fi vreodata realizate peste noapte. Trairea artei cu intreaga fiinta a fost si ramane apanajul educatiei.
