|
|
|
FRUCTE EXOTICE
VANILIE
Partea folosita:fructul copt (pastaia). Cea mai mare parte a parfumului rezida in seminte si lichidul uleios care le inconjoara.
Descrierea plantei:vanilia este o orhidee tropicala cataratoare, cu o tulpina lunga, verde si carnoasa, din care dau lastari ce se infasoara parazitar in copaci. Florile sale galbene sau portocalii cresc in buchete; in fiecare zi din cele doua luni ale sezonului de inflorire se deschide cate o floare. Vanilia este o planta tropicala si nu poate creste in mod natural in climate temperate. Cand este cultivata, pentru lastarii agatatori trebuiesc furnizati stalpi si copaci de sprijin.
Vanilia este dulce, aromata si placuta la gust.
Originea sa este din sud-estul Mexicului si Guatemala. Astazi, cei mai mari exportatori sunt Madagascar si Réunion (fosta Bourbon), chiar inaintea Mexicului. Dintre tarile asiatice, Indonezia este producatorul cu cel mai mare succes.
CAFEA
Partea folosita:fructele, numite si boabe de cafea, uscate si macinate si bautura obtinuta prin infuzarea lor; mai rar, boabele se folosesc uscate si intregi, sau ca macinatura.
Descrierea plantei: cafeaua este un arbore vesnic verde care poate atinge 5 m inaltime. Frunzele sunt de culoare verde inchis si lucioase, cam de 10-15 cm lungime si 6 cm latime. Arborele produce aglomerari de flori albe si mirositoare care infloresc simultan. Fructul este o baca de forma ovala, circa 1,5 cm lungime, de culoare verde cand este imatur, dar care devine apoi galben si in final stacojiu atunci cand este matur. La uscare se face negru. Fiecare fruct contine de obicei 2 seminte, dar 5-10% dintre ele au doar o samanta.
Cafeaua se propaga de obicei prin seminte.Fructele si boabele de cafea sufera
cateva transformari pana a ajunge la starea de boabe de cafea prajite cu care
suntem obisnuiti.Cafeaua este originara din Africa subtropicala si sudul Asiei.
PORTOCALA
Partea folosita:Coaja (pericarpul); sucul fructei este si el un aditiv alimentar valoros. Coaja de portocala confiata (orange succade) se face din portocalele amare cu coaja groasa, o specie inrudita indeaproape.
Descrierea plantei:portocalul este un copac peren, compact, inalt de 6 – 9 m, cu coroana rotunda, simetrica, cu diametru de 4 – 6 m. Frunzele sunt lucioase, eliptice, lungi pana la 10 cm, cu aripioare pe petiol. Crengutele multor varietati de portocal au spini. Florile de portocal sunt albe, foarte parfumate si cresc in buchete de cite 2 – 6 flori. Infloresc primavara si fac fructe toamna sau iarna.
Coaja este intens aromata, cu miros placut, dulce, dar cu gust amar. Sucul fructului este dulce-acrisor.
La
fel ca in cazul majoritatii citricelor, descendenta portocalului nu este
cunoscuta precis. In ciuda convingerii din trecut ca e de origine chineza, acum
se crede ca provine din nordul sau nord-estul Indiei.
Primii
portocali au fost adusi in Europa de mauri, probabil prin secolul al IX-lea. Au
fost cultivati la inceput in zonele controlate de arabi din Sicilia si Spania.
Portocalele acestea insa nu erau cele dulci, cunoscute astazi, ci portocale
amare, cunoscute si sub numele de portocale de Sevilla, dupa orasul care
constituia centrul culturii arabe din peninsula iberica.
Portocalele dulci au fost aduse in Europa o jumatate de mileniu mai tarziu,
probabil de catre negustorii portughezi.
LAMAIE
Partea folosita: sucul fructei, este valoros din punct de vedere culinar iar coaja (pericarpul) fructului de lamaie este utilizata drept condiment.
Descrierea
plantei:lamaiul atinge inaltimi de 3-6 m si are, de obicei, tepi ascutiti pe
ramuri. Frunzele, rosiatice cand sunt tinere, devin verde-inchis pe fata
superioara si verde-deschis pe cea inferioara. Ele sunt ovale, de 6-10 cm
lungime, fin zimtate.
Florile
parfumate pot fi singure sau mai multe, adunate in ciorchini. Bobocii sunt
rosiatici, florile deschise au 4-5 petale de 2 cm lungime, albe in interior si
purpurii in exterior.
Fructul este oval, cu o mica protuberanta la apex, de 7-12 cm lungime. Coaja este de culoare galben-deschis, dar unele varietati de lamai sunt striate longitudinal cu dungi verzi sau albe. Zeama de lamaie este acida, acra si aromata.
Originea tuturor citricelor este neclara, datorita faptului ca sunt cunoscute din timpuri imemoriale. Sunt teorii care sustin originea lor iraniana, altele dau credit Asiei centrale. Astazi, lamaiul este cultivat in toate tarile subtropicale si tropicale. SUA si Mexic sunt producatorii principali, urmate de Spania, Italia, Grecia.
