Tehnici de masaj

Tehnici de masaj

1.Tehnici fundamentale - Procedee principale :

Netezirea (efleurajul) 

Reprezinta manevra de introducere, cu care incepe orice sedinta de masaj, care poate fi alternata cu alte manevre fundamentale de masaj folosite, si constituie manevra de incheiere a oricarei sedinte de masaj.

Se executa alunecand usor si ritmic mana/mainile terapeutului, cu fata palmara pe suprafata tegumentara tratata, in sensul intoarcerii venoase si limfatice.

Ca procedee derivate se mai pot executa in forma scurta sau lunga (functie de marimea zonei de tratat), efleuraj alternat (cu palmele de-o parte si de alta a corpului, in contratimp), simultan, mana dupa mana(palmele pe aceeasi zona de masat), in bratara (prin cuprinderea membrelor intre police si celelalte degete).

Principalul efect al manevrei de netezire este reprezentat de activarea circulatiei sanguine si limfatice superficiale, atat in mod direct, cat si in mod reflex, asupre terminatiilor nervoase receptoare periferice (cu influente favorabile neuro-vasomotorii si umorale asupra intregului organism). Prin

acest mecanism se explica si se confirma efectele de mai lunga durata ale manevrei.

Insotite sau nu de vibratii, manevrele de netezire pot sa influenteze favorabil contracturile musculare dureroase si nevralgiile aferente locale. Pe ceste efecte de sedare dureroasa locala se bazeaza actiunea si indicatia de manevra pregatitoare in masaj.

Frictiunile

Constau in apasarea si deplasarea tegumentelor si tesuturilor conjunctive subcutanate pe planurile profunde sau pe un plan osos, in limita elasticitatii lor.

Ca procedee derivate se mai pot executa frictiuni cu degetele, cu pumnul, cu palma, cu marginea cubitala a mainii.

Local, se obtine o mobilizare a tesuturilor moi, prin marirea elasticitatii si supletei. Pe cale reflexa se obtine o activare a circulatiei locale, cu stimularea schimburilor nutritive, dar si o relaxare locoregionala. Este o foarte buna metoda de diminuare a sensibilitatii dureroase produsa de contracturi musculo-tendinoase locale, dar si de ameliorare a hipertonusului neuromuscular general.

Indicatiile acestei manevre ca atare sunt multiple : sechele posttraumatice sau post operatorii, hipertonizarea musculaturii scheletice hipotrofiate dupa imobilizari prelungite, afectari tendinoase si ligamentare periarticulare cronice si subacute, asuplizarea proceselor fibroase conjunctive locale, de disipare a unor procese locale celulo-adipoase, seroase si sechele de hematoame locale, aderente cicatriciale, resorbtia edemelor,etc.

Framantatul (petrisajul)

Este un procedeu ce consta in prinderea muschilor si a pielii sub forma de cuta, ridicarea lor si stoarcerea lor prin comprimare intre degete si palma sau/si prin presiune pe planul profund.

Ca procedee derivate se mai pot executa framantari in bratara circulare sau serpuite, framantat in cute, in rindea.

Prin acest procedeu cu pronuntata actiune mecanica, este activata circulatia profunda, este stimulata activitatea biologica tisulara, elasticitatea musculara, seimbunatatesc shimburile nutritive tisulare si se activeaza eliminarile elementelor rezultate din catabulismul tisular.

In afara de efectele vasculotrofice, activitatea musculara este influentata favorabil si prin cai nervoase reflexe.

Aceste moduri de actiune demonstreaza si justifica utilitatea si valoarea manevrei in atrofiile/hipotrofiile musculare de inactivitate dupa imobilizari prelungite posttraumatice sau de alte cauze.

Tapotament (baterea/percutia)

Consta in lovituri usoare scurte si ritmice aplicate pe piele (inclusiv pe partile moi subiacente), aplicate cu marginea cubitala a degetelor si a mainii, cu palma intinsa, stransa’’caus’’, cu mainile stranse in pumn, antero-posterior sau cu marginile laterale.

Ca procedee derivate se mai pot executa tocari, percutari cu varfurile degetelor. In anumite situatii, in functie de regiune si de suferinta, se indoaie varfurile degetelor, ca sa cada perpendicular pe zona masata (ca la apasarea clapelor pianului dar cu o presiune mai crescuta si adaptata). Pe regiunile mai sensibile, frecventa lovirilor manuale se poate rari putin. Daca pe regiunile dorsala si lombara se aplica lovirea perpendiculara, pe regiunea abdominala se poate impune lovirii digitale o usoara miscare de alunecare, tangenta la tegument.

Este cel mai intens si stimulant procedeu de masaj si de aceea trebuie dozat cu mare atentie mai ales pe zonele traumatizate cu dureri sau contracturi musculare mari si de asemenea NU ! se executa pe zona sensibila a rinichilor (risc de ptoza renala sau de migrare a calculilor renali).

Efectele manevrei sunt predominant excitante, prin actiunea asupra receptorilor pielii si a tesuturilor subcutanate conjunctive, si prein activarea circulatiei care provoaca inrosirea pielii(eritem) si cresterea temperarurii locale. Aceasta manevra reduce sensibilitatea nervilor periferici si creste tonusul musculaturii, prin stimularea potentialului de contractie a fibrelor musculare.

Toate aceste efecte ale tapotamentului sunt benefice in combaterea hipotoniilor(scaderea tonusului)/atoniilor(lipsa tonusului) si hipotrofiilor(scaderea volumului) musculare cauzate de inactivitate sau de imobilizare in aparate gipsate.

Vibratiile

Reprezinta manevra fundamentala de masaj de tipul trepidatiilor sau tremuraturilor fine si ritmice, prin presiuni intermitente, cu miscari oscilatorii, producand astfel o deplasare mica a tegumentelor si a tesuturilor subcutanate.

Vibratiile manuale se executa cu varful degetelor sau cu fata lor palmara, de regula cu degetele intinse, cu pumnul deschis sau inchis. Ele nu pot fi executate un timp prea indelungat pentru ca sunt foarte solicitante si dificil de executat, obosind rapid mainile maseurului.

Ca procedee derivate se mai pot executa vibratii punctiforme, superficiale sau profunde.

Actiunea vibratiilor depinde de intensitatea folosita. Astfel, vibratiile superficiale, fine, prelungite au un efect calmant, reduc sensibilitatea pielii si a tesuturilor subcutanate, produc o senzatie placuta de incalzire si o relaxare musculara. Vibratiile mai puternice, profunde produc o activare a circulatiei sangelui, cu efecte decongestive.

Vibratiile se recomanda in combaterea hipertoniilor musculare, a contracturilor musculare, in artrozele cervicale/lombare, si in combaterea oboselii musculare dupa efort.

Procedee secundare:

Cernutul si rulatul

Se pot aplica doar pe partile corpului de forma cilindrica (membre inferioare si superioare).

Cernutul se executa cu ambele maini asezate pe partile laterale ale membrelor, cu degetele indoite, imprimandu-se partilor moi miscari de lateralitate, asemanatoare cu miscarile pe care le fac gospodinele cand cern faina sau malaiul prin sita.

Rulatul se face cu ambele maini plasate lateral de-o parte si de alta a segmentului de tratat, cu degetele intinse, realizandu-se o rulare in ambele sensuri a tesuturilor moi, de jur-imprejurul regiunii masate, apasand pa tesuturi mai tare decat la cernut.

Aceste procedee au efecte de relaxare musculara, de decongestionare locala, si de imbunatatire a supletei tesuturilor.

Presiunile

Presiunile constau in apasari pe unele zone ale corpului si de regula se aplica la sfarsitul sedintelor de masaj, inaintea efleurajului final. Ele se efectueaza cu palmele : de exemplu, pentru regiunea spatelui acestea se aplica de-o parte si de alta a coloanei vertebrale (paravertebral), persoana masata fiind culcata cu fata in jos, pe burta (decubit ventral) cu palmele sub frunte iar maseurul exercita presiune cu ajutorul propriei greutati. Procedeul se executa lent fara variatii bruste de intensitate, pentru a evita eventualele senzatii neplacute (durere). Daca acestea apar, manevra se intrerupe.

Un procedeu derivat il constituie presiunile in ritmul respirator (apasarea se executa pe expiratia pacientului) sau alternate (intre respiratii).

Presiunile sunt contraindicate copiilor si persoanelor in varsta, deoarece exista riscul producerii unor accidente osoase (fisuri, fracturi).

Presiunile au efecte benefice asupra circulatiei sangelui din zona masata (dupa o prima faza de ischemie, urmeaza o faza de hiperemie), precum si unele efecte asupra terminatiilor nervoase, urmate de scaderea sensibilitatii.

Tractiunile si tensiunile

Aceste procedee vizeaza in special articulatiile si tesuturile periarticulare.

Tractiunea se excuta cu ambele maini ale maseurului, acestea prinzand regiunile de deasupra si de dedesubtul articulatiei si efectuand tractiuni ale segmentului in sensul axei lungi a membrului masat. Tractiuni derivate se pot executa pe tot membrul de masat sau pe fiecare articulatie in parte.Manevra urmareste intinderea in limite fiziologice a diferitelor componente atat ale articulatiei cat si ale formatiunilor periarticulare, eliberandu-se totodata de sub presiune si elementele intraarticulare, realizandu-se astfel o crestere a mobilitatii articulare. Tractiunile membrelor se executa din decubit dorsal (culcat pe spate). La nivelul coloanei vertebrale cervicale, tractiunile se efectueaza din pozitie stand pe un scaun sau stand in picioare, folosind prizele cu palmele pe frunte si pe ceafa tragand capul in sus (elongatie). Tractiunile se executa numai sub indicatie medicala, cu dozare a intensitatii prin tatonare, progresiv cu prudenta si blandete, evitandu-se aparitia durerilor (daca apar se impune oprirea imediata a procedeului).

Tensiunile (manipularile) sunt miscari pasive, care se executa in raport cu biomecanica fiecarei articulatii. Ele constau in mobilizarea segmentului inferior pe segmentul superior al articulatiei, urmarindu-se realizarea unor miscari cu amplitudine cat mai mare in articulatia respectiva, fara a atinge sau depasi pragul dureros, ceea ce ar impune oprirea masajului. Tensiunile sunt folosite in tratarea redorilor articulare (intepenirea, anchilozarea) aperute dupa unele traumatisme ale aparatului locomotor, in scopul restabilirii mobilitatii articulare normale.

Scuturarile

Sunt manevre secundare de masaj, care constau in oscilatii ample, efectuate ritmic asupra unui segment al corpului. Ele se aplica la membrele superioare si inferioare, prin prinderea cu palmele maseurului a mainilor sau calcaielor celui masat, solicitand acestuia din urma sa-si relaxeze muschii in timp ce maseurul imprima miscarilor un ritm viu in functie de intensitate. Scuturarile pot produce efecte de relaxare musculara, de calmare, cand se executa usor si efecte de stimulare generala cand se executa mai energic. Se mai pot executa scuturaturi si aplicand mainile maseurului pe partile laterale ale palmelor sau picioarelor pacientului imprimandu-se miscari asemanatoare cernutului sau rulatului.

Ciupirile si pensarile

Pentru ciupiri se prind tesuturile moi ale persoanei masate cu doua degete (policele si indexul) de catre masor formandu-se o cuta. Este o tehnica ce se aplica pe segmente mici ale corpului cu parti moi, cu volum redus, cum sunt de exemplu, degetele.

Pensarile sunt tot manevre secundare care utilizeaza o priza medie cu ajutorul palmei si al degetelor, prinzand partile moi intr-o cuta a carei ridicare depinde de elasticitatea tesuturilor, dupa care zona prinsa este lasata libera. Procedeul se executa intr-un ritm mai viu, din loc in loc, pe regiunile cu musculatura bine reprezentata (membre, zona lombara). Pensarile au efecte in profunzime, de stimulare a musculaturii, de imbunatatire a circulatiei sangvine si a schimburilor nutritive tisulare.

2.Tehnici complementare :

Masajul transversal profund – Cyriax.

Aceasta tehnica se bazeaza pe diagnosticul exact al leziunii, prin palparea cu 2 degete a zonei traumatizate si evidentierea punctului dureros. Se executa o frictiune profunda transversala cu 2 degete, perpendicular pe directia fibrelor musculare sau ligamentare, interesate de traumatism. Presiunea ramane constanta in tot timpul sedintei, degetele pastrand contact permanent cu pielea. Durata procedurii este de 10 minute, ea putandu-se repeta la interval de 1-2 zile.
Masajul transversal profund realizeaza inlaturarea aderentelor fibroase dupa traumatisme ale aparatului locomotor. Prin mobilizarea transversala a tesuturilor moi se refac zonele de clivaj si alunecare fiziologica a muschilor si tendoanelor. Are o actiune trofica locala producand hiperemie si analgezie la locul de aplicare.
Procedeul Cyriax se foloseste in:
- tratamentul tendinitelor;
- peritendinitelor;
- miotendinitelor;
- leziunilor musculare cicatrizate;
- in sechele dupa entorse.
Nu se recomanda in stadiul acut al afectiunilor amintite si in afectiunile inflamatorii ale aparatului locomotor.

Masajul periostal – Vogler.

Se folosesc presiuni cu pulpa degetului mijlociu sau a policelui, sau chiar extremitatea distala a celei de-a doua phalange a indexului sau mediusului, degetul fiind flectat.

Presiunea , la inceput slaba, creste progresiv pentru a atinge perceptia rezistentei osului, fara a depasi nivelul ‘’durerii agreabile ‘’. O data obtinut contactul, se inlocuieste presiunea, cu o miscare circulara, lenta, minima, direct pe os sau departand partile moi daca osul este profund..

Se evita emergentele nervoase si trunchiurile nervoase, pentru a nu exacerba nevralgiile ; in plus, in aceasta tehnica nu trebuie lucrate apofizele spinoase, craniul, rotula si clavicula. Se executa presiuni punctuale ritmate, pe suprafete osoase accesibile, care pornind de la punctul de tratat, se dezvolta in evantai, fa ca degetul sa alunece pe piele.

La finalul acestei sedinte se face un masaj al tesutului supraiacent, de tipul presiunilor alunecate profunde si urmarind sa se mobilizeze partile moi invecinate. Sedinta poate dura 20-30 minute.