|
|
|
Universul logicii
1. Termenul de "logica" sau "logic" trimite de obicei la gandirea corecta, cu deosebire, la regulile gandirii corecte. Rezonanta conotativa asociata este cea de rigoare, precizie, claritate, respect neconditionat pentru adevar. A spune deci ca logica (numita si "logica formala") studiaza legile formale ale rationarii, legi apte sa ne duca de la propozitii adevarate numai la propozitii adevarate" (s.a.) [ENESCU, Gh., 1998, p. 7] este perfect corect. Este situatia de vericonditionalitate: sensul enutului presupune adevarul propozitiei exprimate de acel enunt. Vericonditionalitatea caracterizeaza in general semanticile formale. [MOESCHLER, J., REBOUL, A., 1999, p. 511]. Dar asa cum precizeaza autorul roman mentionat, este vorba de un "sens strict". Tot Gh. Enescu vorbeste si de un sens mai larg", i.e. "logica este studiul formelor de rationare apte sa ne duca de la propozitii adevarate numai la propozitii adevarate sau de la propozitii adevarate la propozitii probabil adevarate" (s.a.) [ibidem]. In ambele cazuri, chiar daca se disociaza intre "logica rationamentelor certe si "logica rationamentelor probabile" [ibidem], enunturile sunt, poate prea "scolaresti". De fapt, asa cum se va vedea mai departe, la o analiza semantica riguroasa, este intrucatva pleonastic sa spunem "gandire logica", respectiv "logica formala insa sintagmele s au incetatenit deja.
2. Se impune deci o alta abordare, suficienta pentru surprinderea specificului gandirii logice in genere, necesara pentru a dispune de o platforma teoretica eficienta in abordarea sistematica a unei varietati tematice din ceea ce azi se subsumeaza termenului de logica juridica. De vreme ce nu am pretentia de a elabora aici un tratat, ci doar o introducere care sa sensibilizeze la tema, ma voi limita la un itinerar discursiv marginit de o limita superioara si de o limita inferioara. Prima este necesara, spre a nu intra in probleme ale logicii care nu mai au relevanta pentru logica juridica; cea de-a doua este suficienta, spre a nu pierde din vedere o serie de chestiuni extrem de interesante si utile pentru educatia logica a juristului.
2.1. Sub impactul instrumentului matematic, mai ales al limbajului simbolic al matematicii - care se si potrivea ca o manusa formalului sau funciar logica moderna tinde sa se defineasca tot mai des drept o teorie stiintifica deductiva a unui limbaj.
2.1.1. Uneori s-a exagerat atat de mult, incat obiectul acestei teorii se identifica cu limbajul logic. Exista un graunte de rationalitate aici nu putem exprima decat prin limbaj referentul (i.e. procesul real al gandirii) din care "se decupeaza" ca obiect de cercetare ( i.e. denotat ) structurile formale relativ invariante ale gandirii, centrate pe mecanismul inferentei logice; nu putem construi decat prin limbaj teoretizarea riguroasa, i.e. cunoasterea stiintifica a obiectului si continuturile de sens ( i.e. conotat ) ce rezulta din aceasta cercetare ( i.e. constructe : notiuni concepte, judecati propozitii, rationamente argumente, sisteme ipotetico deductive/teorii, etc. si norme sau reguli de gandire corecta si productiva); nu putem comunica decat prin limbaj legile gandirii formale ce au fost descoperite si asumate ca principii / legi ale logicii. Limbajul pare sa fie unicul obiect "sensibil/tangibil" al logicii. Mai mult, despre limbaj nu putem "vorbi" decat tot prin limbaj ( i.e. meta-limbaj cu privire la limbaj-obiect, sau, generalizat, limbaj de ordinul n cu privire la limbajul de ordinul n-1).
2. Dar tot atat de bine putem vedea lucrurile si altfel ne referim la procesele gandirii reale, efective ( i.e. extensiune ), "decupam" sau "construim" obiectul de studiu (i.e. intensiune : "obiectul" nu se identifica cu "lucrul"), "producem" stiinta logicii, analizam si sau propunem un limbaj (natural sau artificial-simbolic), pe scurt, toate aceste demersuri rationale au loc in si prin gandire Gandirea care se gandeste singura. Cand reputatul logician roman Petre Botezatu conchidea ca intram intr o era logica", dar constienti ca logica este una dintre cele mai dificile intreprinderi ale spiritului [BOTEZATU, P., 1973 ], avea in vedere acel " efect de <<oglinzi paralele>>" de care pomeneam mai inainte.
2.2. Se impune, la acest moment, clarificarea si justificarea punctului de vedere pe care il sustin, respectiv ca logica nu este stiinta, ci mai mult decat o stiinta. Am in vedere sensul propriu al termenului de "stiinta si nu cel vag, de "cunoastere in genere Aristotel considerat, traditional, drept parintele" logicii ca stiinta atribuia logicii rolul de stiinta a stiintelor Dar, in acest sens, ea nu mai putea sa apara drept o stiinta oarecare, caci stiinta nu poate fi principiul stiintei". Ceea ce l-a determinat pe Anton Dumitriu sa precizeze in continuare ca logica cuprinde numai principii, si nu metode. Ea poate da directivele tuturor procedeelor din alte stiinte, dar ea insasi nu este constituita din metode sau procedee (.) Pentru intelegerea ideii de logica, trebuie sa parasim insa prejudecata dupa care, pentru a fi o disciplina exacta si bine constituita, logica trebuie in mod necesar sa fie o stiinta deductiva. Dimpotriva, tocmai pentru a putea funda toate celelalte stiinte, ea nu poate fi una din stiinte" [DUMITRIU, A., 1973, p.352]. Este adevarat ca gradul de maturizare a unei stiinte este socotit azi in functie de gradul ei de matematizare si de capacitatea de a se reconstrui axiomatic in sensul "tare"), sau ipotetico-deductiv (in sensul mai putin tare). Primul aspect vine, firesc, din orizontul matematicii, al doilea, din cel al logicii. Ca atare, daca ar fi sa l parafrazez dar sa-l si completez pe Galileo Galilei, ar trebui sa spun ca avem atata stiinta cata logico matematica putem pune in ea
2.3. In alta ordine de idei, in perspectiva unitatii dar nu si a identitatii dintre gandire si limbaj, se adeveresc cuvintele lui A. Dumitriu: "Daca logica ca logos, adica, asa cum a fost conceputa de vechii greci, ca ordine intrinseca a realitatii, logos apartinand insa si sufletului omenesc, este si sermo si ratio, in actul logic trebuie sa apara amandoua aceste laturi ale lui. Nu exista un act logic al intelectului care sa nu fie si simbol si ratiune a le separa fara a le uni inseamna a pierde insasi natura acestui act prin acest studiu"(s.a.) [ibidem, p.350 ]. Iata de ce logica nu poate fi rupta de corpul mama" care este filosofia. Ea a fost si continua sa fie o disciplina sau chiar un domeniu al filosofiei. Elaborarea ei tehnic-pozitivista", care a proliferat extraordinar astazi, nu anuleaza totusi nimic din esenta ei originara. Putem totusi admite ca logica este stiinta care studiaza regulile gandirii corecte numai daca printr-un artificiu metodologic - plecam de la urmatoarele asumptii
(i) consideram obiectul sau domeniul logicii analog obiectului sau domeniului oricarei stiinte in sensul propriu al cuvantului, de stiinta factuala
(ii) consideram demersul rational al logicii ca stiinta analog demersurilor stiintelor in sensul propriu al cuvantului
(iii) consideram cel putin doua restrictii: (a) logica nu uziteaza de intregul arsenal metodologic al unei stiinte obisnuite (e.g. observatia, experimentul, s.a.m.d. ), ci este un demers eminamente teoretic, dar cu nenumarate deschideri practice si (b) logica este organon dar si canon, i.e. o stiinta a structurilor si proceselor gandirii formale unde nu intereseaza continuturile concrete, ci doar validitatea si "jocul" valorilor de adevar ), respectiv, o stiinta normativa ( a normelor/regulilor dobandirii, conservarii, si transmiterii adevarului in conditii de validitate, i.e. conformitatea la principiile/legile gandirii sub aspect formal).
3. Pe aceeasi linie cu cele aratate mai sus, intalnim consideratii mai mult sau mai putin nuantate
(i) Logica formala se ocupa cu relatiile posibile (cu privire la adevar si falsitate) intre propozitii, fara sa conteze continutul lor. Aceasta ne da noua conditiile necesare pentru inferente valide si ne face capabili sa eliminam rationamentul fals, ceea ce nu este suficient pentru stabilirea oricarui adevar material sau factual in orice domeniu particular. Logica formala ne arata ca oricare astfel de propozitie trebuie sa fie adevarata daca anumite altele sunt astfel" (s.a.) [ COHEN, M. R., NAGEL, E., 1978, p. 191 ];
(ii) Logica este " studiul rationamentelor sau inferentelor, considerate din punctul de vedere al validitatii lor"[BLANCHE, R., 1968, p. 9 ];
(iii) "Logica este
studiul metodelor si principiilor utilizate spre a distinge
rationarea buna corecta) de rationarea rea (incorecta)"
[COPI,
(iv) W.V. Quine se exprima sec si oarecum paradoxal-criptic logica este studiul sistematic al adevarurilor logice" [QUINE, W.V., 1975, p. 7 ];
(v) Vorbind despre obiectul logicii simbolice, C.I.
Lewis si C.H. Langford aratau ca acesta este pur
si simplu logica, i.e. principiile care guverneaza validitatea inferentei" [LEWIS, C.
(vi) "Logica (formala se ocupa cu analiza frazelor sau propozitiilor si a probelor in sens de temeiuri, n.n. , atentia fiind acordata formei, prin abstractie de continut" [CHURCH, A., 1956, I, p.1 ]
(vii) "Propozitiile logicii sunt tautologii. Propozitiile logicii nu spun asadar nimic" [WITTGENSTEIN, L., 1961, 6.1 si 6.11.
3.1. Am citat - in nici un caz la intamplare - doar sapte dintre cele mai avizate "voci" ale secolului XX. Lista ar fi enorma. Nu am avut deloc intentia unei treceri in revista. Oricum, deja am nedreptatit atatea si atatea nume al caror prestigiu este dincolo de orice indoiala, ca sa nu mai pomenesc de logicieni romani care isi indreptatesc locul in acelasi Panteon al Logicii. Intentia mea a fost alta: se observa prezenta constanta a unor entitati ca: formal, validitate, adevar, propozitii, inferenta, intemeiere Acestea sunt principalele constructe prin care logica se ia pe sine ca obiect si, deci, marile teme din universul logicii.
