|
|
|
Principiile de care trebuie sa se tina seama la formarea stocurilor
Pentru dimensionarea stocurilor de materiale pe grupe sau sortimente se folosesc normativele de stocuri cantitative sau valorice, care exprima ponderile pe care le detin stocurile in totalul mijloacelor circulante ale societatii. Aceasta metoda de dimensionare a stocurilor este o metoda statistica,orientata dupa necesarul de stocuri din periaodele anterioare.
Intre normativele de stocuri trebuiesc fundamentate in functie de particularitatile procesului de productie si circulatie a marfurilor, pornind de la calculele facute pe fiecare sortiment sau grupa de resurse materiale si ajungandu-se la normativele de stocuri valorice.
Importanta stocurilor este relevata si de faptul ca ele fac parte dintr-un system complex de indicatori si dintr-o serie de corelatii de determinare si fundamentare, de conditionare si cauzalitate; acesti indicatori fiind utilizati in stabilirea strategiei si programului de dezvoltare a unitatii agricole sau de industrie alimentara.
Dintre principalele corelatii mentionam:
a).Corelatia dintre stocuri si norma de consum, aceasta este data de insasi relatia de calcul a stocului current:
Sc=Cz*Iz, in care:
Sc=stocul current
Cz=consumul mediu zilnic
Iz=intervalul intre doua aprovizionari
Cz=Q*Nc-norma de consum pe unitatea de produs
Q=cantitatea de produse obtinute zilnic
Sau: Cz=Npl/360
b).Corelatia intre stocuri si programul de productie sau desfacere, data de urmatoarea relatie de calcul:
Npc=Q*Nc ->Nct si Nca in care:
Ncp=necesar de consum pentru realizarea programului de productie;
Q=cantitatea de produse ce urmeaza a fi produsa;
Nct=necesarul de consum tehnologic;
Nca=necesarul de consum de aprovizionat;
Ncp depinde de stocul mediu si de eficienta stocurilor, de indicatorii de eficienta ai stocurilor. Se evidentiaza potentialul de productie realizabil pe seama stocurilor de resurse materiale consumate sau existente in unitatea economica la un moment dat. Totodata, volumul de productie conditioneaza, prin necesarul pentru realizarea obiectivelor de program si consumul mediu zilnic, nivelul si structura stocurilor care trebuie formate in depozitele unitatii econmice. In esenta, aceasta corelatie cere ca, in unitatile economice, sa se constitue stocuri asortate, in cantitatile minim-necesare care sa asigure desfasurarea in conditii normale a procesului de productie, realizarea integrala si la termenele stabilite a programelor de fabricatie si prin aceasta, a contractelor economice.
c) Corelatia dintre stocuri si cheltuielile de productie
Deoarece chieltuielile de stocare sunt poate componenta a costului total de productie, este interesant a se sesiza ponderea pe care acestea o au in totalul costului de productie, cu ajutorul relatiei:
Ch S
K%= —— x 100
Ch P
Rationalizarea costurilor de stocare contribuie atat la rationalizarea cheltuielilor totale la nivel de unitate agroalimentara sau industrie alimentara, cat si la reducerea costului unitar de productie cu efecte benefice atat pentru unitatea economica cat si pentru cumparator.
d) Legatura intre stocuri si viteza de rotatie a capitalului circulant.
Stocurile reprezinta una din componentele principale ale capitalului circulant, ceea ce inseamna ca accelerarea vitezei de rotatie a acestora contribuie la cresterea vitezei de rotatie a capitalului circulant si-a profiturilor.
Sistemul de relatii care exprima aceasta corelatie cuprinde doi indicatori:
-Durata unei rotatii (Dr) care se calculeaza cu ajutorul relatiei de calcul:
Spv*360 Spv
Dr= ————sau——
Nv Cmzv
Spv=stocul mediu de productie in expresie valorica (lei, mii lei, mil lei);
Nv=necesarul valoric de resurse materiale pentru realizarea programului de productie (mii lei, mil lei );
Cmzv= consumul mdiu zilnic in expresie valorica.
-Numarul de rotatii (Nr) in perioada in perioada de gestiune (ani, trimestru, semestru) calculat cu relatia:
360 Nv
Nr= —— sau —— in care:
DrSpv
Nr=numarul de rotatii exprimat in zile.
Se poate spune ca, diminuandu-se stocul mediu de productie se reduce numarul de zile ale unei rotatii si, corespunzator, va creste numarul rotatii pe perioada de calcul, ceea ce duce la cresterea profiturilor.
e) Corelatia dintre stocurile de productie si indicatorii din programul de aprovizionare, manifestata in doua sensuri si anume:
- stocul de productie, indicator distinc al planului de aprovizionare sub denumirea de stoc final intr-o anumita structura si marime, asigura continuitatea alimentarii consumului productiv atat in cursul perioadei de gestiune, cat si in primele zile ale anului urmator, pana la prima intrare de materiale (stocul de productie, ca stoc final reprezinta suportul material de formare a stocului de la inceputul anului viitor);
necesarul de materiale pentru indeplinirea programului de productie imbraca, in perioada dintre primirea-receptia resurselor materiale si consumul acestora, forma de stoc current; de cantitatile in care se asigura necesarul depinde direct nivelul de constituire a stocului current. Rezulta ca volumul fizic si valoric al necesarului de materiale pentru indeplinirea programului determina direct nivelul de formare a stocului current, implicit a celui de productie, ca si volumului capitalului circulant afferent.
f). Corelatia dintre stocurile de resurse materiale si capitalul tehnic al unitatilor agroalimentare prin aceea ca stocurile sunt componente ale capitalului circulant, iar pe masura ce ele sunt trecute in consum, materialele din stoc sunt transformate in produse sau incorporate in lucrari, servicii destinate vanzarii sau contractate de clienti.
g). O corelatie cu semnificatie economica deosebita este cea intre stocuri si veniturile firmei care reprezinta sursa de finantare a stocurilor, prin aceea ca se influenteaza modul de repartizare pe destinatii de utilizare a veniturilor agentilor economici. O situatie economica financiara favorabila este caracterizata printr-un “raport continuu descrescator” intre volumul de stocuri de resurse materiale si veniturile firmelor; aceasta inseamna ca, de la o etapa la alta, se aloca o parte mai mica din venituri pentru formarea stocurilor de productie si o parte mai mare pentru fondurile destinate dezvoltarii unitatii, extinderii activitatii productive a acesteia si sporirii, astfel, a cifrei de afaceri.
In concluzie, se poate spune ca stocul de productie este un indicator important al activitatii economice a unitatilor economice; de nivelul acestuia depinde gradul de activizare a mijloacelor materiale si financiare de care dispune sau pe care si le-a asigurat unitatea economica si eficienta utilizarii lor. De volumul si structura lor depind eforturile investitionale pe care trebuie sa le faca orice agent economic pentru achizitionarea, aducerea, depozitarea si pastrarea resurselor materiale stocate.
