|
|
|
Aurel Lazar
Un luptator bihorean pentru unire
Din pacate realitatea pe care o traim lasa tot mai putin loc culturii, istoriei si personalitatilor care apartin acestui spatiu.Noi, “generatia in blugi” suntem tot mai ocupati cu multe alte lucruri si acordam din ce in ce mai putin timp istoriei, personalitatilor care au insemnat ceva pentru poporul nostru.A ne cunoaste istoria, inseamna manifestarea unicitatii, a individualitatii;iar individualitatea este o componenta esentiala a naturii umane.O astfel de personalitate importanta pentru istoria noastra si din pacate mai putin studiata de catre elevi, este Aurel Lazar.
Aurel Lazar va ramane mereu in istoria Ardealului drept unul dintre cei mai vajnici luptatori de pe taramul național.Un mare roman, avocat distins, bun parlamentar,om harnic și cinstit, acesta a fost Aurel Lazar.
Foarte putini stiu ca s-a nascut chiar aici la Oradea la 5/17 august 1872 și se trage dintr-o familie de preoți din Chiraleu,așezare situata in nordul Bihorului,in apropiere de orașelul Marghita.
Ca elev, iși face studiile gimnaziale si liceale la Oradea și Budapesta,iar mai apoi se inscrie la Academia Regala de Drept din Oradea, unde beneficiaza de doua burse de studiu.In anul IV se transfera la Facultatea de Drept din Budapesta unde iși definitiveaza studiile.
Debutul activitații lui Aurel Lazar a fost marcat de evenimentele perioadei in care a trait.El face parte din generația de intelectuali romani crescuți in atmosfera politicii de maghiarizare.Angajarea sa in mișcarea romaneasca pentru drepturi naționale se petrece in anii studenției.
Isi face apariția pe scena politica in timpul anilor de apogeu ai mișcarii memorandiste (1894) iar existența sa traverseaza doua perioade distincte care coincid cu etapele prin care a trecut insași istoria romanilor transilvaneni de la 1894 la 1918 și istoria intregii țari intre 1918-1930.
Susține alaturi de Iosif Vulcan, Nicolae Zigre, Iosif Roman si alții inființarea bancii Bihoreana in anul 1897, antrenand-o apoi in susținerea materiala a luptei naționale a romanilor.
Ca om politic Aurel Lazar enunța idei care pot fi astazi apreciate ca avand o rezonanța aparte.El vede in cultura <<cea mai puternica forța a statului>>
Activ și energic, este ales la varsta de 29 de ani,in anul 1901,ca membru in Comitetul Executiv al Partidului Național Roman din Transilvania.Inchiderea liderilor acestuia in urma procesului memorandist a dus la alegerea unui nou comitet care sa țina locul celor inchiși.
A fost in același timp si membru al Consiliului Național Roman Central din 1905, organizand la Oradea Consiliul Național Roman din Oradea si Bihor si garzile naționale romane din Bihor.Este ales de catre țaranii din cercul Aleșd ca delegat la Marea Adunare Naționala Constituanta de la Alba Iulia , din 1 decembrie 1918. Face totodata parte si din Marele Sfat Național Roman fiind ales la aceeași adunare iar mai apoi devine șeful resortului justiției din Consiliul Dirigent.
Un moment aparte in cariera sa politica il reprezinta ședința Biroului Comitetului Executiv al PNR din 12 Octombrie 1918 de la Oradea.Astfel in casa lui A. Lazar s-au intrunit fruntașii partidului național pentru a discuta si adopta Declarația de Independența a poporului roman din Transilvania, care va fi apoi citita in camera maghiara la Budapesta pe 18 octombrie 1918.
Fermitatea și intransigența sa in ceea ce privește soarta romanilor din Transilvania, unirea ei cu Romania și in același timp ințelegerea problemelor naționale se ilustreaza foarte bine in gandirea și acțiunile pe care Aurel Lazar le-a inițiat in lunile noiembrie și decembrie a anului 1918.
In contextul acestor zile el este intrebat de catre ziariștii unui ziar oradean care este opinia sa cu privire la mișcarea naționala și sociala romaneasca.Exprimandu-și indignarea fața de vorbele unor publiciști,el afirma:
„Este o minciuna tendențioasa cand se spune ca oricare dintre noi are idei antisemite, acest lucru nu este compatibil cu democrația noastra.Nu se poate impaca cu democrația noastra.Deci este nejust ca presa sa alarmeze opinia publica cu vești neadevarate.” 1
1 Nagzvarad
, Oradea, din 21 noiembrie 1918, p.2 . Articolul „ Beszelgetes Lazar Aurellal” apud Comitetul de cultura si arta al
Judetului Bihor Comisia pentru raspandirea cunostiintelor
stiintifice si Societatea de Stiinte Istorice din R.S.. Romania
filiala Oradea
„Semicentenarul Unirii Transilvaniei cu Romania in Bihor”, pg 101
Un mare interes reprezinta și raspunsul pe care Aurel Lazar il da unui alt ziarist, intrebat fiind despre viitorul Oradiei:
„Vine o alta lume: o putere democratica, frațeasca, care nu dorește sa oprime limba și specificul național al nimanui.Statul nu va fi dușmanul ci parintele cetațenilorNu vrem sa ne izolam de Ungaria cu un zid chinezesc, vrem relații puternice,economice, culturale cu ea și avem convingerea ca democrația noastra va aduce fericirea tuturor.” 2
Gandirea sa era clara, limpede, expusa intr-un mod domol si cumpatat.Romanii doreau numai libertatea de a se uni cu Romania ,nu doreau sa asupreasca alte popoare.
Pe data de 28 noiembrie 1918, membrii CNR oradean in frunte cu Aurel Lazar, investit cu puteri depline din partea Consiliului Național Maghiar, pleaca spre Alba Iulia cu un tren pe care fusese arborat tricolorul.
Ajunși la Alba Iulia , Aurel Lazar, Dumitru Lascu, Nicolae Zigre si Roman Ciorogariu, iau parte la ședința CNRC susținand cu toții unirea necondiționata cu Romania.
In final se poate remarca ca de numele sau se leaga multe din filele de istorie ale Oradiei si Bihorului de la inceputul secolului XX.
Aurel Lazar, este expresia fidela a generației pe care o reprezinta, plina de dinamism, angajata plenar in slujba idealului național și in viața politica.
Ultimele cuvinte ii aparțin lui Ion Lupaș a carui exprimare plastica definește cel mai bine ceea ce reprezinta Unirea pentru poporul roman:
„Unitatea Romaniei, nu este opera nici a unui om, nici a unei provincii, nici a unei generații.Ea este rezultatul luptelor susținute timp de veacuri de cei mai buni fii ai poporului romanesc.” 3
2 Ibidem
3 Tiron Albani, “Douazeci de ani de la Unire” , I, Oradea, 1938, p 245 , apud Comitetul de cultura si arta al Judetului Bihor Comisia pentru raspandirea cunostiintelor stiintifice si Societatea de Stiinte Istorice din R.S.. Romania filiala Oradea
„Semicentenarul Unirii Transilvaniei cu Romania in Bihor”, pg 103
In final imi exprim increderea ca prin intermediul acestui articol voi trezi interesul tinerilor elevi si studenti oradeni pentru a afla mai multe despre aceasta personalitate istorica, atat de importanta pentru orasul nostru.
