|
|
|
Dragomir Hurmuzescu
S-a nascut la
Bucuresti la 13 martie 1865, pe strada Grigore Alexandrescu, ca fiul cel mare
al lui Martin Hurmuzescu, functionar modest de posta, si al Profirei, casnica.
La varsta abecedarului a fost inscris la scoala
primara din strada Polona, pe atunci unica din Sectorul Galben. Avea o dorinta
arzatoare de a invata si a urmat cursurile Liceului 'Sf. Sava', unde
s-a remarcat ca un elev sarguincios. Ramas orfan de tata si singurul sprijin al
familiei, pentru a se intretine dadea lectii de limba franceza unor copii ai
caror parinti aveau o stare materiala buna.
Dupa absolvirea liceului a fost admis la Facultatea
de Stiinte a Universitatii din Bucuresti, Sectia fizica-matematica. In doi ani
a reusit sa sustina examenele la toate materiile si in anul 1887 a devenit
licentiat. Si in timpul facultatii, pentru a se sustine pe el si familia dadea
meditatii si colabora la ziare si reviste.
A participat la un concurs pentru obtinerea unei
burse, care i-a permis sa isi continue studiile la Universitatea Sorbona din
Paris, pentru obtinerea doctoratului, unde a studiat cursurile celebrilor
savanti profesori Joseph Bertrand, Loius Pointcaré si Gabriel Lippman, care l-a
apreciat si ajutat in mod deosebit. Hurmuzescu urmarea sa isi completeze
cunostintele cu elemente teoretice rationale si idei filozofice.
Lucra cu deosebit interes in laboratorul de fizica,
unul dintre cele mai dotate din Franta. |n acelasi laborator lucra si
domnisoara Maria Slodovska, viitoarea savanta Maria Curie, cu care avea deseori
schimburi de idei stiintifice asupra radiatiilor.
In 1894, D. Hurmuzescu a inventat un izolator
electric numit dielectrina (un amestec de sulf si parafina) si un electroscop,
ambele brevetate de Oficiul de Inventii din Franta. Inventiile sale au fost
achizitionate de Casa Alvergniat-Chaband, care fabrica aparate de laborator si
le-a fabricat in serie. Aceste inventii au fost prezentate la toate expozitiile
anuale ale firmei timp de 15 ani. 'Electroscopul Hurmuzescu' era
utilizat in laboratoarele din toata Europa. Cu acest electroscop, Pierre si
Maria Curie au prezentat in aprilie 1897 rezultatele cercetarilor privind
radiumul, la Societatea Franceza de Fizica. Ulterior, in 1908, Hurmuzescu
perfectioneaza electroscopul sau, construind electrometrul de compensatie
prezentat de prof. Lippman la Academia Franceza.
Hurmuzescu a construit si primul dinam de mare
voltaj care producea 4000 de volti in curent continuu.
{i-a sustinut teza de doctorat la 28 aprilie 1896,
cu lucrarea 'Sur une nouvelle détermination =v= entre les unités
électrostatique et électromagnetique', publicata in acelasi an la Paris.
Originalitatea acestei teze consta in faptul ca urmand indicatiile lui Maxwell,
a determinat raportul =v= folosind aparate imaginate si construite de el,
obtinand o valoare deosebit de precisa, citata in toate cursurile universitare
din epoca.
In timpul celor zece ani cat a stat la Paris pentru
studiile aprofundate, a efectuat si alte cercetari originale, a caror valoare a
fost atestata prin publicarea lor in Analele Academiei de Stiinte din Paris si
in Buletinul Societatii Franceze de Fizica.
Inca din timpul studiilor a fost ales membru al
Societatii Franceze de Fizica, in Comitetul savantilor straini din Franta si al
Societatii Fizicienilor Germani.
|ntors in tara (1897), a fost numit conferentiar la
Facultatea de {tiinte a Universitatii din Iasi si profesor de fizica la Liceul
Internat, unde si-a amenajat un laborator de cercetari.
In 1901 a infiintat la Iasi Societatea de {tiinte
si publicatia Analele stiintifice ale universitatii, la care era secretar de
redactie.
|ntre anii 1904-1907 a fost secretar general la
Ministerul Instructiunii si a elaborat un vast program pentru invatatul
stiintelor in licee.
La Iasi (1913), apoi la Bucuresti, a infiintat
Institutul Electrotehnic pentru pregatirea inginerilor in domeniu.
In luna mai 1916 a fost ales membru corespondent al
Academei Romane, exclus in anul 1948, a fost repus in drepturi in anul 1990. A
fost membru fondator al Academiei de {tiinte din Romania, decan al Facultatii
de {tiinte si prorector al Universitatii Bucuresti (1919).
Preocuparile lui stiintifice s-au axat pe cercetari
privind modificarile mecanice si chimice dobandite de corpurile supuse
magnetizarii, perfectionarea aparatelor de masura, determinarea
radioactivitatii apelor minerale si petrolului.
In 1924 a infiintat Asociatia Prietenilor
Radiofoniei, al carei presedinte a fost. Sub presedintia lui D. Hurmuzescu s-a
infiintat Societatea Romana de Radiodifuziune care si-a inceput emisiunile la 1
noiembrie 1928, lansand in eter anuntul 'Aici Radio Romania'. Ca
reprezentant al culturii universale, a fost recomandat de UNESCO sa fie
sarbatorit de comunitatea stiintifica mondiala, cu ocazia centenarului de la
nastere.
S-a stins din viata la 31 mai 1954, la masa de
lucru, unde in deplinatatea facultatilor intelectuale isi redacta memoriile.
