|
|
|
Zona depresionara Svinita-Svinecea
O prima zona depresionara cu rol de bazin de acumulare a evoluat in partea sud-vestica a autohtonului danubian. In structura actuala aceasta constituie zona Svinita-Svinecea din partea sudica a Muntilor Almaj, traversata de Dunare Intre localitatile Cozla si Svinita; spre nord se intinde oarecum discontinuu pina in virful Svinecea Mare. Astfel delimitata, aceasta zona nu apare unitara. Spre vest de pilda, de la localitatea Drencova spre nord, se separa un ram care constituie sinclinalul Cozla-Camenita sau zona Drencova (v. PI. IV).
Sedimentarul din zona Svinita—Svinecea include atit depozite prealpine cit si formatiuni apartinind ciclului alpin (fig. 60). Sedimentarul prealpin apartine ca virsta Neocarboniferului si Eopermianului.
Carboniferul. Depozitele apartinind acestui sistem sint de facies continental, preponderent psefito-psamitic, cu carbuni: conglomerate, gresii, sisturi argiloase si sisturi carbunoase cu intercatii de carbuni. Din ascfel de depozite provine o flora cu Calamites cisti.C. carinatus, Neuropteris ova-ta, Alethopteris grandini, Lepidodendron obovatum etc, care le confera virsta neocarbonifera; afloreaza pe suprafete restrinse la marginea estica a zonei (la Baia Noua), mai spre nord in dreptul localitatii Bigar, iar pe marginea vestica se intilnesc in sinclinalul Cozla—Camenita.
Permianul. Revin acestui sistem depozite care succed in continuitate de sedimente peste Carbonifer avind de asemenea caracter continental-lacustru. Acestea sint in parte de origine terigena, in parte de origine vul-canogena.
Depozitele terigene sint reprezentate prin conglomerate, gresii si sisturi argiloase, frecvent de culoare rosie si calcare de apa dulce. Din sisturile argiloase se cunoaste o flora cu Lebachiapiniformis si Callipteris con-ferla, iar din calcarele de apa dulce intercalate in gresii, Gr. Raileanu mentioneaza o fauna cu Anthracomya turingensis, Carbonicola carbonaria si Esteria sp. Asociatia fosila indica virsta eopermiana.
Materialul vulcanogen este reprezentat in principal prin riolite si mai rar bazalte si apare sub forma de aglomerate si cinerite intercalate la diferite nivele in depozitele terigene, pe alocuri substituindu-le in intregime. Curgerile de lave sint cu totul subordonate.
Depozitele permiene din zona Svinita—Svinecea pot atinge grosimea de 1 500 m si afloreaza pe o arie larga la marginea estica a zonei si pe arii mai limitate in zona Cozla-Camenita ( v.pl IV)
Jurasicul inceputul acestei perioade m ;.ona Svinita—Svinecea este marcat de revenirea apelor, dupa o indelungata faza de exondare inceputa in Permian. Sistemul jurasic este reprezentat prin toate etajele sale, dar cu o discontinuitate intre Liasic si Dogger (v. fig. 60).
Liasicul se prezinta in general in facies de Gresten cu carbuni, insa se intilnesc si faciesuri cu caracter pelagic (calcare). In partile marginale ale zonei suita liasica incepe prin conglomerate masive urmate de gresii silicioase cu intercalatii de sisturi argiloase cu carbuni continind o flora cu Eqiiisetites mumsteri, Tliaumatopteris braimiana, Laceropteris an gustiloba etc., indicativa pentru Liasicul inferior. Succesiunea se poate urmari in zona Drencova, unde peste gresiile silicioase urmeaza gresii argiloase, marne, si gresii calcaroase, bogat fosilifere, continind printre altele: Spiriferina tumida, Lobothyris grestensis, L. punctatus etc, care indica partea superioara a Liasicului inferior. Succesiunea din zona Drencova se continua cu gresii calcaroase si marne cu Gryphaea cymbium, Entolium liassinum, Cincta numismalis etc, care le confera virsta pliensbachiana. Seria . liasica din aceasta zona se incheie cu gresii silicioase, arcozienc, care revin Toarcianului.
In partea centrala a zonei Svinita—Svinecea, la Munteana, se intii- . neste un facies calcaros al Liasicului (de Munteana). Suita incepe prin calcare oolitice, feruginoase, fosilifere, continind Lobothyris punctatus, Spirife-rina tumida etc., urmate de calcare noduloase cu Aegoccms planicosia, care indica Hettangian—Sinemuriamil; urmeaza calcare grezoase cu Gryphaea cymbium, Cincta numismalis, Aegoccras/capricornus etc si gresii tufitice cu Amaltheus margaritatus apartinind Pliensbachianului. Seria liasica la Munteana se incheie cu gresii albicioase cu Lytoceras jurense si Hildoceras bif-rons revenind Toarcianului. Limita superioara a Liasicului este o limita de eroziune. Depozitele liasice de la Munteana au o larga dezvoltare spre nord constituind flancul estic al sinclinalului Sirinia.
Doggerul include depozite care urmeaza dupa o intrerupere in sedimentare evidenta in zona Munteana si debuteaza printr-un nivel de microconglomerate (v. fig. 60). In continuare include calcare spatice cu Stephanoceras humphriesianum reprezentind Bajocian—Bathonianul, urmate de calcare oolitice, feruginoase, similare stratelor de Klauss, cu Oppelia aspidoides, Holcophylloceras mediterancum, Lytoceras adeloides, Macrocephalites macrocephalus etc, apartinind Bathonianului terminal—Callovianului timpuriu. Punctul fosilifer clasic de dezvoltare a Doggerului in faciesul stratelor de Klauss este la Grebenul Romanesc linga satul Svinita. In sinclinalul Sirinia, de la calcare spatice, lateral se trece la un facies predominant marnos cu Bositra buchi, a carui dezvoltare tipica se intilneste in imprejurimile localitatii Bigar. Dezvoltarea cea mai larga a Doggerului se intilneste in sinclinalul Sirinia. In zonele de margine, Doggerul este foarte subtire si incomplet, sau poate chiar sa lipseasca.
Malmul include depozite predominant calcaroase, dispuse in continuitate de sedimentare peste acelea ale Doggerului. Succesiunea de detaliu poate fi urmarita la Munteana si in perimetrul localitatii Svinita. Peste calcarele oolitice, feruginoase, rnezojurasice, urmeaza un orizont de calcare rosii, noduloase (5—15 m), cu Sowerbycems tortisulcatum, Callyphyloceras zignodianum, Choffatia subackeria etc. Acestea alcatuiesc orizontul calcarelor rosii noduloase inferioare si reprezinta Callovianul superior si Oxfordianul inferior. Suita Malmului se continua printr-o alternanta de calcare rosii-cenusii cu benzi de silice. Acestea din urma devin din ce in ce mai frecvente incit ajung sa formeze un nivel de silicolite de 3 — 4 m grosime. Calcarele contin numerosi aptichi si reprezinta Oxfordianul superior si Ki-mmeridgianul inferior. Urmeaza orizontul calcarelor noduloase rosii superioare (10—15 m) cu Aspidoceras acanthicum, A. cyclotum, Lamellaptychus lamellosus, Punctataptychm punctatits etc. Acestea amintesc faciesul de „ammonitico rosso' si apartin ca virsta Kimmeridgianului tirziu—Tithonicului timpuriu. Suita Malmului se incheie cu un pachet de calcare micritice (10 m) sau pseudoolitice, cu tintinide, printre care CalpionMa alpina, C. elliptica, Crassicolaria massutiniana etc. atribuite Tithonicului superior. Depozite neojurasice afloreaza in perimetrul localitatii Svinita si in partea centrala a zonei Svinita—Svinecea.
Cretacicul. In prima parte a perioadei cretacice, domeniul danubian a continuat sa evolueze in conditii de calm tectonic care, in procesul de sedimentare, se reflecta in formarea depozitelor carbonatice. Aceasta situatie se modifica la sfirsitul Eocretacicului cind are loc paroxismul austric.
Neocomianul are dezvoltare completa in imprejurimile localitatii Svinita si in regiunea vaii Sirinia. Include calcare micritice, stratificate, fosilifere (v. fig. 60).
Berriasianului ii revine un pachet de calcare fine din baza suitei neocomiene, cu Berriasella boissieri si tintinide in care Tintinnopsella carpathica predomina.
Valanginianul si Hauterivianul includ restul din suita calcaroasa a Neocomianului, reprezentata prin calcare micritice stratificate, cu accidente silicioase adesea sub forma de benzi. Calcarele contin o fauna cu Phyl-loceras infundibulum, Holcostephanus asterianus, Duvalia dilatata, Pygo-pe diphioides etc.
Barremianului ii revin depozite care urmeaza in continuitate de sedimentare peste cele neocomiene, fiind reprezentate prin calcare in alternanta cu marnocalcare; ultimele devin treptat preponderente si contin o bogata fauna amonitica cu Silesites seranonis, Lytoceras raricinctum, Macroscaphytes yvani, Crioceras duvali, Barrcmites difficile etc.
Aptianului ii sint atribuite depozitele de la partea superioara a secventei marnoase, in care s-a identificat Deshayesites deshayesi. Depozite barre-mian-aptiene se intilnesc aproape exclusiv in perimetrul localitatii Svinita.
Cretacicul superior este reprezentat prin depozite care poarta amprenta miscarilor tectonice ce au avut loc in Neocretacic; sint constituite dintr-o suita ritmica, in care primul termen este o gresie calcaroasa, in strate subtiri, cu textura convoluta, iar termenul pelitic este o marna. Virsta ueo-cretacica se deduce din pozitia geometrica, fiind suportate de depozite barremian-aptiene. Asemenea depozite sinorogene se intilnesc pe suprafete restrinse pe Valea Sirinia si in sinclinalul Cozla—Camenita.
Din punct de vedere tectonic, zona Svinita—Svinecea prezinta un aranjament in cute-solzi. Acest stil tectonic apare foarte evident pe Valea
Dunarii (fig. 61), in timp ce spre nord cutele isi pierd din amploare si in cele din urma dispar.
Urmarind profilul Vaii Dunarii de la vest spre est, o prima cuta sinclinala se intilneste in zona localitatii Drencova, Aici, cristalinul hercinic, adica formatiunea de Drencova este incalecata dinspre vest de cristalinul de lelova. La rindul ei, formatiunea de Drencova, avind cristalinul de le-Iova in baza, incaleca spre est peste depozitele sedimentare din zona Cozla— Camenita. In felul acesta se contureaza cuta-solz Drencova, care se continua mult spre nord.
Sedimentarul din zona Cozla—Camenita este strins cutat si incaleca spre est peste sinclinalul Sirinia dind cuta-solz Cozla—Camenita. Aceasta din urma, precum si sinclinalul Sirinia care se dezvolta spre est, sint partial acoperite de cristalinul din cuta-solz lelova care nu atinge Valea Dunarii insa se contureaza spre nord intre solzul Drencova si solzul Cozla—Camenita la vest si sinclinalul Sirinia spre est (v. PI. IV). In unele interpretari contactele tectonice mentionate sint considerate ca fiind structuri in pinza; de notat insa ca sint frecvente succesiunile inverse caracteristice structurilor de cute-solzi.
In continuare spre est, urmeaza sinclinalul Sirinia in axa caruia se gaseste o cuta anticlinala secundara care scoate la zi Permianul si Liasicul de la Munteana (v. fig. 61). Mai departe spre est, in profilul vaii Dunarii se contureaza ridicarea leliseva—Povalina, urmata de sinclinalul de la Greben. Cea mai estica structura este monoclinul de la Cioaca Borii, care se sprijina pe gabbrourile de la Iuti.
Aranjamentul tectonic al zonei Svinita—Svinecea este rezultatul miscarilor laramice.
