teoria organizatilor - globalizarea si organizatile-tendinte si perspective

REFERAT

TEORIA ORGANIZATILOR

GLOBALIZAREA SI ORGANIZATILE-TENDINTE SI PERSPECTIVE

ASPECTE GENERALE ALE GLOBALIZARII

Cu cateva decade in urma, era inca posibil sa plecam de acasa si sa vizitam locuri diferite unde totul, incepand cu arhitectura, peisajul, limba, modul de viata, felul de a se imbraca al oamenilor si terminand cu valorile dupa care se ghideaza populatia erau total altfel decat cele pe care le cunosteam noi. Aceia erau ani in care puteam observa cu ochiul liber diversitatea culturala. Dar o data cu globalizarea economica, diversitatea dispare rapid. Scopul principal al economiei globale este acela ca toate tarile sa se omogenizeze intr-un tot unitar. Cand lanturile hoteliere isi fac reclama prin faptul ca toate camerele lor sunt identice in fiecare oras din lume, ele nu mentioneaza ca acele tari devin identice si din alte puncte de vedere : masini, zgomot, McDonald's, Nike, Levis, papusile Barbie, televiziunea si filmul american.

Globalizarea este un termen caruia ii putem atribui numeroase semnificatii. Prin acest termen putem intelege dezvoltarea pietelor financiare globale, cresterea corporatiilor transnationale si dominatia lor crescanda asupra economiilor nationale. Majoritatea problemelor pe care oamenii le asociaza globalizarii, incluzand patrunderea valorilor de piata in acele domenii de care ele nu apartin in mod traditional, pot fi atribuite acestor fenomene. S-ar putea discuta totodata despre globalizarea informatiei si a culturii, despre raspandirea televiziunii, a Internetului si a celorlalte forme de comunicare si despre mobilitatea crescuta a comercializarii ideilor.

Globalizarea mai poate fi definita ca un set de structuri si procese economice, sociale, tehnologice, politice si culturale care reies din caracterul schimbator al productiei, consumului si comertului de bunuri. S-au petrecut multe schimbari in economia mondiala, de altfel putem considera globalizarea ca un rezultat a crearii pietei mondiale. Dar globalizarea nu poate fi sinonima cu internationalismul si cu transnationalismul. Cele doua procese isi au ,,radacinile' in modul mercantilist de a regiza comertul, in special dupa Primul Razboi Mondial, intr-un model multinational de dezvoltare.

Asa cum am definit-o , globalizarea este un fenomen relativ recent care deosebeste
prezentul de ceea ce se petrecea acum 50 sau chiar 25 de ani.

La sfarsitul celui De-al Doilea Razboi Mondial, tranzactiile Internationale de capital erau strict controlate de majoritatea statelor. Institutiile rezultate la Bretton Woods, Fondul Monetar International (FMI) si Banca Mondiala, au fost concepute tocmai pentru a facilita comertul international si investitiile intr-un mediu caracterizat prin restrictionarea fluxurilor de capital privat. Controalele asupra miscarilor de capital au fost treptat inlaturate, iar pietele financiare off- shore, stimulate si de criza petrolului din anul 1973, s-au dezvoltat rapid. Miscarile internationale de capital s-au accelerat la inceputul anilor `80, in timpul lui Ronald Reagan si Margaret Thacher, pietele financiare devenind cu adevarat globale la inceputul anilor '90, dupa colapsul imperiului sovietic.

Globalizarea are si latura ei negativa. In tarile mai putin dezvoltate, multi au suferit din cauza globalizarii fara a primi un sprijin in ceea ce priveste sistemul de securitate sociala. Globalizarea a produs o alocare defectuoasa a resurselor intre bunuri private si cele publice. Pietele sunt capabile sa raspunda si altor necesitati sociale. Pietele financiare globale pot naste crize. Este posibil ca locuitorii din tarile dezvoltate sa nu fie pe deplin constienti de urmarile devastatoare ale crizelor financiare deoarece acestea au tendinta de a lovi mai crunt in tarile in curs de dezvoltare.

GLOBALIZARE S1 REGIONALIZARE

La inceput de mileniu, lumea si relatiile internationale sunt mult mai complexe decat erau inainte. Este un paradox ca astazi, cand perioada razboiului rece s-a incheiat si continental european are o sansa reala sa se integreze pe baza valorilor democratiei si economiei de piata, a respectului drepturilor fundamentale ale omului, securitatea a inceput sa fie din nou o chestiune foarte controversata, poate chiar mai mult ca inainte.

Pe de alta parte asistam la o mondializare inevitabil, care reprezinta fundamental
seismului geopolitic pe care 1-a prevestit caderea ,,zidului Berlinului'. Cresterea exponentiala a liberalizarii schimburilor si revolutia tehnologica a retelelor informatice sunt factori cu actiune conjugata care, in timp, ar trebui sa puna in cauza viziunea clasica asupra suveranitatii statelor.

Departe de a fi o exceptie, Romania este cu atat mai sensibila la acest fenomen cu cat de aproape 150 de ani devenirea noastra statala a avut ca pilon central conceptia etatista si centralizatoare a suveranitati. Suveranitatea poporului nu exista in afara puteri statale.

Tot mai mult in ultima vreme, in lume se manifesta o tendinta care nu mai poate fi
limitata : mondializarea. In atari conditii par firesti interogari cum sunt : care este viitorul
Romanei pe o planeta mondializata? Cum ne vom gestiona interesele de securitate? Vom mai avea vocatia de actor reprezentativ pentru sud-estul european si vom reusi sa indeplinim rolul statului printr-un nou tip de guvernare politica, sociala si economica capabila sa identifice sau sa creeze vectorii unei existente transnationale? Un raspuns la aceste intrebari este conditionat de maniera in care ne percep fara, daca noi insine ii mai acordam sansa de a o considera ca unorganism viu, articulat intr-o forma institutional-statala stabila.

Unii considera mondializarea ca fiind un proces aflat in curs de desfasurare, cu impact global; altii ii reduc continutul la cel al unei ideologii care legitimeaza suprematia Occidentului si consacra occidentalizarea sau americanizarea lumii.

In acest context vom face referire la un alt termen, respectiv cel de regionalizare. Acesta defineste o consecinta, fie un mod de protectie impotriva globalizarii, in ultima instanta un instrument prin care se cauta surmontarea dificultatilor generate de dimensiunile prea reduse ale statelor nationale create in perioada post westfalica. Astfel, se profileaza doua tipuri de regionalizare : una de esenta ,,dura', care cauta sa transforme microregiunile in spatii de state nationale intre care competitia sa prevaleze asupra cooperarii. Cea de-a doua este deschisa si functionala modernizarii sau chiar americanizarii lumii bazate pe ,,soft-power'. Trebuie sa facem insa precizarea ca singura regiune din lume unde este vizibil un proces de ,,regionalizare' este, in acest moment, Europa.

Ambele tipuri de regionalizare, dincolo de diferente au si elemente comune, relevante pentru intelegerea procesului. Poate cel mat socant dintre ele este cel referitor la permeabilizarea frontierelor.

Frontiera nu mai are rolul unei imprejmuiri intangibile a teritoriului. Statul devine
inevitabil parte a unui intreg : lumea globalizata, iar spatiul sau teritorial se intelege de acum dupa o logica a fluxurilor in toate domeniile : capitaluri, bunuri, informatii, cultura, persoane. Toate aceste fluxuri sunt atat vectori de putere pentru cei care stiu sa le produca, sa le stapaneasca si sa le dea un sens, cat si factori de destabilizare, daca sunt vazute ca o fatalitate.

Trebuie sa se traga concluzia ca sfarsitul suveranitatii clasice reprezinta un pericol
mortal pentru statui si poporul roman?

ar fi lipsit de realism daca nu am recunoaste ca astazi Romania nu poate fi inclusa in categoria statelor puternice. Cu toate acestea nu inseamna ca un astfel de stat nu poate fi, totusi, influent. Prima conditie, in acest sens, este de a accepta ca identitatea noastra nationala nu este imuabila. Orice colectivitate evolueaza, nefiind eterna prin simpla sa existenta. Viitorul ei poate fi asigurat pe termen lung, cu conditia adaptarii la o lume care se schimba. Daca teritoriul nostru national ramane comunitatea noastra de destin, de amintiri si de sperante in viitor, trebuie sa recunoastem ca statul natiune al secolului XXI nu va mai avea trasaturile cu care ne-am obisnuit[1].

Trebuie sa operam schimbari interne radicale, sa fim capabili sa cream si sa controlam structuri noi impuse de racordarea la economia mondiala, care este o economic de flux. Trebuie sa intelegem ca statul nu mai este singurul vector de putere. Aceasta este deja divizata intre diferite domenii de schimburi globalizate. Este evident ca suveranitatea isi schimba natura si odata cu ea notiunea si exercitiul insusi al puterii. Incontestabil, o anumita forma de suveranitate este pe cale de disparitie in favoarea unui nou sistem de reglementare sociala, care integreaza de facto interpretarea internationalului si nationalului.

Fara a-si nega trecutul, Romania de astazi trebuie sa se deschida viitorului. Ea trebuie sa fie capabila sa-si adapteze sistemul politic practicilor unei noi forme de societate din care emana guvernarea.

CINCI DIMENSIUNI ALE GLOBALIZARII

Peter Wosley afirma ca „ pana in zilele noastre societatea umana nu a existat',
insemnand ca doar astazi putem vorbi de forme ale asocierii care se raspandesc in intreaga lume, in sensul in care pana acum niciodata nu s-au aflat pe scena toti actorii posibili. intr-un fel, posibilitatea unei singure societati umane mondiale a existat dintotdeauna, din timpul lui homo sapiens, insa ocazia nu a aparut decat acum. Lumea a devenit in aspectele importante un singur sistem social, ca rezultat al dezvoltarii legaturilor de interdependenta care afecteaza acum pe fiecare dintre noi. Sistemul global nu este doar un mediu in interiorul caruia se dezvolta si evalueaza societatile particulare. Legaturile sociale, economice si politice care traverseaza granitele dintre state conditioneaza in mod decisiv soarta celor care traiesc in fiecare din ele. Termenul general folosit pentru a caracteriza aceasta interdependent crescanda a societatii umane este acela de globalizare.

Ar fi o greseala sa ne gandim la globalizare ca la un simplu proces de crestere a imiti lumii noastre. Globalizarea relatiilor sociale ar trebui sa fie inteleasa in primul rand ca o reordonare a timpului si distantei in viata sociala. Viata noastra este influentata din ce in ce mai mult de evenimente ce se petrec departe de contextul social in care ne desfasuram activitatile cotidiene. Chiar daca astazi cunoaste o dezvoltare rapida, globalizarea nu este in nici un caz o noutate, ea datand din perioada in care influenta vestului a inceput sa se extinda in lume in urma cu doua-trei secole. Globalizarea relatiilor sociale a fost de la inceput asociata cu inegalitatile dintre diferite regiuni ale lumii, in acest sens de o importanta deosebita fiind procesul prin care au fost create societatile Lumii a treia.

In zilele noastre, in competitia pentru stapanirea de teritorii si pentru posedarea si
exploatarea materiilor prime si a fortei de lucru ieftine, se poarta o noua lupta si anume aceea pentru stapanirea informatiilor. Se deschide astfel un nou camp pentru strategiile industriale si comerciale dar si pentru cele militare si politice. Astfel, se rises aparitia problemei raporturilor dintre instantele economice si cele statale. In ultimele decenii aceste instante economice au fost in stare si pune in pericol stabilitatea celor statale, datorita formelor noi de circulatie a capitalurilor carora li s-a dat numele generic de corporatii multinationale. Aceste forme fac ca deciziile referitoare la investitii sa scape, cel putin in parte, controlului statelor-natiuni. Redeschiderea pietei mondiale, reluarea unei competitii economice sustinute, disparitia hegemoniei exclusive a capitalismului american, declinul alternativei socialiste ca si multi alti factori au adus statele in situatia de a-si revizui serios rolul pe care se obisnuisera sa-l joace dupa anii '30 si care consta protejarea, ghidarea si chiar planificarea investitiilor.

Globalizarea este un proces ce largeste cadrele determinante ale schimbarii sociale la nivelul lumii ca intreg. Astfel, in timp ce schimbarea sociala a fost initial abordata in cadre locale, regionale si nationale, acum centrarea este asupra internationalizarii si globalizarii. A crescut interesul in explicarea relatiilor dintre unitatile teritoriale si lumea ca intreg, discutiile purtandu-se asupra problemelor cu privire la „legatura micro-macro', „raportul local-global' si la analize multi-nivel.

Problema care ramane deschisa este cea referitoare la modul in care s-ar putea merge dincolo de enumerarea simpla a diferitilor indicatori ai globalizarii precum operatiunile corporatiilor multinationale si transnationale, comunicatiile prin satelit, existenta unei limbi universal acceptata, problemele ecologice ale lumii actuale sau abordarea globala a problemelor de securitate si pace.

Globalizarea ca interdependenta in crestere la nivel mondial. Aceasta dimensiune priveste atat largirea cadrului spatial al interdependentei evenimentelor cat si intensificarea extinderii pe bazele unei complementaritati a diferentelor si competitivitati alternativelor. Din ce in ce mai des, comportamentele si activitatile oamenilor din anumite zone au repercusiuni care se extind dincolo de granitele locale, regionale sau nationale si, mai devreme sau mai tarziu, ating dimensiuni mondiale. in general, cu cat cadrul temporal este mai mare, cu atat mai mare va fi participarea la activitatile individuale si colective cu impact mondial. In acest proces se manifesta o sensibilitate crescuta la diferentele care apar la scara mondiala, diferente care formeaza bazele interactiunii competitive si complementare. Ambele devin astazi mai intense, la un nivel care trece de cadrul statului-natune.

Odata cu intensificarea ,,comprimarii spatio-temporale' devine imposibila, spatial vorbind, ,,rezolvarea' problemelor prin ,,evitarea' lor (de exemplu suburbiile reprezinta o retragere, o scapare fata de problemele din centrul urban). Cum interdependentele la scara mondiala cresc m fiecare moment si odata cu recunoasterea faptului ca exista ,,o singura lume', posibilitatile pentru solutiile izolate, partiale sunt acum diminuate atat pentru individ, comunitate locala sau stat-natiune. De exemplu, problema poluarii aerului devine din ce in ce mai dificil de rezolvat, independent de resursele materiale si politice disponibile. Nu numai indivizii dar si statele sunt incapabile sa stopeze cresterea numarului de interventii provenite din  afara granitelor lor.

Globalizarea ca expansiune a dominatiei si dependentei ,,Societatea mondiala' sau
'sistemul mondial' nu apare doar pe baza interdependentei si a legaturilor reciproce ale partilor
sale. Sustinatorii teoriei dependentei au aratat ca interdependenta este un paravan pentru dominatie si subjugare la scara mondiala. Aceasta nu este propusa ca o alternativa, ci pentru a arata ca, globalizarea poate inainta atat in directia libertatii cat si in cea a dominatiei. Cea din urma poate fi observata, de exemplu, in relatiile dintre lumea centrului metropolitan si lumea periferiei. Aceasta este o interconexiune la scara mondiala in care predomina mai degraba raporturile radiale decat cele laterale. La baza raportului este logica „jocului de suma nula' : cu cat mai mare este profitul pe care centrul il are de pe urma acestor relatii, cu atat mai mare este pierderea si exploatarea periferiei sau semi-periferiei[2].

Dominarea si dependenta extinse la relatiile internationale si transnationale se aplica in
particular economiilor, politicienilor si culturilor (conceptualizate ca ,,imperialism cultural'). Este
important ca acest mod de expansiune a relatiilor mondiale nu este constant, fiind variabil in
functie de conexiunile existente intre raporturile radiale si cele laterale.

Globalizarea ca omogenizare a lumii Astazi, standardele universale, inlocuiesc
omogenitatea particulara, specifica a unitatilor teritoriale mici. in locul diferentierilor din
interiorul unitatilor teritoriale care erau reciproc exclusive, acum este vorba de o uniformitate,
reprezentand o infrastructura a „spatiului expansiunilor' si miscari libere de bunuri materiale,
oameni si idei la scara internationala si mondiala. Acesta este aspectul referitor la globalizare la
care reactioneaza cel mai des criticii deoarece ei considera ca ,,indivizii vor deveni la fel, peste tot
in lume'. Asemenea tendinte sunt vazute ca fiind negative, in special acolo unde standardizarea si
uniformizarea apare alaturi de o tendinta de dominare unica, indicata prin conceptii precum
,,americanizarea' sau ,,occidentalizare'. Aceasta implica standardizarea atat a culturii materiale cat si a celei non-materiale : anumite ,,retele' de hoteluri, piete de desfacere, aeroporturi
internationale sau folosirea unei anumite limbi universal cunoscute precum engleza.

Un proces intens similar este in desfasurare, la scala teritoriala mai restransa, in
incercarile ,,integrarii europene'. Sute de masuri diferite au fost propuse pentru a asigura
omogenizarea teritoriului Europei, o ,,Europa fara granite'. si in acest caz este vorba, pe de o
parte, de o eliminare a exclusivitatii reciproce, care pune cateva probleme atata vreme cat aici
existau sisteme inchise ce coexistau la nivelul statelor-natiuni si, pe de alta parte, introducerea
standardelor uniforme si a culturii comune, fie ca proces de difuziune, fie ca participare colectiva
in crearea uneia natiuni.

Globalizarea ca diversificare in interiorul ,,comunitatilor teritoriale' Nivelul
globalizarii poate fi caracterizat prin masura in care mutatiile teritoriale restranse sunt deschise si
permit accesul fortelor lumii ca intreg. Nu exista globalizare acolo unde exista ,,comunitati
teritoriale' inchise la niveluri locale, regionale sau nationale deoarece, daca asa ar sta lucrurile,
lumea ar fi in totalitate mecanica, un agregat de sisteme inchise si in interior omogene.
Globalizarea are loc atunci cand exista o ,,redistribuire teritoriala a diversitatii lumii ca intreg'.
Astfel, cu cat mai mare va fi participarea la diversitatea mondiala, prezenta sau accesibila in
interiorul comunitatilor teritoriale, cu atat mai mare va fi gradul de globalizare. Aceasta este
asemanatoare cu ceea ce Blau prezenta ca fiind ,,penetrarea diferentierii in substructuri'. Este
cazul fostei Iugoslavii, in interiorul careia, in timpul ultimelor decenii a avut loc o crestere
continua in diversificarea etnica in cadrul republicilor constituente; in mod similar putem observa
proportiile mari ale grupurilor etnice ce se pot regasi printre locuitorii marilor orase precum New
York, Londra, Paris sau Tokyo.

Pe masura ce subsistemele teritoriale devin mai inclusive in relatie cu diversitatea din
mediul mai larg, cu atat ele se vor asemana cu sistemul mondial ca intreg. Globalizarea totala va
insemna ca trasaturile locale vor fi aceleasi ca cele mondiale. Ne apropiem de situatia in care
intreaga lume se va regasi in fiecare localitate si, in acelasi timp, fiecare localitate, regiune sau
natiune se va regasi pe intreg globul. Fiecare parte individual devine din ce in ce mai mult
precum intregul, in timp ce intregul se manifesta din ce in ce mai mult la nivelul partilor sale. Cu
o crestere in diversitate, sau cel putin in deschiderea fata de accesul la ea, unitatile teritoriale
particulare pierd particularitatea lor anterioara, iar conflictele de la nivel local nu mai sunt legate
de probleme locale ci privesc din ce in ce mai mult probleme sociale mondiale.

Globalizarea ca o unificare a discontinuitatilor temporale Asa cum, din punct de
vedere spatial, globalizarea duce de la un ,,spatiu al locurilor specifice' la un ,,spatiu al expansiunilor', tot asa se poate vorbi si de o unificare a timpului. Astfel, se poate considera ca,
globalizarea poate depasi discontinuitatile temporale pe baza coerentei ritmurilor nesimultane ale
diferitelor activitati si a ,,includerii temporale' ce rezulta din extinderea functionarii serviciilor
particulare la cadrele spatiale mondiale.

Precum individualizarea a crescut asincronia ritmurilor vietii, exista si posibilitatea
comunicarii asincronice facilitate odata aparitia informatiilor, tehnicilor si tehnologiilor noi.
Astfel, diferentele temporale nu mat exclud o zona de la sistemul mondial. Este importanta, mat
ales in momentul actual, existenta legaturilor intre indivizii din diferite zone (ex.: pietele bursiere
din New York, Londra sau Tokyo). In aceste servicii care sunt cel mai integrate in procesele de
expansiune internationale si mondiale, oamenii nu-si mai permit pauzele zilnice in timpul local.

In ,,orasele mondiale' ale lumii putem gasi un numar mare de activitati sau institutii care lucreaza continuu in ,,timpul mondial', cum sunt aeroporturile internationale sau industria hoteliera.

In ciuda flexibilitatii lor, procesele de expansiune mondiale pot fi dezvoltate doar acolo
unde exista o sincronizare de timp exact cu fazele particulare sau operatii ale procesului de
productie care au loc la diverse localizari. Conceptul ,,chiar la timp' a devenit din ce in ce mai
important.

Ne putem intreba care va fi rezultatul procesului de globalizare si daca este posibil ca in
viitor lumea sa devina un sistem politic unic, condus de un guvern mondial. Globalizarea se
numara printre cele mai importante schimbari sociale cu care se confrunta lumea de azi. Multe dintre problemele fundamentale din prezent, cum ar fi cele ecologice sau evitarea unei
confruntari militare la scara mondiala sunt, in ceea ce priveste scopul, de important mondiala. In
ciuda cresterii accentuate a interdependentei economice si culturale, sistemul mondial este
caracterizat prin inegalitati si divizat intr-un ,,mozaic' de state, ale caror preocupari pot fi comune
insa si divergente. Nu exista o dovada clara a unui consens politic, in viitorul apropiat, care va
depasi interesele conflictuale ale statelor. Un guvern mondial poate aparea in cele din urma insa
aceasta va fi rezultatul unui proces destul de indelungat. in multe sensuri lumea devine mat unita,
iar unele surse de conflicte intre natiuni tind sa dispara. Totusi, diferentele mari intre societatile
puternic dezvoltate si cele sarace se pot constitui cu usurinta in sursele unor conflicte
internationale. Astfel, inca nu exista nici o ,,agentie' mondiala care sa poata controla eficient
acestea tensiuni sau sa realizeze o redistribuire a prosperitatii si pacii in lume.