Generalitati ale Marii Negre

Generalitati ale Marii Negre

Marea Neagra, un complex de ecosisteme unic din punct de vedere hidrologic si biologic.

Marea Neagra[1]

Denumita in trecut Pontus Euxinos, Kara Denis sau Cernoie More, Marea Neagra reprezinta o sursa de hrana si de sanatate, o muza a poetilor, un loc magic, insa acest „unicum hydrobiologicum” este deja un sistem fragil, in pericol si doar cu mari eforturi il mai putem readuce la starea initiala.

Notiuni de baza legate de Marea Neagra

Suprafata: 466 200 km² ;

Adancimea medie: 1271 m;

Adancimea maxima: 2211 m (in partea central-sudica);

Volumul apelor: 537 000 km³;

Lungimea maxima: 1200 km;

Adancimea maxima a stratului de oxigen: 150 m.

Marea Neagra este o mare semi-inchisa, cu salinitate scazuta, un strat anoxic (150-2000 m) si productivitate biologica mare. Gradul de poluare al Marii Negre a crescut datorita aportului ridicat de nutrienti si poluanti de catre fluviile care se varsa in coltul de Nord-Vest, Dunare, Nistru, Nipru. In plus, pescuitul intensiv din ultimele decenii a avut un efect dezastruos asupra resurselor biologice marine, in prezent doar trei specii avand efective mai insemnate: hamsie, sprot, stavrid, dar chiar si la acestea, cantitatile pescuite au scazut de la cca 900.000 t in 1985 la 640.000 t in 1989.

Vietati

Mamiferele marine, reprezentand ultima veriga a lantului trofic, sunt indicatori ai starii de sanatate a ecosistemelor marine. Iata o scurta descriere a conditiilor ce caracterizeaza bazinul Marii Negre, conferindu-i acestuia denumirea de „unicum hydrobiologicum”:

1. Marea Neagra se prezinta ca un bazin intercontinental, aproape izolat de Marea Mediterana, prin care comunica prin stramtoarea Bosfor, ingusta si putin adanca. Aceasta, prin caracterul sau de prag, atrage dupa sine:

Limitarea miscarilor mareice;

Diminuarea schimbului de apa intre cele doua mari, in ambele sensuri;

Reducerea, aproape totala, a migratiilor active ale organismelor.

Din acest punct de vedere, literatura de specialitate nu citeaza migratii de delfini din bazinul mediteranean in cel pontic si invers, ca dovada diferentele existente intre numarul mare de specii in Marea Mediterana (14) comparativ cu Marea Neagra (3), precum si diferente de talie, greutate si culoare. De fapt, speciile din bazinul pontic sunt subspecii ale celor mediteraneene.

3. Se poate vorbi, practic, de 'existenta a doua mari suprapuse', afirmatie intarita prin diferentierea pe verticala a valorilor salinitatii, temperaturii, oxigenului, aparitia la 150m adancime a H₂S (hidrogen sulfurat) etc. Astfel, Marea Neagra se caracterizeaza prin absenta curentilor verticali pe cea mai mare parte a coloanei de apa (in principal la adancimi de peste 150m). Lipsa acestor curenti limiteaza circuitul materiei organice in bazinul pontic.

4. Caracterul salmastru (cca. 18g 0/00) al Marii Negre este conferit de existenta unui amestec de trei tipuri de ape:

Ape salmastricole ale vechiului lac pontic;

Ape mediteraneene patrunse prin stramtoarea Bosfor;

Ape dulci, continentale si din precipitatii.

5. Spre deosebire de majoritatea marilor, cu o platforma uniform constituita, platforma continentala a Marii Negre este limitata ca intindere, ea atingand valorile maxime in partea de nord-vest. In aceste conditii si arealul disponibil, ca loc de hranire a speciilor de delfini, este limitat.

6. Iarna, temperaturile cele mai ridicate se inregistreaza de-a lungul Crimeei, Caucazului. Acesta este si motivul pentru care, in aceste areale, exista o concentrare maxima de ihtiofauna si implicit de exemplare de delfini apartinand celor trei specii.
In sezoanele calde ale anului, urmand curentii ce antreneaza cu ei hrana, intalnim delfini in toata masa de apa a Marii Negre.

Caracteristici

In partea de vest a Marii Negre, inaintarea apei spre uscat a pus in contact cu valurile unei mari furtunoase roci mai putin rezistente, ca: loess, argile, marne, precum si calcar sarmatic (in sectorul sudic). Aceasta a inlesnit regularizarea tarmului. Din aceasta cauza tarmul romanesc se prezinta ca o linie putin ondulata, cu golfuri si lagune usor arcuite, cu plaje mai intinse sau mai inguste, cu capuri (promontorii) slab evidentiate.

In ultimii 20 de ani, zona costiera a suportat modificari severe, in urma unor multiple si complexe presiuni antropice precum: poluarea prin aportul afluentilor si cel al confluentilor acestora, extinderea urbana si industriala in zona litoral, lucrari hidrotehnice, dezvoltarea transportului maritim, etc.

Linia costiera romaneasca se intinde pe o lungime de 264 km., putand fi divizata in 2 sectoare geografice si geomorfologice principale. Sectorul nordic (165 km) este cuprins intre Musura si Capul Midia si reprezinta tarmul invecinat cu Delta Dunarii, incluzand complexul lagunar Razelm-Sinoe si acumulari de sedimente aluvionare cu zone mlastinoase si lagunare. Plajele sunt formate din nisip fin, mineral, provenit din Dunare.

Sectorul sudic (aprox. 99 km) se situeaza intre Capul Midia si Vama Veche si se imparte in 2 subsectoare : Capul Midia - Capul Singol, caracterizat prin faleze inalte calcaroase separate de plaje mici, adesea protejand lacuri litoral si Capul Singol - Vama Veche.

Platforma continentala pana la 200 m are o suprafata de 22,998 km² si este acoperita de 1,372 km³ de apa. Distanta de la tarm la izobata de 200 m, variaza de la 100-200 km in sectorul nordic la 50 km in sectorul sudic. Panta platformei continentale este foarte lina in nord, izobata de 10 m aflandu-se la 4-5 km de tarm in dreptul gurilor de varsare a Dunarii, in timp ce in sectorul sudic, la Mangalia, izobata de 10 m se afla la o distanta de 1,5 km fata de acesta.

Tarmul romanesc este primul afectat de apele continentale datorita curentului ciclonar vestic al Marii Negre care imprima o deplasare de la N la S a maselor de apa de la litoralul romanesc.

Cele mai mari rauri care strabat regiuni cu agricultura intensiva, zone industriale, orase dens populate, contribuie la deversari de substante reziduale toxice sau netoxice, rezultate in urma activitatii umane.
Apele reziduale urbane si industriale, deversate in mare de-a lungul coastei, reprezinta un pericol serios pentru speciile marine.

Coasta nordica de la Sulina la Constanta este mai putin locuita, in schimb coasta sudica de la Constanta la Mangalia este foarte populata si dezvoltata in ceea ce priveste industria, turismul si activitatea portuara. Intensificarea traficului maritim si exploatarea resurselor marine, forajul petrolier si lucrarile de extindere si modernizare a porturilor existente si construirea altora, reprezinta alti factori economici cu impact negativ asupra ecosistemului Marii Negre.

Conform Ghidului de Identificare a Speciilor, editat in 1994 de FAO (Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura), in Marea Neagra traiesc doar patru specii de mamifere marine - trei specii apartinand ordinului Cetacea, subordinul Odontoceti, familia Delphinidae - Tursiops truncatus si Delphinus delphis si familia Phocoenidae - Phocoena phocoena, si o specie apartinand ordinului Pinnipedia - Monachus monachus, foca cu burta alba sau vitelul de mare, grav amenintata de disparitie, ale carei efective mai supravietuiesc doar pe coastele Bulgariei si Turciei si in partea ucrainiana a Deltei Dunarii.