Lucrare de licenta geografie - studiul climatic al sectorului oltean lunca dunarii

LUCRARE DE LICENTA

STUDIUL CLIMATIC AL SECTORULUI OLTEAN LUNCA DUNARII

CUPRINS

Capitolul I. Introducere

Capitolul II.Factorii genetici ai climei;

1.1 Suprafata activa-subiacenta;

1.2 Factorii radiativi;

1.3 Circulatia generala a atmosferei deasupra Europei

Capitolul III. Caracteristici climatice ale Luncii Dunarii (sectorul oltean);

3. Regimul temperaturii aerului;

3.1Temperatura medie anuala

3.2 Temperatura medie lunara

3.3 Temperaturile medii maxime si minime lunare

3.4 Maxime si minime absolute

3.5 Numarul de zile cu diferite temperaturi caracteristice

3.6 Variabilitatea temperaturilor medii anuale

3.7 Tendinta de evolutie a temperaturilor medii anuale

4. Umezeala aerului

4.1 Tensiunea vaporilor de apa

4.2 Umezeala relativa

Capitolul IV. Consecinte ale modificarilor climatice;

Capitolul V. Concluzii

INTRODUCERE

Cunoasterea sectorului oltean al Luncii Dunarii din punct de vedere climatic este marcata de mai multe etape: prima etapa cuprinde perioada de pana in 1884, etapa a doua se desfasoara intre 1884 si 1960, iar cea de a treia din 1961 pana in prezent.

Toate informatiile din prima etapa provin din diferite surse istorice (cronici). Observatiile climatologice erau subiective si aveau caracter cu totul intamplator, fiind mentionate datorita efectelor negative pe care le aveau asupra activitatilor si populatiei si nu datorita interesului stiintific. Astfel, in diferite cronici, sunt mentionate acele fenomene cu efecte nedorite asupra culturilor agricole in special, de genul secetelor prelungite care au condus la foamete, a inundatiilor, a ploilor foarte puternice, a grindinei, a viscolului, a inghetului etc. Mai tarziu, spre sfarsitul acestei prime etape au aparut mai multe lucrari in care regasim date si despre regiunea analizata, chiar daca acestea nu fac referire directa la aceasta. O astfel de lucrare este Osservazioni storiche, naturali e politiche interne la Valachia e Moldavia scrisa de Stefano Igo Raicovich (Geografia Romaniei, I, Geografia fizica, p. 195).

Inceputul etapei a doua (1884-1960) a fost marcat de infiintarea Institutului Meteorologic Central (30 iulie 1884), care initial a functionat in cadrul Ministerului Agriculturii. Initiativa infiintarii sale a apartinut lui Stefan C. Hepites (1851 – 1922), savant cunoscut pe plan mondial, care, de altfel, a fost si primul sau director. Trebuie mentionat faptul ca se infiintasera deja primele statii meteorologice in lungul Dunarii (de exemplu, Drobeta-Turnu Severin), al caror scop principal era insa deservirea navigatiei pe fluviu.

St. C. Hepites a prelucrat in lucrarea sa Istoricul studiilor meteorologice in Romania (1886) cele mai importante lucrari publicate pana la acea vreme. Amintim lucrarea lui Aurelian P. S. Clima Romaniei, care a aparut initial in publicatia Tara noastra (Bucuresti, 1880).

Odata cu aparitia Institutului, datele furnizate de statiile meteorologice au facut pentru prima data obiectul unor lucrari de specialitate. Astfel, intre 1895 si 1902, au aparut o serie de lucrari in domeniul climatologiei in Analele Academiei Romane care se refera la distributia teritoriala a unor parametrii climatici in tara noastra. Prima lucrare de mare importanta este Régime pluviométrique de Roumanie (Regimul pluviometric al Romaniei) (Geografia Romaniei, I, Geografia fizica, p. 195). De asemenea, tot in anul 1900, s-a elaborat si prima harta climatica in culori a Romaniei (unde apare bineinteles si sudul Olteniei). Este vorba de Carte du régime pluviométrique de Roumanie (scara 1 : 1.000.000).

St. C. Hepites a elaborat si alte lucrari cu caracter general in care se fac referiri si la Oltenia: Album Climatologique de Roumanie; Secetele in Romania, unde sunt redate aspecte ale secetelor din toata tara.

Incepand cu anul 1901, datele furnizate de reteaua de statii meteorologice (care a continuat sa se extinda) au fost publicate in Buletinul lunar al observatiilor meteorologice. Publicarea acestuia a fost intrerupta in timpul primului razboi mondial, cand si majoritatea statiilor meteorologice si-au sistat activitatea. In ultimele sale numere, inainte de implicarea tarii noastre in razboi, apar o serie de studii elaborate de E. Otetelesanu – Studiul iernilor calde in Romania si Clasificarea iernilor dupa criteriul Angot, in care autorul face referiri la factorii care determina oscilatiile termice.

In perioada interbelica, Buletinul lunar al observatiilor meteorologice reapare (1921), pe langa rezumatele lunare ale observatiilor de la statii, publicandu-se si studii meteorologice, relatari ale unor fenomene, precum si informatii legate de lucrari importante aparute in domeniu si de activitatea meteorologica nationala si internationala. Dintre studiile elaborate referitoare la regimul precipitatiilor atmosferice in Romania mentionam – Consideratiuni generale asupra regimului precipitatiilor atmosferice in Romania, Otetelesanu E. si Elefteriu G. D. (1921). De asemenea, trebuie mentionata si aparitia primei lucrari cu caracter regional – Climatologia Olteniei, scrisa de Sp. Spranceana in anul 1927.

O contributie importanta a avut si C. Donciu care a publicat numeroase studii legate de precipitatiile atmosferice la nivelul Romaniei, studii care includ si regiunea Oltenia: Perioadele de uscaciune si seceta in Romania (1928), Climogramele Romaniei, Ploile torentiale din Vechiul Regat, Contributii la studiul precipitatiilor in Romania. Frecventa ploilor (1929), Contributii la studiul precipitatiilor in Romania. Frecventa zapezii: prima si ultima zi cu zapada (1930). Toate aceste studii au fost publicate in Buletinul meteorologic lunar. Si C. Ioan a publicat studii legate de regimul precipitatiilor atmosferice: Indicele de ariditate in Romania (1929) si Gradul de continentalism in Romania (1930).

Observatiile meteorologice au fost iarasi intrerupte la multe statii meteorologice in timpul celui de-al doilea razboi mondial, mai ales in anii 1943-1945.

In ultima parte a celei de-a doua etape (de la sfarsitul razboiului pana in 1960) au aparut si alte studii de mare interes: C. A. Dissescu a publicat studii referitoare la seceta din anul 1946, la regimul precipitatiilor atmosferice (Regimul precipitatiilor atmosferice in R.P.R., 1951); St. M. Stoenescu a facut referiri la oscilatiile regimului climatic si a publicat un nou studiu legat de precipitatiile atmosferice (Date noi referitoare la clima R.P.R., 1959); C. Donciu a calculat indicele de umiditate si ariditate folosind metode elaborate de climatologi de renume (Contributii la caracterizarea climei R.P.R. Aplicarea indicilor de umezeala Konček, Thornthwaite, De Martonne, 1959). Alte studii legate de regimul ploilor in partea de sud a tarii in perioada de vegetatie au fost publicate de C. Ioan, C. Dissescu, C. Donciu si altii.

Pe langa aceste studii, trebuie mentionata si publicarea unor harti. Astfel, datele furnizate de reteaua de statii meteorologice au fost prelucrate de Sectia de climatologie a Institutului (condusa de C. A. Dissescu), realizandu-se harti cu distributia principalilor parametrii climatici la nivelul intregii tari. In 1949, a aparut Fascicola I a Atlasului Climatologic care cuprindea harti referitoare la regimul precipitatiilor atmosferice (17 harti care redau izohietele lunare, anotimpuale si anuale, calculate pe baza datelor din perioadele 1896-1915 si 1926-1940). Mai tarziu (1954), s-a publicat si fascicola referitoare la regimul termic si apoi la cel eolian.

A treia etapa (1961 – prezent) a dezvoltarii climatologiei in tara noastra este cea mai prolifica atat din punct de vedere stiintific, cat si al infrastructurii.

In primul rand, trebuie mentionata reorganizarea retelei de statii meteorologice (s-au reinstalat statiile climatologice si sinoptice in locatii considerate reprezentative) si re-echiparea acestora cu instrumente si aparate inregistratoare moderne pentru perioada respectiva; de asemenea, s-au construit statii noi. Programul de observatii a fost schimbat. Conform normelor internationale in vigoare, s-a trecut la efectuarea observatiilor la patru termene (1, 7, 13, 19).

Activitatea stiintifica din aceasta perioada incepe sa se orienteze catre domenii cu aplicabilitate practica. Prin lucrarile publicate se urmareste sa se stabileasca influenta climei asupra agriculturii, transporturilor, serviciilor etc., iar studiile se orienteaza pe directii mult mai stricte – topoclimatologie, microclimatologie, agroclimatologie, bioclimatologie etc.

La inceputul acestei perioade apar si primele lucrari de sinteza, elaborate de Institutul Meteorologic, pe baza datelor din intervalul 1896 – 1955. Astfel, sub coordonarea lui St. M. Stoenescu si D. Tastea, apare in 1960 capitolul Clima R. P. R. (in cadrul Monografiei geografice a R. P. R.), iar in 1961 – 1962 se publica lucrarea Clima Republicii Populare Romane (volumele I – 1962 si II – 1961 si 1966, cel din urma incluzand date statistice). Tot in aceasta categorie a lucrarilor de sinteza este inclus si Atlasul climatologic al Republicii Socialiste Romania (1966), care cuprinde 153 de harti ce redau distributia teritoriala a celor mai importanti parametrii climatici. Chiar daca aceste lucrari nu fac referire stricta la Oltenia, in toate se regasesc date si din perimetrul analizat.

Tot in aceasta perioada apare si prima lucrare complexa legata de regimul precipitatiilor atmosferice. Este vorba de Ani ploiosi si secetosi, lucrare scrisa de N. Topor si publicata in 1962. Lucrarea reprezinta o monografie a precipitatiilor atmosferice, in care autorul prezinta intr-o prima parte anii secetosi si ploiosi dupa cronicile istorice si datele inregistrate la statiile meteorologice, apoi analizeaza succesiunea lunilor dupa criteriul Hellman, frecventa categoriilor de luni de la un an la altul si frecventa anilor ploiosi si secetosi din tara pentru perioada de functionare a statiilor meteorologice.

N. Topor impreuna cu C. Stoica au publicat in 1966 o alta lucrare importanta – Tipuri de circulatie si centrii de actiune atmosferica, unde cei doi identifica, in urma analizarii materialelor sinoptice din intervalul 1938 – 1961, cele patru forme principale de circulatie atmosferica (circulatia vestica, circulatia polara, circulatia tropicala si circulatia de blocare).

In cadrul lucrarii Geografia Vaii Dunarii Romanesti, apare Campia dunareana de terase a Olteniei – Clima, capitol elaborat de Octavia Bogdan – Seitan (1969).

Pe masura ce climatologia a capatat un caracter din ce in ce mai aplicativ, au aparut si studii regionale publicate in Culegere de lucrari ale I. M. (1961-1973), in Culegere de lucrari de climatologie aplicata (1972), in Studii si cercetari de climatologie, vol. I (1975) si vol. II (1976) (Geografia Romaniei, I, Geografia fizica, p. 196).

O dovada a dezvoltarii climatologiei in tara noastra o constituie si cresterea numarului de teze de doctorat publicate in anii 70. Dintre acestea, cu referire directa la regiunea analizata, mentionam Clima Olteniei deluroase, sustinuta la Universitatea Babes-Bolyai in 1974 de Gh. Neamu. O alta teza in care sunt prezentate date referitoare la sudul tarii este cea sustinuta de Gh. Bazac in 1980 in cadrul Institutului de Geografie din Bucuresti – Influenta reliefului asupra climei Romaniei cu privire speciala la partea sudica.

Tot in acest deceniu, topoclimatologia cunoaste o mare dezvoltare. Astfel, in 1970 se publica Harta topoclimatica a Romaniei scara 1 : 1.500.000 elaborata de Gh. Neamu, Octavia Bogdan, Elena Mihai si Elena Teodoreanu; aceeasi autori au mai elaborat o varianta a acestei harti care a aparut in cadrul Atlasului R.S.R. in 1977. Acelasi colectiv publica in 1972 lucrarea Le potentiel climatique et topoclimatique des plaines de Roumanie. Preocuparile in domeniu sunt insa mult mai vaste, existand numerosi cercetatori care au elaborat studii legate de clima locala, de influenta antropica asupra parametrilor climatici etc. (S. Ciulache, I. Gugiuman, Elena Erhan etc.).

Incepand cu 1980, odata cu cresterea numarul de institutii de invatamant superior geografic, au aparut si reviste de specialitate si, astfel, numarul studiilor climatologice publicate a crescut.

Dintre autorii care s-au remarcat in toata aceasta perioada mentionam: Octavia Bogdan (Influenta fenomenelor de seceta si exces de umiditate asupra evolutiei peisajelor de campie din Romania, in SCGGG-Geografie, XXXIV, 1987; Caracteristici topoclimatice ale suprafetelor nisipoase din Romania, co-autor Elena Niculescu, in SCG, XXXVIII, 1991; Culoarul Oltului – o „axa” de discontinuitate topoclimatica, in Analele Universitatii din Oradea, 1994; Phenomena of dryness and drought in Romania, co-autor Elena Niculescu, in RRG, 1995; Variatiile seculare ale temperaturii si precipitatiilor din jumatatea sudica a Romaniei, co-autor S. Cheval, in Analele Universitatii din Oradea, 1998; Principalele caracteristici climatice ale Campiei Romane, in Com. Geogr., 1999; On the Carpathian orographic barrage in Romania, in Analele Universitatii din Craiova, 1999; Riscurile climatice din Romania, co-autor Elena Niculescu, 1999; Precipitatiile atmosferice. Un risc climatic in Subcarpatii Getici, in Com. Geogr., 2000; Arii vulnerabile la intensitatea ploilor de vara, sc. 1 : 3.000.000 si Arii vulnerabile la grindina, sc. 1 : 3.000.000, ambele publicate in Atlasul Geografic, Edit. Academiei, 2002).

De asemenea, o serie de fenomene deosebite au facut obiectul unor studii comunicate sau publicate de personalul statiei meteorologice din Craiova: Lalescu M., Marinica I. (1996), Un caz exceptional de grindina in Oltenia, Comunicata la I.N.M.H.; Marinica I., (1998), O situatie de instabilitate atmosferica in Oltenia nemaiintalnita in ultima suta de ani, Tema 4/1997, Comunicata la I.N.M.H. si Diluvial Rains in Oltenia – (Studiu de caz situatia din 12 iulie 1999), Analele Universitatii din Craiova (1999). Se remarca si alti cercetatori care au studiat problematica regimului precipitatiilor atmosferice in Oltenia in ultimii ani: Dumitrascu, Monica, Dumitrascu, C., Douguédroit, Annick, Seceta si impactul ei asupra mediului in Campia Olteniei, Revista Geografica, T. VII (2001); Alina Vladut, Grindina – Factor de risc in Oltenia, Forum Geografic – Studii si cercetari de geografie si protectia mediului (2002); Caracteristicile ploilor torentiale in Oltenia, Analele Universitatii din Craiova (2002); Vasile Pleniceanu, Alina Vladut, Variatia anuala a cantitatilor medii lunare de precipitatii la statia meteorologica din Craiova, Forum Geografic – Studii si cercetari de geografie si protectia mediului (2003); Costela Iordache, Alina Vladut, Regimul precipitatiilor atmosferice in Campia Olteniei, Analele Universitatii din Craiova (2003); Alina Vladut, Deficitul de precipitatii in Campia Olteniei in perioada 1961-2000, Forum Geografic – Studii si cercetari de geografie si protectia mediului (2004); Alina Vladut, Excesul de precipitatii in Campia Olteniei (1961-2000), Analele Universitatii din Craiova (2004).

Bazele lucrarii sunt reprezentate de datele provenite de la cele mai importante statii meteorologice, de informatiile din diferite surse bibliografice si, nu in ultimul rand, de observatiile si investigatiile proprii, in teren.

Datele folosite la realizarea prezentei analize provin de la statiile meteorologice localizate in sudul Campiei Olteniei: Drobeta Turnu-Severin, Vanju Calafat, Bechet.

(Tabelul nr. 1).

Tabelul nr. 1.1

Pozitia geografica a statiilor meteorologice localizate in perimetrul Olteniei

Pe langa datele propriu-zise provenite de la cele mai importante statii meteorologice din regiunea analizata, un rol important in realizarea studiului a revenit si informatiilor din diferite surse bibliografice generale sau referitoare strict la Oltenia.

Factorii genetici ai climei

1.1. Suprafata activa-subiacenta

Suprafata subiacenta, cu care aerul vine in contact direct, constituie sursa principala de transformare a energiei solare radiante in caldura, precum si de umezire a aerului.

Pe de alta parte, aceasta joaca un rol esential in transformarea maselor de aer in deplasarea lor.

Cu cat aceasta suprafata activa-subiacenta este mai neuniforma si mai fragmentata, cu atat natura si scara proceselor atmosferice generate si influentate de ea, vor fi mai complexe.

1.2 Factorii radiativi

Radiatia solara, transformata diferentiat in atmosfera si la suprafata globului pamantesc, constituie sursa energetica primara a dezvoltarii proceselor geofizice si biologice.

a A. Radiatia solara direct

Radiatia solara directa constituie componenta energetica esentiala a bilantului radiativ si sursa principala de caldura pentru suprafata terestra.

Ziua pe timp senin, valoarea radiatiei directe (dupa ce aceasta strabate atmosfera), depinde de transparenta aerului si de inaltimea Soarelui deasupra orizontului.Pe unitatea de suprafata expusa perpendicular, valorile fluxului radiatiei solare directe pot depasi la amiaza, in toate anotimpurile, 1 cal/cm2/min., fiind ceva mai mari primavara si vara, la inaltimi maxime ale Soarelui deasupra orizontului. (Clima R. P. R., vol.I ).

In directa legatura cu valorile coeficientului de transparenta a atmosferei, intensitatea radiatiei solare directe poate avea valori maxime de peste1,4cal/cm2/min. vara si 1,1 cal/cm2/nim.iarna, in partea de sud a campiei, unde se desfasoara si Lunca Dunarii.

Sumele anuale si lunare ale radiatiei directe sunt foarte variate atat in timp cat si ca repartitie teritoriala, fiind puternic influentate de prezenta si regimul norilor, cetii si diferitelor fenomene care modifica transparenta atmosferei. Se poate aprecia ca in conditiile de campie din sudul tarii noastre, sumele medii anuale pot sa ajunga la aproximativ 70-75 kcal/cm2 suprafata orizontala. Clima R. P. R. .

In intervalul de predominare a timpului senin, adica vara, in lunile iunie, iulie si august sumele lunare ale radiatiei directe ajung, in sudul tarii, la aproximativ 10-12 kcal/cm2.

Iarna, sumele lunare se pot reduce la mai putin de 1 kcal/cm2.

De la un an la altul, sub influenta norilor si cetii , aceste sume au o mare variabilitate B. Radiatia difuza

Ziua, pe timp senin, in afara de fluxul radiatiei solare directe, suprafata activa primeste si radiatia difuza care, in general, are o valoare foarte redusa si care creste in prima parte a zilei, pe masura ce inaltimea Soarelui deasupra orizontului se mareste. Spre seara scade treptat.

In perioada solstitiului de vara, in timpul amiezii, valorile radiatiei difuze, pot ajunge la 0,25 cal/cm2/min. suprafata orizontala. Dimineata si seara, pe timp senin, ele sunt cuprinse intre 0,01-0,10 cal/cm2/min. Clima R. P. R..

Radiatia difuza se intensifica in general in cazul cresterii opacitatii atmosferei (cand scade intensitatea radiatiei directe ).

Un rol foarte important il joaca si culoarea si natura suprafetei terestre care reflecta difuz, in grad variabil, in atmosfera, radiatia solara.

Cand Soarele este ecranat de nori, radiatia solara reflectata si difuzata in mod repetat si foarte complex de cristalele de gheata si de particulele de apa ale norilor ajunge la suprafata terestra exclusiv sub forma radiatiei difuze.Valorile acesteia, in diverse anotimpuri sau ore din cursul zilei pot fi extrem de diferite, in directa dependenta de structura microfizica a norilor, de densitatea si de grosimea lor.

Un rol important il joaca in zilele de iarna suprafata stralucitoare a stratului de zapada proaspat cazuta, care reflecta puternic lumina solara, marind intensitatea radiatiei difuze.

In lunile de iarna, in regiunile de campie ale tarii, sumele lunare ale radiatiei difuze sunt de cateva ori mai mari decat cele ale radiatiei solare directe, pe cand vara ele sunt cu mult mai mici decat acestea.

C. Radiatia globala

Radiatia globala este constituita din suma radiatieisolare directe (S΄) si a celei difuze (D) masurate pe unitatea de suprafata orizontala.

Sumele lunare maxime cresc pana in iunie cand depasesc 23 kcal/cm2 si scad treptat pana in luna decembrie cand ajung pana la 5,5-7,0 kccal/cm2.

In timpul solstitiului de vara, pe timp senin, in 24 h se poate insuma de aproape 4 ori mai multa energie solara in comparatie cu zilele senine din perioada solstitiului de iarna.

Sumele anuale ale radiatiei totale, in repartitia lor teritoriala, se diferentiaza aprecibil in functie nu numai de latitudine, ci mai ales de regimul norilor, al cetii si al complexului conditiilor meteorologice si fizico-geografice.

Suma anuala a radiatiei globale este aproximativ de 128-130 kcal/cm2.

In lunile de iarna si in special in decembrie, cand durata zilelor este redusa, pe teritoriul tarii timpul noros si cel acoperit au cea mai mare frecventa, astfel ca sumele lunare ale radiatiei totale sunt mai mici decat in tot restul anului. Ele reprezinta numai 3,2 % in sud.

Astfel, in acest anotimp, rolul energiei solare este mai putin eficient in desfasurarea proceselor geofizice si fizico-geografice.

Incalzirile din lunile de iarna sunt neperiodice si sunt provocate de advectia aerului cald.

In intervalul rece noiembrie-februarie, diferentele sumelor lunare medii ale radiatiei totale dintre limita nordica si cea sudica a teritoriului tarii sunt mici.

Pe de alta parte, sub influenta circulatiei, in aceeasi luna din ani deosebiti, sumele respective sunt foarte variabile.

La inceputul primaverii, in Oltenia se produc inseninari apreciabile iar primavara, sumele radiatiei totale cresc mult de la o luna la alta.

Cele mai mari sume lunare ale radiatiei totale din cursul anului sunt in luna iulie, cand predomina timpul senin si nu in iunie, cand durata zilelor este maxima. Ele ajung la 18-19 kcal/cm2, in sud, fiind astfel cu 15 kcal/cm2 mai mari decat cele din luna decembrie.

In cursul toamnei, durata zilelor se reduce, iar nebulozitatea creste, astfel ca sumele lunare scad cu cate 3-4 kcal/cm2 de la o luna la alta.

D. Radiatia reflectata si cea absorbita

O parte din radiatia solara incidenta (directa si difuza) aste reflectata de suprafata subiacenta.

Albedoul sau raportul dintre radiatia reflectata si cea totala depinde de natura si caracteristicile fizice ale suprafetei terestre (in special de culoarea si rugozitatea ei), de prezenta si particularitatile invelisului vegetal, de existenta stratului de zapada,etc.

Solurile de culoare inchisa, umede, arate de curand reflecta numai 5-7 % din radiatia solara incidenta, pe cand cele uscate 8-12%. Cernoziomul umed mai putin( 10-12% ) decat cel uscat ( 12-16% ). Terenurile de culoare deschisa au in general albedoul mai mare decat cele inchise.Astfel, argila umeda reflecta 14-18%, iar cea uscata 22-24 %, nisipurile uscate 30-40 % iar saraturile 25-45 % Clima R. P. R. .

Suprafata stralucitoare a stratului de zapada proaspat cazuta pe timp de ger reflecta 80-95 pr. Din radiatia solara primita, zapada curata dar umeda 60-75 pr., zapada invechita si umeda , in curs de topire 35-50 pr.Valorile albedoului se schimba apreciabil in cursul anului, in directa dependenta de conditiile meteorologice.

Albedoul mediu al suprafetei invelisului vegetal este mai mic primavara (10-15 pr.) ,creste insa varasi toamna cand plantele ajung la maturitate sau cand frunzele se ingalbenesc.

In regiunile de campie si implcit in Lunca Dunarii, unde, in majoritatea anilor stratul de zapada este discontinuu si instabil, valorile ale radiatiei reflectate sunt mici in comparatie cu cele ale radiatie incidente.

Sumele anuale ale radiatiei absorbite de suprafata activa sunt mai mari decat in alte regiuni. De aceea, teritoriul respectiv dispune de un potential de caldura ridicat.

In cursul anului, procesele radiative sunt supuse unor mari schimbari. Radiatia solara absorbita in anotimpul rece este in general foarte redusa. In celelalte anotimpuri valorile sale cresc apreciabil. Cea mai mare parte din energia solara absorbita revine proceselor de incalzire a startului superior al solului. Astfel, radiatia absorbita este un factor climatic esential pentru dezvoltarea priceselor fizico – geografice locale.

E. Radiatia efectiva

In afara schimburilor radiative, pe de o parte sub forma radiatie solare directe si difuze, iar pe de alta parte sub forma radiatie reflectate, suprafata activa primeste neincetat radiatia emisa de atmosfera in domeniul infrarosu si emite, de asemenea in mod continuu radiati infrarosi. Diferenta dintre radiatia emisa de suprafata activa si cea emisa de atmosfera spre pamant, denumita radiatia efectiva, depinde in fiecare moment de situatia atmisferica, de temperatura suprafetei si a aerului, de umezeala absoluta, de gradul de nebulozitate, de densitate, de masa si de inaltimea norilor etc. Clima R. P. R.

Noaptea, radiatia efectiva determina racirea suprafetei active, valoarea ei crescand pe timp senin. Deoarece zapada are cel mai mare coeficient de absortie si emisie in domeniul infrarosu, recirea radiativa se accentueaza iarna la suprafata stratului de zapada.

Radiatia efectiva are valorile cele mai mari in timpul verii, in orele de la amiaza, cand suprafata activa este supraincalzita.

Pe timp umed si acoperit, in cazul norilor stratiformi densi situati la mici inaltimi, diferenta dintre temperatura suprafetei solului si cea a aerului sacade, deoarece norii emit radiatii inflarosii marind astfel intensitatea radiatiei atmosferei si reducand apreciabil radiatia efectiva a suprafetei active.

Se poate aprecia ca sumele anuale ale radiatiei efective, in general foarte mari, pot sa ajunga la 40 – 44 kcal./cm2/ an.

In cursul anului, sumele lunare ale radiatiei efective sunt mai mari vara (peste 10-14kcal/cm2/luna) si scad iarna ( la aproximativ 6-8 kcal/cm2/luna)

Intensitatea medie a radiatiei efective se repartizeaza foarte neuniform in zilele de vara mai ales in orele de dupa-amiaza, din cauza marilor diferente de temperatura a diverselor portiuni ale suprefetei active (solul de culoare inchisa supraincalzit, vegetatie, bazinele de apa, etc.).

F.Bilantul radiativ

Bilantul radiativ al suprafetei active care reprezinta rezultanta tuturor schimburilor de energie radianta ce au loc neincetat la nivelul suprafetei terestre, poate fi definit si ca diferenta dintre valorile radiatiei absorbite si cele ale radiatiei efective:

R = (Q+q) (1-A) – E , unde:

R= bilantul radiativ Q+q = radiatia totala

Q= radiatia solara directa A = albedoul

q=radiatia difuza E = Radiatia efectiva

Valorile bilantului radiativ, ca si cele ale tuturor componentelor sale, sunt foarte variabile in timp si au o distributie teritoriala neuniforma, deoarece asupra acestor componente actioneaza un numar mare de factori.

Din studiile efectuate se poate aprecia ca valorile anuale ale bilantuluisunt de 45-48 kcal/cm2.

In timpul iernii, radiatia efectiva depaseste in general pe cea absorbita.In lunile decembrie si ianuarie, iar in nord chiar din luna noiembrie, bilantul radiativ are valori negative, care insa nu scad pana la 1,0 kcal/cm2/luna.

In linile de primavara, odata cu intensificarea radiatiei totale, valorile bilantului cresc aproximativ cu cate doua 2 kcal/cm2, in fircare luna, astfel ca luna mai ajung ,la 7,3-7,6 kcal/cm2.

In lunile iunie si iulie, sumele lunare ale bilantului se mentin in jurul a 8 kcal/cm2, fiind cele mai mari din tot cursul anului.

In cursul anului, valorile lunare sunt pozitive in intervalul februarie – noiembrie.

1.3 Circulatia generala a atmosferei deasupra Europei

Al treilea factor genetic principal al climei este circulatia generala a atmosferei.

Daca radiatia solara si suprafata subiacenta activa sufera modificari mici de la un an la altul si chiar in decursul secolelor, este de la sine inteles ca circulatia generala a atmosferei terestre constituie cauza principala a variatiilor neperiodice ale regimului meteorologic an decursul anilor.

Deplasarea maselor de aer sub actiunea ciclonilor si anticiclonilor genereaza perturbatii ale proceselor si fenomenelor atmosferice, caracteristice unei regiuni, imprimand climatului un caracter dinamic.

Miscarea de rotatie a Pamantului, distributia inegala a energiei solare primita de suprafata terestra, distributia inegala a uscatului si a oceanului, miscarile hidrosferei etc., toate determina distributia inegala a presiunii atmosferice si, in consecinta, a miscarilor aerului.

Romania, datorita pozitiei sale geografice, in sud-estul Europei Centrale, se afla sub influenta unor arii de mare presiune (anticiclonare), ca Anticiclonul Azorelor si cel al Siberiei, si a celor de mica presiune (ciclonare) din Islanda si Marea Mediteraneana.

Exista patru forme principale caracteristice circulatiei aerului in stratele inferioare ale atmosferei care influenteaza climatul Romaniei (N. Topor, C. Stoica, 1965): circulatie vestica, circulatie polara, circulatie tropicala, circulatie de blocare.

Trecerea de la un tip de circulatie la altul este determinata de variatiile aparute in cadrul miscarii perturbatiilor ondulatorii. Diferenta de temperatura intre zona ecuatoriala si cea polara genereaza un schimb continuu de energie si caldura, atat pe latitudine cat si in lungul meridianelor.

a). Circulatia vestica determina ierni blande, cu precipitatii predominant lichide. Vara, predomina o mare variabilitate in aspectul vremii, care prezinta un mare grad de instabilitate, in special in regiunile nordice ale tarii (Fig. nr. 2.1). Circulatia vestica are o frecventa de 45% din cazuri. Transformarile atmosferice, care se produc deasupra Europei sunt determinate de aceasta circulatie, care apare in conditiile instalarii unei zone de presiune ridicata in sudul continentului si a unei arii depresionare in regiunile nordice (Geografia Romaniei I, Geografie fizica, p. 201).

b). Circulatia tropicala, cu numai 15% din cazuri, afecteaza teritoriul tarii noastre din doua directii: sud-vest si sud-est. Aceasta asigura deplasarea maselor de aer tropical, calde spre regiunile polare. In sud-vestul tarii patrund mase de aer mediteraneene bogate in vapori de apa, care in perioada rece a anului contribuie la caderea unor mari cantitati de precipitatii. Vara, aceste mase de aer genereaza o vreme instabila, cu averse si fenomene orajoase, in timp ce masele de aer cu deplasare dinspre Asia Mica determina o vreme senina si adesea secetoasa (Geografia Romaniei I, Geografie fizica, p. 201) (Fig. nr. 2.2).

c). Circulatia polara reprezinta circa 30% din cazuri si este generata de Anticiclonul Azorelor, care se dezvolta si se extinde spre Islanda. Aceasta circulatie determina transportul unor mase oceanice de aer polar din zona nord-vestica a continentului spre Europa Centrala si de sud-est. Masele de aer polar determina scaderea temperaturii, cresterea nebulozitatii si a precipitatiilor, in special de tip aversa. Acest tip de circulatie provoaca raciri drastice primavara si toamna. Iarna se inregistreaza temperaturi foarte scazute la nivelul depresiunilor intracarpatice, insotite de caderi de zapada si vanturi foarte mari (100-150 km/ora) (Geografia Romaniei I, Geografie fizica, p. 201) (Fig. nr. 2.3, 2.4, 2.5).

d). Circulatia de blocare se produce cand aria de presiune ridicata instalata deasupra Europei deviaza perturbatiile ciclonice din Oceanul Atlantic catre nordul si nord-estul continentului, blocand deplasarea catre zonele centrale si sud-estice ale acestuia. Procesele de blocaj constituie o veriga importanta in circulatia generala a atmosferei, fiind insotite de aparitia unor anomalii bruste in evolutia elementelor meteorologice.

In tara noastra, aflata intr-un camp de presiune ridicata, predomina o vreme frumoasa, calda si secetoasa iarna, umeda si cu nebulozitate ridicata vara.

Sistemele barice (ciclonii si anticiclonii), care genereaza si influenteaza permanent circulatia maselor de aer, determina mai multe variante ale acesteia, atat la nivelul continentului cat si al Romaniei.

Situarea Romaniei fata de principalii centrii barici determina o serie de conditii sinoptice concrete, dar pe fondul proceselor de advectie a maselor de aer, circulatia generala a atmosferei poate suferii numeroase modificari.

Principalii centrii barici care influenteaza clima tarii noastre sunt: Anticiclonul Azoric, Ciclonul Islandez, Anticiclonul Siberian, ciclonii mediteraneeni, la care se adauga o serie de centrii de mare si mica presiune, cu o frecventa mai redusa. Acestia sunt: Ciclonul Groenlandez, Anticiclonul Scandinav, Anticiclonul Nord-african si Ciclonul Arab.

a). Anticiclonul Azoric este caracteristic zonelor atlantice cuprinse intre 20 si 40 lat.N, unde persista tot timpul anului. Acesta este un nucleu secundar al anticiclonului atlantic, format de cele mai multe ori deasupra Insulelor Azore. Originea sa este dinamica, fiind alimentat de aerul cald, subtropical. In conditiile in care scade in intensitate, se produce o circulatie vest-est, determinand in tara noastra zile de iarna calde si cu ninsori, iar vara un timp instabil, cu ploi frecvente si nebulozitate mare.

b). Ciclonul Islandez, format in nordul Oceanului Atlantic, pe frontul polar, desi este prezent tot cursul anului, nu are o prezenta zilnica. Acesta migreaza catre sud-vestul Islandei si este alimentat de curentii reci polari. El actioneaza in raport de inversa proportionalitate cu Anticiclonul Azoric. La nivelul Romaniei, este deosebit de activ iarna, aducand mase de aer foarte rece, in timp ce vara activitatea sa este mai redusa.

c). Anticiclonul Siberian se formeaza iarna deasupra Eurasiei datorita racirii suprafetei terestre, acoperita cu zapada sau gheata. Din regiunea Marii Kara, acesta se extinde catre Siberia si Europa nord-estica. Anticiclonul Siberian actioneaza in special in perioada septembrie-martie. In conditiile in care in estul Marii Mediterane persista o arie cu aer cald, de mica presiune, se produce o deplasare a maselor de aer siberian, cu viteza mare, fenomen cunoscut sub numele de „crivat”, care se manifesta in special in regiunile estice ale tarii.

d). Ciclonii mediteraneeni se formeaza deasupra Marii Mediterane, pe fondul contactului dintre masele de aer polar, care patrund in Europa centrala si vestica, cu aerul tropical. Acestia au un caracter semipermanent, actionand in special iarna, dar si la inceputul toamnei. Influenta lor este vizibila in sudul tarii, unde provoaca schimbarea vremii si precipitatii bogate.

Ceilalti centrii barici au o influenta redusa in Romania.

Anticiclonul Scandinav determina o serie de ingheturi tarzii, la sfarsitul primaverii si inceputul iernii si produce schimbari bruste ale vremii.

Anticiclonul Groenlandez are o frecventa mai mare in sezonul cald si produce aceleasi fenomene ca si cel scandinav.

Anticiclonul Nord-african determina fenomene orajoase in sud-vestul si sudul tarii, chiar si iarna. Transporta mase de aer cald si uscat, foarte rar umede.

Ciclonul arab afecteaza sud-vestul Europei, imprimand o orientare estica maselor de aer din aceasta parte a continentului.

In ceea ce priveste lunile extreme, ianuarie si iulie, se inregistreaza urmatoarea situatie. In luna ianuarie, Europa se afla sub influenta a doua regiuni barice. In nord-vest, domina ciclonul islandez, arie depresionara, iar vestul si estul se afla sub influenta unui regim de mare presiune atmosferica determinat de fuzionarea Anticiclonului Azorelor si a celui Siberian. In Marea Mediterana persista o slaba zona depresionara, centrata deasupra Italiei.

Romania se afla sub influenta directa a Anticiclonului Siberian si indirecta a depresiunii mediteraneene, rezultand astfel, circulatia nord-estica – sud-vestica in atmosfera inferioara, in timp ce la inaltime situatia este inversa. Astfel, in estul si sudul Carpatilor domina aerul arctic continental, care nu patrunde la vest si la nord de munti pentru ca are grosime si stabilitate mare. Intre stratele inferioare si superioare ale troposferei se formeaza o masa noroasa, stationara, care persista zile intregi. In zona muntoasa nebulozitatea are valori mai mici si numarul de zile senine este mai mare decat zona de campie.

In anumite cazuri, depresiunea mediteraneana inainteaza spre Balcani, iar Anticiclonul Siberian se intensifica, masele de aer cald si umed si cele de aer rece si uscat se afla la diferenta foarte mica, iar in zona de contact se formeaza un contrast puternic care provoaca ninsori abundente si viscole in estul si sudul tarii (Clima R.P.R., vol. I, p. 34).

In luna iulie domina trei centri barici: Ciclonul Azorelor, Ciclonul Islandez, Depresiunea Araba, de origine termica, cu centrul in Iran. Romania este situata intre Anticiclonul Azorelor si Ciclonul Arab si datorita gradientilor mai slabi dintre Azore si Asia Mica, transportul maselor de aer atlantic se face mai lent. Aceste mase ajung uscate in tara noastra. Numai cand in Ardeal sau Campia Dunarii apare un ciclon termic, circulatia vestica se intensifica si fronturile atmosferice reci deplasate peste ocean se activeaza deasupra teritoriului tarii noastre. Datorita lipsei gradientului baric, fenomenele de innorare si aversele au caracter local, durata redusa, nu sunt migratorii si apar mai ales dupa-amiaza (Clima R.P.R., vol. I, p. 35).

La nivelul Olteniei, predomina circulatia vestica si sudica in cea mai mare parte din an. Astfel, iarna, regiunea se afla sub influenta maselor de aer mai cald si mai umed aduse de ciclonii formati in perimetrul Marii Mediterane, cu dezvoltare maxima in acest anotimp, iar procesele de convectie termica si frontogeneza sunt mai frecvente decat in alte zone (N. I. Bordei, 1972). Influenta Anticiclonului Siberian se resimte putin la est de Olt, chiar si atunci cand acesta atinge maximul de dezvoltare.

Lunile de vara se caracterizeaza prin reducerea activitatii ciclonice. Totusi, in comparatie cu alte regiuni ale tarii, aceasta este destul de intensa. Ca si iarna, predomina ciclonii proveniti din sudul si sud-vestul tarii, precum si cei indusi de deplasarea spre nord-est a ariilor depresionare din sudul Marii Adriatice.

In anotimpurile de tranzitie, se intensifica circulatia vestica si sud-vestica, fapt ce contribuie la foehnizarea maselor de aer la trecerea Carpatilor, atat in zona montana a Banatului, cat si in cea a Muntilor Valcan.

Capitolul III

3. Regimul temperaturii aerului

3.1. Temperatura medie anuala inregistreaza variatii reduse, cea mai mare valoare corespunzand partii vestice (11,8°C la Drobeta Turnu-Severin), iar cea mai mica extremitatii

Tabel nr. 3.1.1

estice (11,2°C la Bechet). La Calafat media multianuala ajunge la 11,6°C. Astfel, reies foarte clar influentele principalilor centrii barici si rolul jucat de suprafata activa subiacenta. Deoarece in est este mai frecventa invazia aerului continentalizat dinspre est iar in sectorul vestic predomina invaziile de aer maritim mediteranean si umed ocenic, temperaturile nu cresc de la vest la est, asa sum ar fi normal ca urmare a altitudinii mai scazute si a latitudinii mai mici (77 m si 44°38` lat. N la Drobeta Turnu-Severin – 36 m si 43°47` lat. N la Bechet), ci situatia este inversa.

3.2. Temperaturi medii lunare

Fig. 3.2.1

Temperaturile medii lunare sunt diferentiate ca urmare a actiunii acelorasi factori de influenta. Astfel, valorile cresc din luna ianuarie (luna cu valori minime la toate statiile meteorologice) pana in luna iulie (luna de maxim in tot spatiul analizat) si apoi inregistreaza o noua scadere.

Tabel nr. 3.2.1

In partea vestica, temperatura ramane pozitiva chiar si la nivelul lunii ianuarie, media multianuala fiind de 0,0°C. Valorile scad progresiv spre est, pe masura intensificarii influentelor estice, ajungand la -0,5°C la Calafat si la -1,3°C la Bechet. Incepand cu luna februarie, mediile se mentin pozitive, diferentele termice dintre aceste doua lunii fiind de 1,7°C la Drobeta Turnu-Severin 1,9°C la Calafat si la Bechet de 2 grade C. Data medie a trecerii temperaturilor peste pragul de 0°C se inregistreaza mai devreme cu circa 2 saptamani in arealul analizat comparativ cu sectorul central al culoarului dunarean (7 februarie) (Geografia Vaii Dunarii Romanesti, p. 384).

Fig. 3.2.2

Ulterior, cresterea temperaturii de la o luna la alta este mai evidenta, diferentele termice dintre acestea fiind apropiate sau mai mari de 4°C. Cea mai mare crestere interlunara de temperatura se produce intre aprilie si martie, circa 6°C, in luna aprilie valorile termice inregistrare in culoarul dunarean oltean depasind 11°C (11,9°C la Drobeta Turnu-Severin si 12,0°C la Bechet si Calafat).

Datorita cresterii bilantului caloric, temperatura aerului prezinta o crestere continua pana in luna iulie, cand se depasesc 23°C in tot sectorul oltean: 23,1°C la Severin, 23,3°C la Calafat si 23,0°C la Bechet. Valori similare, peste 22°C se inregistreaza si in luna august,intre aceste doua luni inregistrandu-se si cele mai mici diferente interlunare: la Dr. Tr. Severin - 0,4 gr. Csi la Calafat-0,7gr. C iar in extremitatea estica cea mai mica diferenta intre mediile lunare multianuale se inregistreza intre lunile iunie si iulie (1,8 gr. C ). In acest interval predomina timpul senin, cresterile locale de temperatura fiind favorizate si de prezenta arealelor acoperite cu nisipuri.

Temperaturile scad in luna septembrie la mai putin de 18°C, cea mai mare diferenta interlunara inregistrandu-se intre lunile septembrie si octombrie, aproape 6°C (6,0°C la Drobeta Turnu-Severin, 6,2°C la Calafat si Bechet). In luna noiembrie, pragul de 5°C este depasit numai in jumatatea vestica, in timp ce in extremitatea estica se ating numai 4,7°C (Bechet). In luna decembrie, valorile scad evident de la vest spre est de la 1,5°C la Drobeta Turnu-Severin la 0,3°C la Bechet, certificand estomparea influentelor submediteraneene si intensificarea celor continentale (Fig. nr. 3.1,3.3 Tabelul nr. ).

Amplitudinile medii cresc si ele de la vest la est, de la 23,1°C la Dr. Tr.- Severin, la 23,8°C la Calafat si 24,3°C la Bechet. Acestea totusi sunt mai scazute decat cele inregistrate in partea central-estica a culoarului dunarean.

Fig. 3.3

Fig. 3.2.3

3.3 Temperaturile medii maxime si minime lunare

Fig. 3.3.1

Temperatura medie a maximelor lunare prezinta valori pozitive tot timpul anului in tot sectorul analizat, mentinandu-se aceleasi diferentieri vest-est. Astfel, in partea vestica valorile sunt mai mari decat in cea estica cu circa 1°C in lunile decembrie-ianuarie, diferentele estompandu-se primavara si vara (in luna iulie, media maximelor este mai mare la Bechet), pentru ca in lunile de toamna sa creasca din nou la circa 1°C. Cele mai mici valori corespund lunii ianuarie (4,0°C la Drobeta Turnu-Severin si 2,7°C la Bechet), iar cele mai mari lunilor iulie si august, in ambele cazuri aproximativ 30°C. La Drobeta Turnu-Severin, luna august prezinta valori mai scazute cu 0,1°C decat luna iulie (29,9°C). Cea mai mare valoare medie a maximelor se inregistreaza la Bechet, 30,2°C si corespunde lunii iulie, tot aici inregistrandu se si cea mai mica valoare medie a maximelor ce corespunde lunii ianuarie.

Fig. 3.3.2

Temperatura medie a minimelor lunare este negativa trei luni din an ( decembrie-februarie). Ca si in cazurile precedente, cele mai reduse valori corespund partii estice a culoarului dunarean datorita patrunderii mai frecvente a maselor de aer continentalizat rece dinspre estul si nord-estul continentului. Astfel, in luna ianuarie valorile scad de la -3,1°C la Drobeta Turnu-Severin la -4,3°C la Bechet, in luna februarie de la -1,6°C la -2,7°C, iar in luna decembrie de la -1,7°C la -2,9°C. Cele mai mari valori medii se inregistreaza in lunile iulie-august, cand se depasesc in general 16°C (17,5°C, respectiv 17°C la Calafat

Diferentele interlunare ale valorilor medii ale minimelor cele mai mici corespund lunilor iulie+august si cresc de la vest la est ) Dr. Tr. Severin +0,1 gr. C, Calafat 0,5 gr. C si Bechet 0,8 gr. C.

Valorile medii lunare, medii ale maximelor si minimelor (1984-2006)

Tabelul nr 3.3.1

Fig. 3.3.3

3.4 Maxime si minime absolute

3.4.1. Temperaturile maxime absolute au depasit 40°C la toate statiile meteorologice analizate. Pentru intervalul 1984-2006, maximele absolute s-au inregistrat in data de 4 iulie a anului 2000: 42,6°C (Severin), 43,2°C (Calafat) si 43°C (Bechet), anul 2000 fiind si unul dintre cei mai secetosi ani pentru intreaga regiune . Temperaturi de peste 40°C s-au inregistrat si in alti ani:

Drobeta Turnu-Severin: 31 iulie 1985 – 40,4°C ; 25 iulie 1987 – 40,6°C; 6 iulie 1988 – 40,0°C;

Calafat: 31 iulie 1985 – 40,2°C; 6 iulie 1988 – 40,8°C; 2 iulie 1998 – 40,2°C;

Bechet: 31 iulie 1985 – 41°C ; 25 iulie 1987 – 41°C; 6 iulie 1988 – 41°C; 2 iulie 1998 – 40,8°C.

3.4.2 Temperaturile minime absolute au coborat la valori mai mici de -20°C. Astfel, in datele de 13-14 ianuarie 1985, valorile au ajuns la -26°C la Calafat si Bechet (13 ianuarie) si la -21,8°C la Drobeta Turnu-Severin (14 ianuarie), aceasta fiind si luna cea mai rece la nivel de valori medii. Valorile minime absolute ilustreaza poate in modul cel mai elocvent patrunderea mai frecventa a maselor de aer rece in partea estica a sectorului dunarean oltean si stationarea mai indelungata a acestuia.

Asadar, pentru intervalul 1984-2006, la Drobeta Turnu-Severin singura data la care temperatura minima absoluta a coborat la mai putin de -20°C a fost cea deja mentionata, in schimb spre est, frecventa valorilor este in crestere continua:

Calafat: - 22,5°C la 31 ianuarie 1987; -20,0°C la 7 ianuarie 1993;

Bechet: -20,5°C 28 februarie 1986; -22,6°C la 9 ianuarie 1990; -22,0°C la 5 ianuarie 1993; -22,4°C la 18 decembrie 1998; -21,3°C la 21 decembrie 2002.

Amplitudinile maxime sunt mai mici de 70°C: 69°C la Bechet, 69,2°C la Calafat si 64,4°C la Drobeta Turnu-Severin.

3.5 Numarul de zile cu diferite temperaturi caracteristice

Zile tropicale

Zilele tropicale sunt zilele in care temperatura aerului depaseste 30 grade Celsius iar in noptile tropicale temperatura este peste 20 grade Celsius.

Zilele tropicale se inregistreza incepand cu luna aprilie pana in luna octombrie, cu maximum in lunile iulie si august, in intreg spatiul analizat.

In anul 1971 s-au inregistrat 30 zile tropicale la Dr. Tr.-Severin, 33 zile la Calafat si un numar de 44 de astfel de zile la Bechet.

Un alt an cu un numar mare de zile tropicale a fost anul 1983 cu 52 tropicale in extremitatea vestica a Luncii Dunarii si 50 zile in extremitate estica a sectorului analizat. In acelasi an s-au inregistrat 64 zile cu temperaturi mai mari de 30 gr C la Calafat.

In anul 1987 au fost 64 zile tropicale la Dr. Tr.-Severin, 61 zile la Calafat si 66 zile tropicale la Bechet.

Anul in care se atinge maximul de zile tropicale pentru cele trei statii analizate este anul 1994, cand la Dr. Tr.-Severin se inregistreaza 80 de zile tropicale, la Calafat 89 zile tropicale iar la Bechet au fost 85 zile cu temperaturi mai mari de 30 grade C.

In anul 2000 au fost 70 zile tropicale in extremitatea vestica, cele mai multe inregistrate in luna august, 26 zile, 77 de zile tropicale la Calafat si 78 de astfel de zile la Bechet.

In anul 2002, la Dr. Tr.-Severin, in luna mai au fost 10 zile tropicale, cele mai multe zile de acest fel din luna mai pentru intervalul 1971-2005.

In luna aprilie, pentru acest interval s-au inregistrat doar 2 zile tropicale, in anul 1998 si 2003, in partea vestica si 7 zile tropicale la Calafat si la Bechet.

Singurul an in care nu s-au inregistrat zile tropicale in luna iulie este anul 1989, la Dr. Tr. Severin, unde, maximul de zile tropicale a fost in luna septembrie, 20 zile.

Luna cu cele mai multe zile tropicale dintr-un an este luna august pentru toate statiile meteorologice. La Dr.Tr.-Severin s-au inregistrat 31 zile tropicale in lunile august ale anilor 1992 si 2003 iar la statiile Calafat si Bechet s au inregistrat 30 zile tropicale in luna august a anului 1992 si 31 de astfel de zile in aceeasi luna a anului 2003.

Daca in intervalul1971-1985, constituie o exceptie anii in care numarul de zile tropicale este mai mare de 40, incepand cu anul 1986 se poate observa o crestere a numarului de zile tropicale. Anul 2005 este anul cu numarul cel mai mic de zile cu temperaturi ce depasesc 30 gr C din ultimele doua decade: 26 la Dr. Tr.-Severin, 27 la Calafat si 28 la Bechet.

3.6 Variabilitatea temperaturilor medii anuale

Fig.3.6.1

Abaterile negative ale valorilor medii anuale comparativ cu normala (valoarea medie multianuala pentru intervalul analizat) sunt cuprinse intre -0,1 gr. C, in anul 1971 si -1,3 gr C in anul 1976 in extremitatea vestica, si intre -0,1 grade C, in anul 1972 si -0,9 gr. C, in anul1978 in partea estica . Asa cum se remarca din Fig. nr. X, exista o serie de intervale unde abaterile negative predomina: 1984-1988, 1996-1997, precum si ani izolati – 1991 si 2005. Valorile extreme ale abaterilor pozitive ale mediilor anuale fata de media multianuala a temperaturilor la statia Dr. Tr.-Severin sunt de 0,1 gr. C in anul 1975 si 1,5 gr. C in anul 2000 iar la Bechet acestea sunt cuprinse intre 0,1grade C in anii 1971, 1974, 1998 si 2003 si 1,4 grade C in anul 1994 . Ceea ce este cert e faptul ca intervalele cu abateri pozitive sunt de mai lunga durata, iar valoarea abaterii este mai mare decat in cazul celor negative: 1988-1990, 1999-2002/2004, iar ca ani izolati 1992 si 1994. Exista de asenenea ani in care abaterile fata de media multianuala sunt 0: 1981, 1993 1998 ( Dr. Tr. Severin ); 1971,1977,1993 ( Calafat ) si anii 1981, 1983, 1995 ( Bechet ).

Fig. 3.6.2

Incepand cu anul 2000, abaterile au fost pozitive, exceptie facand anul 2005.

Fig. 3.6.3

3.7.Tendinta de evolutie a temperaturilor medii anuale

Prin calcularea temperaturilor medii glisate pe intervale de 5 ani s-a dorit evidentierea tendintei de evolutie a acestui parametru (Fig. nr. 3). Astfel, prima parte a intervalului analizat se caracterizeaza prin valori mai scazute. O usoara tendinta ascendenta apare la nivelul anilor 1990-1995, dar importanta sa este foarte redusa deoarece cresterea termica este de numai 0.1-0.2°C. Ingrijoratoare este situatia inregistrata incepand cu anul 2000, unde tendinta este clar ascendenta, cresterile termice ajungand si la 0,8°C, ceea ce reprezinta o valoare destul de ridicata, mai ales in cazul regiunii analizate, unde problemele sunt agravate si de cantitatile destul de deficitare de precipitatii. De asemenea, un factor important in economia regiunii este reprezentat de suprafetele mari de teren ocupate de nisipuri si soluri nisipoase, care anterior fusesera fixate. In prezent, se remarca faptul ca areale din ce in ce mai vaste sunt afectate de despadurire, care corelata cu secetele prelungite, afecteaza stabilitatea terenului. Astfel, cresterea termica din ultimii ani poate reprezenta o amenintare pentru situatia economica a vaii si luncii Dunarii.

4. Umezeala aerului

Umezeala aerului reprezinta cantitatea de vapori de apa existenta la un moment data in atmosfera. Pentru caracterizarea acesteia se vor utiliza urmatoarele marimi: tensiunea vaporilor de apa si umezeala relativa.

4.1Tensiunea vaporilor de apa sau forta elastica a acestora reprezinta presiunea partiala exercitata de vaporii de apa din atmosfera, in cadrul presiunii generale a atmosferei.

Media anuala a tensiunii vaporilor de apa

Media multianuala a tensiunii vaporilor de apa oscileaza in jurul valorii de 10%, cea mai mica valoare corespunzand extremitatii vestice iar cea mai mare se inregistreza la Calafat ( Tabelul nr.4.1.1 ).

Tabel nr.4.1.1

Media lunara a tensiunii vaporilor de apa

Tensiunea lunara a vaporilor de apa creste din luna ianuarie, luna cu cele mai mici valori, pana in luna iulie dupa care aceasta scade.

Tabelul nr.4.1.2

Valoarea minima a tensiunii vaporilor de apa se inregistreaza in luna ianuarie pentru toate statiile: 5% la Drobeta Turnu-Severin, 4,7% la Calafat si 5% la Bechet (Fig. 4.1.1; 4.1.2.; 4.1.3), iar valorile maxime sunt in luna iulie, observandu-se o crestere a acestora de la vest la est: Dr. Tr.-Severin – 17,2%, Calafat – 17,3% si Bechet – 18,2%.

Fig. Nr.4.1.1

Fig. nr. 4.1.2.

Fig. Nr. 4.1.3.

Scaderi interlunare mai insemnate ale mediilor lunare ale tensiunii vaporilor de apa sunt intre lunile aprilie-mai de 4-4,3%, iar cresteri ale acestor medii se intalnesc intre lunile septembrie-octombrie de 4-4,5%.

Variabilitatea tensiunii vaporilor de apa

In partea vestica abaterile pozitive ale tensiunii vaporilor de apa fata de media multianuala sunt cuprinse intre 0,1-1,4%, la Calafat intre 0,5-2,4% iar la Bechet acestea sunt cuprinse intre 0,1-2,3%. Abaterile negative ale tensiunii vaporilor de apa la Drobeta Turnu-Severin sunt de 0,1-1,4% iar la extremitatea estica acestea sunt cuprinse intre 0,1-0,6%. La Calafat abaterile negative sunt de 0,1-1,8%. Cele mai mari abateri atat pozitive cat si negative s-au inregistrat la Calafat. In anii 1985 ( la Drobeta Tr.- Severin ), 1992 ( la Calafat ) si 1983, 1984 si 1999 ( la Bechet ) abaterile fata de media multianuala este 0.

4.2 Umezeala relativa este definita ca raportul dintre tensiunea vaporilor de apa de la un moment dat si tensiunea maxima a acestora.

Media anuala a umezelii relative

Tabelul 4.2.1

Valorile medii ale umezelii relative inregistreaza variatii mai mari decat in cazul temperaturilor medii anuale, cea mai mica valoare corespunzand extremitatii vestice (73,4% la Dr. Tr.- Severin ) iar cea mai mare partii estice ( 78,8% la Bechet ). La Calafat media multianuala ajunge la 78,4%.

Media lunara a umezelii relative

Se poate observa ca valorile umezelii relative cresc de la vest la est; maximul acestei valori se inregistreza la toate cele trei statii meteorologice in luna ianuarie iar minimul in luna iulie.

Fig. nr. 4.2.1.

Tendinta generala a mediilor lunare ale umezelii relative este de scadere incepand cu luna ianuarie pana in luna mai, cand acestea inregistreaza o crestere dupa care mediile lunare continua sa scada pana in luna iulie. Incepand cu luna august are loc o crestere a mediilor lunare ale umezelii relative.

Fig. nr.4.2.2

Fig. nr. 4.2.3

Cele mai mari diferente interlunare sunt intre lunile februarie-martie ( 7% la Dr. Tr.-Severin si Bechet si 8% la Clafat ) si intre lunile septembrie-octombrie ( 7% la Dr.Tr.-Severin, 6% la Calafat si 5% la Bechet ).

Variabilitatea umezelii relative

Abaterile pozitive fata de media multianuala sunt cuprinse intre 0,6-6,6% in partea vestica si 0,2-5,2% in extremitatea estica. La Calafat s-a inregistrat cea mai mare abatere pozitiva din intervalul de timp analizat, de 10,6%. Tot aici s-a inregistrat si cea mai mare abatere negativa, de 20,4%. La Drobeta Turnu – Severin, abaterile negative ale mediilor anuale ale umezelii relative fata de media multianuala sunt cuprinse intre 0,6-10,4% iar la Bechet intre 0,8-5,8%.

La Calafat, in primii 11 ani ai intervalului de timp analizat au fost exclusiv abateri negative, in urmatoarea decada numai abateri pozitive ale mediilor anuale ale umezelii relative fata de media multianuala iar in altimii ani abaterile pozitive si cele negative au alternat.

Atat la extremitaea vestica cat si la cea estica, valorile inregistrate in ultii patru ani se situeaza sub media multianuala.

5. Nebulozitatea si durata de stralucire a Soarelui

5.1 Nebulozitatea

Regimul si repartitia nebulozitatii creeaza o serie de particularitati esentiale in distributia si variatia celorlalte caracteristici ale climei.

Norii modifica bilantul radiativ al suprafetei active. Energia calorica si luminoasa a radiatiei solare este mult diminuata in cazul existentei norilor iar prezenta acestora in timpul noptii face ca si pierderile de caldura ale solului prin emanatie sa fie reduse. Din cele trei grupe principale de nori: inferiori, mijlocii si superiori, cel mai important rol il au norii inferiori. Acestia, in general, nu lasa sa treca radiatiile directe, absorb radiatiile terestre si emit radiatii de unda lunga ( Clima R.P.R. ).

Nebulozitatea medie anuala si lunara

Repartitia valorilor anuale ale nebulozitatii medii plurianuale pune in evidenta diferentieri apreciabile intre regiunile din vest si din jumatatea din nord a tarii pe de o parte si cele din sud si sud-est pe de alta parte. Partea sudica a tarii, gasindu-se de cele mai multe ori sub influenta unei dorsale a anticiclonului din estul continentului prezinta o nebulozitate mai redusa ( sub 5,5 zecimi ).

In luna ianuarie, nebulozitatea este in general destul de ridicata, cuprinsa intre 6-7 zecimi, deoarece predomina inversiunile termice insotite de procesele de formare a norilor stratiformi si a ceturilor. Intensificarea circulatiei generale a atmosferei in lunile de iarna provoaca invazii frecvente ale aerului rece arctic peste continent. Acestea acopera de cele mai multe ori partea de sud a tarii.

In luna iulie, nebulozitatea deasupra Luncii Dunarii este mai mica de 3,5 zecimi.

Amplitudinea anuala a nebulozitatii variaza intre 4-5 zecimi in sudul tarii.

Valoarea maxima a nebulozitatii medii se observa in luna decembrie, cand se intensifica activitatea ciclonica deasupra bazinului Marii Mediterane si cand fronturile atmosferice trec foarte des deasupra teritoriului Romaniei.

Valoarea minima se inregistreza in lunile august-septembrie, cand predomina timpul anticiclonic ( Clima R. P. R. ).

Frecventa nebulozitatii

Sub influenta diferitilor factori genetici si in special a circulatiei atmosferice gradul de acoperire cu nori se schimba apreciabil de la o zi la alta. Pentru caracterizarea regimului nebulozitatii se deosebesc in mod conventional urmatoarele tipuri de zile: senine (neb. 0-3,5 zecimi ), noroase ( neb. 3,6-7,5 zecimi ) si acoperite ( neb. 7,6-10 zecimi ) ( Clima R.P.R. ).

Numarul anual al zilelor senine este in sudul Campiei Olteniei mai mare de 130;

Numarul anual al zilelor noroase este de 100-110, in partea calda a anului predominand timpul senin;

Numarul anual al zilelor cu cer acoperit scade sub 125 in sectorul oltean al Luncii Dunarii.

Cea mai mare frecventa a zilelor senine se realizeaza spre sfartitul verii si inceputul toamnei: in luna august se inregistreaza 16-22 zile senine. Timpul senin are frecventa foarte redusa in lunile de iarna si in special in luna decembrie, de numai 4-5 zile.

Zilele noroase au cea mai mare frecventa in luna mai, fiind in numar de aproximativ 14 zile. Luna cu cel mai mic numar de zile cu timp noros este decembrie.

Cel mai mare numar al zilelor cu cer acoperit, cca 19 zile, se inregistreaza in luna decembrie. In luna august, deoarece predomina regimul anticiclonic si timpul senin, zilele cu cer acoperit au cea mai redusa frecventa ( 2-4 zile ).

Variatia diurna a nebulozitatii

Aceasta este legata de dezvoltarea si evolutia genurilor de nori caracteristici fiecarui anotimp.

In luna ianuarie, deoarece inversiunile termice ajung la dezvoltarea lor maxima spre sfarsitul noptii si dimineata, nebulozitatea creste apreciabil spre dimineata, atingand valoarea maxima din 24 ore in jurul orelor 8-9, iar pe masura ce temperatura aerului creste, nebulozitatea scade atingand un minim intre orele 12-16.

In luna iulie, in decurs de 24 de ore, nebulozitatea maxima se inregistreza in jurul orei 15, iar valorile minime ale acesteia sunt atinse la miezul noptii.

5.2 Durata de stralucire a Soarelui

Durata de stralucire a Soarelui se inregistreza la cele mai multe statii meteorologice cu heliograful Campbell-Stokes.

.