|
|
|
OCEANUL PLANETAR
Terra este supranumita si “planeta albastra” datorita predominarii suprafetei ocupate de apele marine.Disproportia dintre apa si uscat este coplesitoare:din suprafata totala a Pamantului apa Oceanului Planetar ocupa 70,8% iar uscatul numai 29,2%.Pe aceste intinderi albastre ,continentele par a fi uriase insule risipite intre cei doi poli.
In emisfera sudica,apele ocupa un spatiu mult mai mare (83%) decat uscatul (17%),acesta fiind adesea considerata “emisfera oceanica”;tot aici in sud-estul Noii Zeelande se afla situat si “polul oceanic”,dupa localizarea facuta prin anii 30 de Alphonse Berget,de la Institutul Oceanografic al Frantei.
Emisfera nordica nu este nici pe departe o “emisfera a uscatului”,daca avem in vedere ca tot apele ocupa cea mai mare suprafata (60,7%),comparativ cu uscatul (39,3%);”Polul continental” se gaseste in insula Dumet,aflata in vecinatatea tarmului vestic al Frantei,la nord de estuarul fluviului Loara.
Oceanul planetar este alcatuit din patru bazine oceanice,care,la randul lor,se compun dintr-un bazin oceanic propriu-zis si o serie de bazine maritime aflate,in cele mai multe cazuri,in apropierea tarmurilor continentale sau in diferite insule ori arhipelaguri.Bazinele oceanice sunt:Oceanul Pacific,Oceanul Atlantic,Oceanul Indian si Oceanul Inghetat de Nord.
PROPRIETATI FIZICE SI CHIMICE ALE APEI MARINE
Ceea ce deosebeste net apa marina de apa lacurilor si raurilor este in primul rand salinitatea.Apele Oceanului Planetar au in medie salinitatea de 34,5%,influentata in principal de evaporatie si de aportul apelor dulci.
Compozitia chimica a apelor marine evidentiaza prezenta oxigenului si a unei serii de elemente principale(Cl,Na,Mg,S,Ca,K),care reprezinta 90% din totalul sarurilor aflate in solutie,la care se mai adauga si unele elemente secundare(Br,C,Ba,Si,P).
In apa marilor se gasesc dizolvate anumite gaze provenite din atmosfera,din surse submarine ori din respiratia si descompunerea plantelor si animalelor.Din categoria acestor gaze fac parte oxigenul,azotul si dioxidul de carbon,la care se adauga in cantitati mai reduse : He,Ne,Ar,Kr, si Xe.Concentratia oxigenului in paturile superficiale ale apei depinde de temperatura.Temperatura constituie principala proprietate fizica a mediului marin care determina evolutia vietii submarine.Apele oceanului inmagazineaza lent mari cantitati de caldura,pe care le degaja treptat,fara o scadere drastica a temperaturii;extremele de la suprafata oceanului oscileaza intre –2 grade Celsius in apele polare si 34 de grade Celsius in Marea Rosie.
Temperatura influenteaza direct dezvoltarea speciilor:in apele calde fauna si flora sunt mai bogate in specii,dar cu un numar de indivizi mai redus pe specie,in timp ce in apele reci sunt mai putine specii dar cu indivizi mai multi;de exemplu ,in Atlanticul de Nord,la un litru de apa s-au gasit 2500 de organisme,iar in zona calda a aceluiasi ocean-numai 700 de indivizi.
Alte proprietati fizice ale apelor marine le constituie presiunea hidrostatica care se exrcita de sus in jos si creste la fiecare 10m cu 1 atm,precum si densitatea care este direct influentata de temperatura si salinitate.Acestor proprietati fizice li se adauga fenomenul de miscare continua in care se afla acestea:valurile-produse si intretinute de vant;curentii oceanici-generati de interactiunea dintre vant si miscarea de rotatie a Pamantului,dar si de diferentele de temperatura si densitate in masele de apa;mareele-cauzate de atractia Lunii si a Soarelui.
OCEANUL PLANETAR SI CLIMA
Prezenta uscatului si a oceanului,componente ale suprafetei globului terestru,determina individualizarea a doua tipuri climatice principale: continental si oceanic.Circulatia generala din atmosfera realizeaza un schimb permanent de mase de aer,o influenta reciproca intre atmosfera uscatului si cea a oceanului,cu mentiunea ca influenta oceanului asupra climei globului este mai importanta,comparativ cu cea a uscatului.
Cele doua mari suprafete se incalzesc si se racesc neuniform datorita diferentelor de rugozitate,gradului de absorbtie a energiei solare si caldurii specifice ceea ce determina existenta permanenta a unui contrast termic intre oceane si continente,care genereaza contraste barice.Acest contrast baric declanseaza circulatia maselor de aer intre uscat si ocean,influentand transportul vaporilor de apa de pe ocean catre uscat,si in acelasi timp,cantitatea de precipitatii.
Prin influentele directe pe care le manifesta,oceanul este unul dintre principalii factori climatici si tot el este dursa esentiala a vaporilor de apa care determina cantitatea de precipitatii ce cad pe suprafata Terrei.
OCEANUL-SURSA DE ENERGIE INEPUIZABILA
Apele Oceanului Planetar detin un imens potential energetic,care poate fi valorificat pentru producerea de energie electrica.Principalele surse de energie luate in considerare,cel putin la nivelul tehnicii actuale,se refera la:maree,curenti marini si valuri.
Mareele se produc cu regularitate in anumite zone de litoral de pe glob,cu amplitudini care pot ajunge uneori la 14-18m,determinand oscilatii lente de nivel ale apelor marine.Principiul de utilizare a energiei mareelor in centrale mareomotrice consta in amenajarea unor bazine indiguite,care fac posibila captarea energiei apei declansata de aceste oscilatii,atat la umplere(flux),cat si la golire(reflux).Pentru o valorificare eficienta a energiei mareelor sunt necesare si anumite conditii naturale:in primul rand,amplitudinea mareelor sa fie de cel putin 8m,iar,in al doilea rand,sa existe un bazin natural(de regula un estuar) care sa comunice cu oceanul printr-o deschidere ingusta.Aceste conditii naturale apar numai in 20 de zone ale globului(tarmurile atlantice ale Frantei,Marii Britanii,S.U.A,Canadei etc).
Curentii marini sunt purtatorii unor energii cinetice deosebit de mari.Atfel,s-a calculat ca un curent oceanic cu o latime de cca 100m,10m adancime si o viteza de 1 ms,intr-un an ar putea oferi o energie cinetica de cca 2 mil.kwh.Energia curentilor oceanici este utilizata intr-o uzina de 80MW din Florida,la Miami,prin folosirea curentului Floridei.
Valurile reprezinta o forma de stocare a energiei transmise de vant,energie calculabila si demna de luat in consideratie.Calculele au evidentiat ca valurile cu inaltimea de 1m,lungimea de 40m si perioada de 5s au o putere disponibila de aproximativ 5kW pe un front de 1m latime.Numeroase institute de cercetari hidraulice si energetice din S.U.A,Franta,Marea Britanie si Japonia au in programul lor de activitate realizarea unor instalatii de captare a energiei valurilor.
RESURSELE MINERALE SI BIOLOGICE
Oceanul Planetar constituie un imens depozit ce contine toate substantele minerale utile care sunt exploatate in regiunile continentale.Aici exista mari cantitati de minerale,atat pe fundul marii,cat si dizolvate in apa,insa adeseori costul recuperarii lor le depaseste cu mult valoarea.In masa sedimentelor marine sau pe suprafata lor se gasesc numeroase substante minerale de interes economic.
In substratul platformelor continentale s-au descoperit o serie de minerale cu importanta economica: saruri de potasiu in Marea Baltica(Polonia) si Golful Mexic(S.U.A);zacaminte de sulf exploatate la Caminada Pass(Golful mexic);minereu de fier exploatat in galerii subterane in Golful Finic.
Cercetarile pentru descoperirea de noi zacaminte de petrol in zona submarina au descoperit depozite foarte mari de carbuni in apropierea Japoniei,Marii Britanii,Noii Zeelande,dar costurile mari legate de exploatare nu au permis valorificarea acestora.
Depozitele detritice reprezinta rezultatul eroziunii rocilor preexistente ,materialul rezultat fiind transportat in ocean.Un astfel de depozit detritic s-a constituit din minerale grele,mai frecvente fiind:magnetitul,ilmenitul,titanitul,zirconiul,columbitul si,in cantitati mai mici:casiteritul,wolframitul,diamantul,cromitul,aurul etc.
Apele oceanice sunt populate de o mare diversitate de organisme vegetale si animale.Incercarile de cuantificare a acestora,ca,de altfel,si productivitatea globala a mediului marin au dus la evaluari foarte diferite,cifrele rezultate fiind adesea contradictorii.Potentialul biologic exploatabil economic al Oceanului Planetar a fost estimat la 117,6 mil. tan .
Resursele vegetale constituie cele mai importante forme de viata din domeniul marin,ele transformand prin fotosinteza apa si dioxidul de carbon in material organic ce formeaza baza lantului trofic al organismelor din ocean.Dintre vegetale cele mai intrebuintate sunt algele care au fost utilizate de om din timpuri stravechi ca hrana,furaje sau ingrasaminte naturale.
Resursele faunistice sunt si mai bogate si mai diverse,oceanul reprezentand zona in care acestea ating cea mai mare dezvoltare ca numar de specii si chiar ca dimensiuni,uscatul rezervand acest privelegiu pentru plante.Principalul mijloc de valorificare a resurselor alimentare din ocean il reprezinta pescuitul,vanarea mamiferelor marine si a reptilelor marine.
