Genul mentha

Genul Mentha

Cuprinde aproximativ 25-30 de specii erbacee, arbustive, rar arborescente. Majoritatea sunt perene si contin uleiuri volatile; multe sunt cultivate. Toate sunt native din regiunile temperate nordice, Australia si sudul Africii.

Menta este una dintre cele mai vechi plante medicinale cunoscute. Grecii, romanii si egiptenii antici o foloseau atat in medicina, cat si in scopuri culinare. Sub denumirea de ''menta'' sunt stranse mai multe varietati de astfel de plante, printre care, cele mai cunoscute sunt Mentha piperita si Mentha spicata.

Sunt plante erbacee, aromatice, frunze cruciat opuse, lipsite de stipele.

Uleiul de Mentha piperita este unul din cele mai cunoscute si utilizate uleiuri esentiale, in special pentru componentele sale principale – mentolul si mentona. Mentha arvensis este cea mai bogata sursa de mentol natural. Mentha spicata este bogata in carvona, component care ii si imprima parfumul caracteristic. Din punct de vedere comercial, cea mai importanta este Mentha piperita. Mentha arvensis este cultivata in special pentru productia de ulei volatil, fiind foarte bogat in mentol.

MENTHA PIPERITA

(Izma buna)

Descrierea speciei

Rizom orizontal, lignificat, aflat la mica adancime, din care pornesc numeroase radacini adventive fibroase si stoloni subterani albiciosi, la nodurile caruia se formeaza radacini adventive si noi tulpini aeriene.

In functie de conditiile pedoclimatice, poate creste pana la 1m si chiar mai mult. Din mugurii situati pe portiunea lignificata a tulpinii de sub nivelul solului se formeaza stolonii. In functie de locul unde cresc, stolonii sunt de 2 feluri: aerieni si subterani. Acestia, sunt in general, formatiuni tulpinale asemanatoare ramificatiilor. Stolonii aerienii formeaza la noduri radacini adventine si tulpini. Stolonii subteranii sunt de culoare albicioasa si prezinta la noduri radacini adventine. Stolonii apar la inceputul fazei de ramificare a tulpinii centrale, cresc in lungime, traiesc pana in anul urmator cand, dupa ce dau noi tulpini si dupa acestea se inradacineaza mor.

Datorita faptului ca stolonii subterani se formeaza in fiecare an s-a creat o parere falsa cu privire la perenitatea mentei. Stolonii subterani nu contin ulei volatil, in timp ce tulpinile si ramificatiile contin cantitati foarte reduse. Dupa cosire din mugurii situati pe nodurile stolonilor aerieni, pe o parte din stolonii subterani, precum si pe resturile de tulpini netaiate, se formeaza o a 2-a recolta (otava).

Tulpina erecta , in 4 muchii, verde inchis, uneori cu nuante violacee, glabra sau cu peri scurti pe muchii, inalta pana la 100cm.

Frunze oval-lanceolate, acute la varf, pe fata superioara netede, iar pe cea inferioara cu nervuri proeminente, marginile serate. Pe ambele fete frunzele au peri mici, setiformi, cu numeroase glande. Pot prezenta nuante violacee, indeosebi in cazul in care cultura sufera de stres hidric. Mirosul este fin, patrunzator, specific, iar gustul este aromatic, puternic, lasand in gura senzatia de racoare placuta.

Flori violacee grupate in cime, la subsuara frunzelor, la randul lor dispuse intr-o inflorescenta spiciforma conica, alungita (4-10cm); caliciu tubulos cu 10 nervuri proeminente si 5 dinti; corola tubuloasa, glabro, cu 4 lobi; androceu cu stamine mai scurte decat corola; gineceu cu stilul si stigmatul bifurcat, care ies din corola. Inflorire VI-IX. Fructe nucule ovoidale, lucioase, foarte mici (0,75-0,5mm).

Exista cateva varietati de piperita. Cele doua varietati principale, mai cunoscute si de asemenea cel mai intens cultivate, sunt asa-numitele menta „alba” si menta „neagra”. Botanic, diferentele intre ele sunt putine – tulpinile si frunzele formei negre au nuante rosietice-maronii, in timp ce ale formei albe sunt verzi, iar frunzele ei sunt  mai adanc serate pe margini. Uleiul esential al mentei negre are calitate inferioara, dar este prezent in concentratie mai mare in herba uscata decat cel de menta alba care se gaseste in concentratie mai slaba, dar are o aroma mai delicata si este mai scump. Planta este de asemenea mai delicata – fiind mai sensibila la inghet si seceta; este cultivata in special pentru a fi uscata si este soiul folosit mai cu seama de naturalisti. Menta neagra este in principal cultivata pentru ulei, avand in vedere productivitatea si rezistenta superioara a acesteia.

Compozitie chimica

Uleiul volatil este prezent in herba in procent de 1-3 % (0,2-3,6%). Continutul variaza in functie de soi, varietate, provenienta, momentul recoltarii, conditii pedoclimatice. Prin analiza gazcromatografica s-au identificat numerosi compusi printre care mentolul in procent de 50-60 % (30-45%), mentona 15-20%, mentofuran 2-7%, piperitona, piperitenona, 1,8-cineol, camfor, 2-metil furan, felandren, α-pinen, cadinen, pulegona, timol, carvacrol, acetat de mentil 3-5%, neomentol 2,5-3,5%, camfen, fenchen, terpinolen, sabinen, cimen, mircen, cadinen, muurolen, bourbonen, cubeben, cariofilen, bulgaren, copaen. In cantitate mica, mentofuranul este necesar pentru un ulei de buna calitate. In cantitate mai mare, degradeaza uleiul volatil, scazandu-i calitatea si conferindu-i un gust amarui.

Calitatea uleiului volatil depinde, printre altele si de continutul in jasmona.

Taninurile (pana la 12 %) se gasesc sub forma de acid cafeic, acid clorogenic.

Substantele flavonice sunt constituite din luteolol-7-glucozida, luteolol-7-ramnoglucozida, mentozida, guardenina B. S-a mai izolat o monoterpenil-glucozida avand structura mentil-b -D-glucozidei. Mai sunt prezente hesperitina si hesperidina, apigenin, diosmetin, glicozide ale luteolinului, xantomichrol, gardenin D.

Partile verzi mai contin: lipide 3,60%; acizii oleic, oleanolic, linolic, melisic, ursolic; sisterol, ergocalciferol, amestec de parafine; glucide (ramnoza, galactoza, glucoza, fructoza, zaharoza, rafinoza, stachioza, verbascoza); carotenoide (rodoxantina, criptoxantina, violoxantina), carotina; vitamina C, vitamina D₂, tocoferoli, acid nicotinic, saruri minerale cu K, Ca, P, Mg, Na, Fe, Mn, Zn, B, Cu, Mo.

In frunze s-au mai gasit si β-sitosterol, fitol, acizii p-cumaric, ferulic si rosmarinic. S-a semnalat de asemenea prezenta flavonoidelor, in special 7-ramnoglucozida luteolinei, 7-ramnoglucozida apigeninei (izoroifolina), mentozida, mentogenina, piperitozida

In materia vegetala s-au identificat acizi organici ca acidul piruvic, α-cetoglutaric, colina, betaina. Dupa unii autori in frunze s-au mai gasit criptoxantina, enzime, vitamina PP si tocoferoli.

Radacinile sunt lipsite de ulei eteric.

Un continut ridicat de mentol este criteriul esential in calitatea uleiului de menta. Compozitia chimica specifica in functie de locatia geografica este rezultatul combinarii mai multor factori, cum ar fi genotipul, ontogenia (stadiul de dezvoltare), lumina, temperatura, apa si nutrientii. Valorile fotoperioadei variind intre 14-18 ore pe zi sunt cotate drept cerintele critice ale piperitei pentru lungimea zilei. Mentha piperita are cerinte de lumina pe o durata prag (minima) de aproximativ 14 ore pe zi, valoare sub care producerea de ulei este inhibata, iar calitatea si cantitatea acestuia sunt scazute. Sinteza diferitilor componenti ai uleiului reclama diferite conditii de lumina. Conform unor autori, producerea ueliului volatil de piperita necesita 15-16 ore de luminape zi. Cresterea vegetativa si inflorirea sunt stimulate de perioade lungi de lumina. In conditiile de luminozitate intensa si de lunga durata pe perioada zilei, si temperaturi scazute pe timpul noptii, piperita poate produce un exces de zaharoza, sau produsi echivalenti ai fotosintezei, care mentin conditiile reducatoare in glandele producatoare de ulei.

Uleiul tipic de piperita contine aproximativ 20% mentona, 50% mentol, si 8% esteri. Uleiul din floare contine mai mult mentofuran si pulegona (peste 50%) decat uleiul din frunze. In natura, sau dupa un tratament cu expunere indelungata la lumina, o concentratie mare de metil acetat s-a acumulat doar in frunzele batrane, dupa acumularea mentolului.

Proprietati fizico- chimice si organoleptice

Uleiul din M. piperita este un lichid slab galbui sau slab verzui-masliniu, cu miros puternic proaspat, intens, ierbaceu-mentolat , cu un subton adanc balsamic –dulceag si o nota de fond dulceaga .Nota de debut ierboasa dispare in timpul imbatraniri uleiului( polimerizarea aldehidelor inferioare). Gustul este intens ‘mentolat’,  racoros, cu un subton delicat, dulceag-balsamic.

Obtinerea uleiului de Menta:

Dozarea uleiului de menta se efectueaza prin distilare cu vapori de apa, utilizand aparatul Neo-Clevenger.

Masa produsului vegetal pulverizat si volumul de apa, prevezute in tabel, se introduc in balonul de distilare care se adapteaza la un dispozitiv de distilare. Tubul gradat in diviziuni de 0,01ml si partea inferioara a separatorului se umplu cu apa prin tubul care se inchide apoi cu dopul, strabatut de un canal. Se lasa sa circule apa in refrigerent si se incalzeste balonul, astfel incat apa sa fiarba si sa distileze cu o viteza moderata. Dupa terminarea distilarii, a carei durata este prevazuta in tabel, se opreste circuitul apei in refrigerent si se lasa sa circule vaporii timp de cateva minute pentru a spala refrigerentul de urmele de ulei aderent. Cand refrigerentul s-a incalzit pe toata lungimea sa, se lasa sa circule dinnou apa si se opreste sursa de caldura. Dupa 30min se coboara incet stratul de ulei in tubul gradat, prin deschiderea robinetului. Se citeste volumul de ulei (in mililitri)si se raporteaza la 100g produs vegetal.