|
|
|
ISTORIA MARII NEGRE
Din cele mai vechi timpuri Marea Neagra a constituit o cale de legatura prin intermediul careia populatia bastinasa din regiunile pontice a intrat in contact cu cultura miceniana. Incepand din sec. al VIII-lea i.e.n. pe tarmurile Marii Negre colonistii greci (care o numeau Pontul Euxin) au intemeiat un numar de orase (Phanagoria, Kimmerike, Apolonia Pontica, Mesembria, Odessos, Callatis, Tomis, Histria, Tyras, Olbia, Chersones, Theodosia, Panticapaion, Dioscurias, Phasis, Trapezunt, Sinope, Heracleea Pontica, etc.) care au avut un important rol economic, politic si cultural contribuind la grabirea procesului descompunerii comunei primitive la triburile locale. Dupa expeditia lui Pericle in Pont (437 i.e.n.) un rol preponderent in viata economica a bazinului Marii Negre l-a avut orasul Atena.
Mai tarziu, in anul 88 i.e.n. regele Pontului, Mitriade al VI-lea, Eupator, devenise carmuitorul sau aliatul tuturor triburilor si popoarelor din jurul Marii Negre (cu exceptia Bitiniei), reprezentand o amenintare serioasa pentru influenta romana in Orient. La mijlocul secolului I i.e.n., Burebista, conducatorul statului dac incepator, si-a intins stapanirea asupra tarmului stang al Marii Negre, cuprins intre Nistru si Apollonia Pontica. Dobrogea a fost cucerita de romani si inclusa in provincia Moesia in anul 46 e.n. Orasele de pe litoralul dobrogean al Marii Negre (Callatis, Tomis si Histria) au intrat astfel in stapanirea Romei, cunoscand o noua perioada de inflorire economica si culturala (perioada romana).
Dominatia romana in bazinul Marii Negre a fost continuata de cea romano-bizantina (in secolele IV - VII e.n.), care, pentru a-si mentine stapanirea drumurilor comerciale din Marea Neagra, a trebuit sa infranga rivalitatea statului iranian al Sasanizilor, iar apoi pe cea a cnejilor rusi. Dupa cucuerirea Constantinopolului de catre cruciatii apuseni (1204), pe litoralul de sud al Marii Negre a aparut Imperiul de la Trapezunt. Din aceeasi perioada a inceput si patrunderea negutatorilor genovezi si venetieni, care pana la cucerirea turceasca si-au instituit monopolul comercial in bazinul Marii Negre.
La sfarsitul secolului al XIV-lea, inceputul secolului al XV-lea, Marea Neagra constituia hotarul estic al Moldovei si al Tarii Romanesti. Dupa caderea Caffei, trecerea Crimeei sub suzeranitatea turceasca (1475) si caderea Chiliei si a Cetatii Albe in mana turcilor (1484), aproape intreg litoralul Marii Negre se afla in stapanirea Imperiului Otoman. In urma razboaielor ruso-turce din secolele XVIII - XIX, stapanirea turceasca s-a restrans continuu, pana ce, in urma primului razboi balcanic, in 1912, stapanirea asupra tarmurilor Marii Negre de catre statele riverane a capatat aproximativ configuratia actuala.
Primele cercetari facute asupra tarmurilor Marii Negre dateaza din anul 1696. Ele au fost conduse de marinarii rusi de pe nava “Krepost”. In anul 1701, pe timpul tarului Petru I, se intocmeste prima harta rusa a Marii Negre, in care sunt mentionate si adancimile din jurul Crimeei si Bosforului.
In 1771, amiralul rus A. N. Seneavin alcatuieste o harta a Peninsulei Kerci si a Marii Azov, iar in 1799, in urma cercetarii amanuntite a regiunilor de varsare ale fluviilor Nipru, Nistru si Dunare, se intocmeste primul atlas al partii de nord a Marii Negre, de catre I. Billings.
In anul 1807, I. M. Budiscev alcatuieste harti asemanatoare ale Marii Negre si Marii Azov. F.F.Bellinshausen descrie in 1816 tarmurile Marii Negre dinspre Caucaz.
Rezultatele cercetarilor intreprinse pana in 1836 sunt consemnate in atlasul Marii Negre aparut in 1842, in care este descris fundul marii si se dau indicatii despre curentii si adancimile apei in diferite regiuni ale marii. Completat in 1851 de locotenentii I. A. Sestakov si G. I. Butakov, acest atlas a servit mult timp ca lucrare stiintifica de baza in studierea Marii Negre.
Primele cercetari sistematice asupra curentilor din Marea Neagra si asupra adancimilor ei au fost facute incepand din anul 1855.
Intre 1871 si 1877 Marea Neagra a fost cercetata de expeditia hidrografica condusa de V. I. Zarudnii, care a facut o descriere amanuntita a tarmurilor ei. Ceva mai tarziu, intre 1881 si 1882, S. O. Makarov cerceteaza natura curentilor din Bosfor si stabileste date importante privitoare la dinamica Marii Negre.
Un pas important in cunoasterea Marii Negre a fost facut prin desfasurarea lucrarilor expeditiei hidrologice a Directiei hidrografice a Societatii ruse de geografie, intre anii 1890-1891, pe navele “Donet” si “Zaporojet”. Conducerea expeditiei a fost incredintata lui I. B. Spindler, iar la lucrarile ei au participat, printre altii, savantii rusi: O. Andruson, A Lebendintev si A Ostroumov. Aceeasta expeditie a facut cercetari in adancul apei, descoperind fenomenul de acumulare a hidrogenului sulfurat spre fundul marii. Lucrarile expeditiei au fost continuate de nave ale flotei maritime a Marii Negre.
Importante studii si cercetari privitoare la viata din Marea Neagra au fost intreprinse de Statia hidrologica din Sevastopol, infiintata in anul 1871, ale caror rezultate au fost publicate in 1913 de S. A. Zernov in lucrarea sa “ Probleme privind studiul vietii din Marea Neagra”.
Mari si deosebit de valoroase cercetari asupra Marii Negre au fost facute in anii puterii sovietice. Dupa Marea Revolutie Socialista din Octombrie, munca stiintifica a cercetatorilor, condusa si coordonata de statul sovietic, a capatat un continut cu totul nou. Oranduirea sociala socialista a dat un avant puternic dezvoltarii stiintei si tehnicii – care s-a resimtit din plin si in oceanografie. S-au creat admirabile conditii de lucru si de viata cercetatorilor si navigatorilor, ceea ce a dus la o intensificare a activitatilor stiintifice.
In aceasta atmosfera innoitoare se desfasoara programul stiintific de cercetari intreprinse in Marea Neagra intre anii 1923 si 1926 de expeditiile sovietice conduse de savantii Sklovski, Nikitin si Knipovici.
Expeditia organizata in anul 1927 de Observatorul maritime din Sevastopul si condusa intai de E. F. Skvoitov si apoi de V A Znejinski a folosit cabluri metalice pentru efectuarea sondajelor fundului marii. Rezultatele acestei expeditii stau la baza monografiei stiintifice a Marii Negre intocmite dupa un deceniu de A D Arhanghelski si N M Strahov.
In anul 1949, in Marea Neagra au fost efectuate noi cercetari de pe bordul navei “Viteaz” a Academiei de Stiinte a U.RSS.
noi, in anul 1893 a fost organizata si s-a desfasurat o expeditie pe Marea Neagra pe un crucisator al Marinei militare romane. Expeditia a durat 9 luni si a avut asigurata o competenta conducere stiintifica in persoana biologului Grigore Antipa care, impreuna cu profesorul I Borcea, a facut primele cercetari asupra ihtiologiei Marii Negre.
In anii socialismului au avut loc mai multe cercetari stiintifice ale Marii Negre. Tara noastra a colaborat cu Bulgaria si URSS in scopul amenajarii litoralului romanesc.
