|
|
|
Obiectul actiunii judiciare
1. Obiectul actiunii in cazul actului administrativ unilateral
Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila adresata autoritatii publice emitente sau daca nu a primit nici un raspuns in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen, poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea, in tot sau in parte, a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept al sau, recunoscut de lege, prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a cererii.
Prin urmare, nu se poate introduce actiune in justitie impotriva unui act administrativ care este in circuitul juridic, producand efecte juridice, daca nu s-a cerut in prealabil revocarea acestuia si daca nu s-a primit un raspuns. Dovada primirii raspunsului este si dovada dreptului de a introduce actiunea.
Cand administratia sau alta autoritate publica tace si nu raspunde in termenul de 30 de zile sau in termenul special, daca acest termen exista, dovada dreptului de a introduce actiunea este dovada inregistrarii cererii. Aici pot sa fie cel putin doua situatii: cererea reprezinta plangerea prealabila si cererea reprezinta o petitie in ideea valorificarii unui drept sau a unui interes legitim (ex. o cerere pentru eliberarea unei autorizatii de consolidare a cladirii). In prima situatie la actul se formuleaza doua capete de cerere, in principal, anularea actului administrativ si obligarea la emiterea altui act administrativ, iar in a doua situatie actiunea va avea ca obiect tacerea administratiei, de unde se va cere instantei, in principal, numai obligarea autoritatii parate sa emita actul administrativ solicitat de reclamant.
Cand administratia refuza nejustificat sa rezolve o cerere, de asemenea, refuzul respectiv poate privi plangerea prealabila, cum poate privi si o cerere adresata autoritatii administrative pentru valorificarea unui drept sau a unui interes legitim. Desigur, ca numai instanta va aprecia daca refuzul este sau nu justificat, pronuntand, in consecinta, o solutie pe fondul litigiului.
2. Obiectul actiunii in cazul contractelor administrative
Instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze litigiile care apar in fazele premergatoare incheierii unui contract administrativ, precum si orice litigii legate de aplicarea si executarea contractului administrativ.
Este in afara de orice indoiala ca notiunea de contracte administrative, care in sfarsit dobandeste o consacrare legala, fara echivoc, la noi, vizeaza contractele incheiate de administratia publica pentru a pune in valoare bunuri proprietate publica, pentru a presta servicii publice, pentru a exercita lucrari publice ori cele care vizeaza achizitii publice. De altfel, unele acte normative reglementeaza deja competenta instantelor de contencios administrativ pentru solutionarea litigiilor legate de asemenea contracte, cum este cazul celor din materia achizitiilor publice.
Legea contenciosului administrativ stabileste, asadar, regula competentei instantelor de contencios administrativ pentru litigiile legate de incheierea, cu toate fazele premergatoare incheierii (anunturi, caiete de sarcini, licitatii, negocieri directe, intocmiri de procese verbale etc.), precum si aspectele legate de executarea acestora, inclusiv, se intelege nulitatea, rezilierea, rezolutiunea etc.
Legea contenciosului administrativ a inteles sa vina si cu un principiu pe care instantele trebuie sa-l aiba in vedere la solutionarea pe fond a acestor litigii, anume prioritatea interesului public fata de libertatea contractuala. In dreptul comun al contractelor, se spune contractul este legea partilor, principiu inscris si in art. 969 din Codul civil.
Filozofia contractelor administrative presupune ca acordul de vointa al partilor sa fie subordonat interesului public. Contractul administrativ nu este un scop in sine, precum contractul civil sau comercial, contractul administrativ, la fel ca si actul administrativ unilateral, sunt mijloace juridice prin care se realizeaza administratia publica, fie sub forma aplicarii la cazuri concrete a legii, fie sub forma prestarii de servicii publice, in sensul larg al termenului, in limitele legii.
Aplicarea regulii, insa, nu se poate face in mod discriminatoriu, ci in spiritul dreptului tuturor partilor din litigiu "la un proces echitabil', principiu inscris si in Constitutia revizuita a Romaniei la art. 21 alin. 3.
Se intelege ca in baza principiului constitutional consacrat de art. 21, instanta, fata de situatia de fapt dintr-o cauza, poate sa aprecieze ca interesul public cere modificarea unor clauze ale contractului, devenite prea impovaratoare pentru concesionar, de exemplu. Existenta regulii la care ne referim nu inseamna ca reclamant in litigiile de contencios administrativ poate fi numai o autoritate a administratiei publice. Mai mult, asemenea actiuni pot fi introduse, cel putin, si de catre organismele sociale interesate (structuri neguvernamentale, sindicate, asociatii, fundatii si altele asemenea, care au ca obiect de activitate protectia drepturilor diferitelor categorii de cetateni sau, dupa caz, buna functionare a serviciilor publice administrative).
