|
|
|
Incercare de sinteza a principalelor teorii referitoare la fundamentele contractului, cu privire speciala asupra teoriei autonomiei de vointa si teoria solidarismului contractual
1.Premisele aparitiei si constructiei teoriilor juridice cu privire la fundamentele intelectuale ale contractului
Aproape toate referintele doctrinale la actul juridic civil au ca obiect, in esenta, contractul.
Scoala dreptului natural, fundamentata pe liberalismul politic si economic,expresie a filosofiei individualiste din sec. al XVIII-lea, a pus bazele teoriei autonomiei de vointa pe temeiul caruia comentatorii textelor Codului civil francez de la 1804 au fundamentat intreaga constructie a teoriei generale a contractului, explicand principiile care guverneza fiinta contractului de la formarea sa si pana la incetarea efectelor sale, principii care sunt: libertatea contractuala, forta obligatoriea contractului si relativitatea efectelor contractului.
In epoca redactarii codului civil francez, relatiile contractuale erau esentialmente personale,contractul fiind “ocazia in care un particular convenea cu un alt particular intr-o ambianta individualista si statica sa schimbe bunuri si servicii in functie de un viitor care nu era decat o prelungire a prezentului”.
Incepand cu cea de-a doua jumatate a sec. XIX-lea se inceacra decelarea unui nou fundament teoretic al constructiei juridice a contractului care sa permita , in noul context, explicarea principiilor care stau la baza formarii, executarii, si eficacitatii acestuia, astfel incat s-a recurs la doctrina pozitivismului juridic, in sfera careia se inscrie conceptia utilitarismului social.
Doctina pozitivismului juridic, considera ca fundamental contractului si al fortei sale obligatorii nu consta in vointa autonoma a partilor contractante. Pozitivismul juridic fundamenteaza teoria contractului pe dreptul obiectiv, adica pe normele juridice in vigoare adoptate sau sanctionate de stat, care confera contractului forta obligatorie.
Utilitarismul classic se caracterizeaza prin doua idei sau teorii: teoria actiunii indivizilor si teoria consecintelor. Potrivit primei idei, omul este destinat sa-si caute si sa-si realizeze propriul interes, iar in ceea ce priveste cea de- a doua idée ,omul este san u este motivate sa actioneze sau sa desfasoare o anumita conduita in functie de consecintele pe care acea conduita le poate produce .
Din punct de vedere al teoriei actiunii, incheierea contractului si raporturile dintre cocontractanti nascute din contract se explica prin interesele pe care partile urmaresc sa le realizeze. Contractul incheiat este util pentru parti in masura in care fiecare cauta si urmareste sa-si realizeze interesul personal.
Din punct de vedere al teoriei consecintelor,doctrina utilitarista asimileaza contractul unui act de previziune pentru contractanti; prin contract , ei urmaresc o situatie finala mai satisfacatoare decat starea lor initiala, prezenta la momentul incheierii contractului,aceasta situatie finala apartine deci viitorului, la momentul incheierii contractului partile proiecteaza in viitor.
Din cele aratate rezulta ca in centrul doctrinei sau filosofiei utilitariste se plaseaza notiunea de interes.
Interesul in contracte este diferit, dupa cum distingem intre contractele sinalagmatice si contractele unilaterale.
In contractele sinalagmatice, cocontractantii depind unul de celalalt, in mod reciproc, in realizarea intereselor in considerarea carora au incheiat contractul.Aceste obligatii in astfel de contracte sunt reciproce si interdependente.
In contractele unilaterale interesul cocontractantilor depinde dupa cum au calitatea de creditor ori de debitor.Realizarea interesului creditorului depinde de comportamentul debitorului.
Analiza intereselor partilor contractante ne duce la constatarea ca in toate contractele, indiferent ca sunt sinalagmatice sau unilaterale, intalnim o trasatura comuna si anume scopul comun care este alcatuit din suma intereselor si scoputilor individuale urmarite de fiecare parte. Scopul comun este finalitatea contractului, iar in realizarea acestui scop comun partile se afla intr-o stransa legatura de solidaritate, numita solidaritate contractuala.
Solidarismul contractual, o noua teorie, este un principiu autonom al contractului pe care se inteleiaza si se explica toate celelalte principii care se aplica formarii, executarii si eficacitatii contractelor, principii care sunt : libertatea contractuala, forta obligatorie a contractului, efectul relative al contractului si opozabilitatea fata de terti.
2. Teoria autonomiei de vointa.Critica acestei teorii.consecinte.Constructia altor teorii intemeiate pe doctina pozitivismului juridic si propuse pentru inlocuirea autonomiei de vointa.
Teoria autonomiei de vointa s-a nascut la sfarsitul sec al XVIII- lea si inceputul sec al XIX-lea in Franta si a dominat pana in anul 1930.
Autonomia de vointa este fundamental pe care partizanii sai au construit teoria generala a contractului, a carei osatura principala este alcatuita din trei principii: libertatea contractuala, forta obligatorie contractului si relativitatea efectelor contractului. Aceste principii se obiectivizeaza in urmatoarele consecinte juridice :
a. izvorul obisnuit si cel mai important al obligatiilor juridice este contractul, care exprima vointa libera a partilor contractante, vointa partilor este fundameentul intelectual al contractului .
b. dispozitiile privitoare la contracte sunt in majoritate supletive, interpretative de vointa, rolul legii imperative se limiteaza doar la garantarea executarii contractului, sanctiunea fiind unica functiune si competenta a statului.
c. Centrul de greutate al contractului se afla in consimtamantul partilor contractante
d. Fiecare persoana este libera sa incheie sau nu un anumit contract
e. Felul contractului ce urmeaza a fi incheiat este ales de partile contractante
f. Partile au libertatea sa aleaga forma contractului, de regula el se incheie prin simplul accord de vointa al partilor.
g. Continutul contractului, intelegand cauzele acestuia, precum si drepturile si indatoririle pe care partile le dobandesc si respectiv si le asuma sunt stabilite prin acordul lor de vointa, numai in cazul in care contractul este incomplet, in continutul sau vor fi incluse si unele dispozitii supletive ale legii, destinate sa completeze contractul si sa suplineasca astfel vointa partilor contractante.
h. Contractul are forta obligatorie deoarece rezulta din vointa concordata si liber exprimata a partilor contractante
i. Forta obligatorie a contractelor se impune cu aceeasi intensitate si instantelor de judecata.
j. Un contract valabil incheiat produce efecte numai intre partile contractante.
Spre sfarsitul sec al XIX-lea si la debutul sec XX-lea, realitatile economice, sociale si politice s-au schimbat profound si essential. Marile mutatii ce au intervenit in plan economic au produs consecinte profunde si in structura sociala. Ele au fost principalele cause ale aparitiei si accentuarii inegalitatilor dintre participantii la circuitul civil si commercial.
Aceste inegalitati s-au obiectivat, intre altele, in fenomenul asa zis de standardizare a contractelor, mai ales a celor dintre comercianti si consumatori, ceea ce a facut inutila daca nu imposibila, orice discutie si negociere intre viitorii contractanti, cel mai slab nu are alta alegere decat aceea de a opta intre acceptarea ori respingerea in bloc a cauzelor contractului care au fost deja prestabilite de catre cel mai puternic.pentru a exprima aceasta situatie, doctrina juridica a inventat expresia care desemneaza categoria asa-numitelor contracte de adeziune.
Criticile aduse teoriei autonomiei de vointa i-au facut pe unii autori sa afirme cu suficient temei ca autonomia de vointa este un mit permiat.
Consecintele juridice in care se obiectiveaza principiile ce alcatuiesc osatura constructiei juridice a contractului, principii intemeiate si si explicate pe teoria autonomiei de vointa s-au atenuat sau chiar infirmat datorita noilor evolutii si realitati economice, astfel:
a. in dreptul modern, alaturi de contract au crescut importanta si celorlalte izvoare ale raporturilor juridice obligationale care sunt de natura extrapenala.
b. Dispozitiile legale imperative sunt din ce in ce mai numeroase in material contractelor, in defavoarea reglementarilor supletive ori interpretative de vointa.
c. In unele situatii contractul obiectiveaza egoismul, inegalitatea si interesul pur individual al partilor, deci este unul injust, in unele cazuri neconform cu interesul general si nici cu justitia
d. Libertatea contractuala cunoaste o eroziune vizibila si constanta.
e. Restrangerea libertatii contractuale se manifesta si in ceea ce priveste forma contractului. Regula consensualismului cunoaste tot mai multe exceptii.
f. Principiul fortei obligatorii a contractului pacta sunt servanda a fost mult atenuat in decursul timpului
g. Relativitatea efectelor contractului este si ea in present un principiu de la care se admit tot mai multe exceptii si derogari.
Declinul teoriei autonomiei de vointa constituie motivul si explicatia aparitieiunor noi conceptii, teorii si constructii juridice. Toate aceste teorii au ca fundament doctrinal pozitivismul juridic.
Teoria contractului-situatie juridica obiectiva- contractul nu este altceva decat o situatie juridical la care legea ataseaza efecte juridice. Forta obligatorie a contractului nu are ca fundament acordul de vointa al partilor si nici vointa debitorului, ci numa legea obiectiva.
In aceasta conceptie contractul este redus la un simplu fapt juridic sau “act juridic normativ” ceea ce constituie fara indoiala o eroare.
Teoria care fundamenteaza contractul prin recursul la binele comun si echitate sau la principiile de utilitate sociala si justitie comutativa. Fundamental contractului este finalitatea sa, ce consta in binele comun si in echitate. In aceasta teorie vointa partilor contractante se afla sub o dubla tutela de autoritate: a legii in sensul ca partile trebuie sa respecte normele dreptului obiectiv, si sub cea a judecatorului, care are competenta de a controla utilitatea si justetea contractului, pentru a dispune in consecinta.
Desi sustinuta si argumentate de unul din cei mai mari civilisti francezi, aceasta teorie nu a reusit sa convinga in dreptul nostrum inca nu a fost nici macar pusa cuprinzator in discutie.
3. Teoria subiectivismului contractual
De la finele perioadei individualismului contractual pur si simplu , atat legiuitorul cat si judecatorul, nu au incetat sa intervina tot mai frecvent in formarea si fiinta obligatiilor contractuale. Legiuitorul continua sa adopte sis a pun ain aplicare tot mai multe norme imperative si a renuntat, cel putin in parte, la rolul sau de a suplini vointa partilor contractante prin norme supletive.pe de alta parte interventia judecatorului se desfasoara in present in toate stadiile existentei contractului,urmarindu-se in principal doua finalitati: asigurarea intr-o anumita masura a echilibrului contractual, controlul comportamentului partilor si obligarea lor la o conduita loiala si cooperanta pentru ca fiecare sa poata obtine, cu minimum de cheltuieli, toate avantajele avute in vedere la incheierea contractului.
Teoria solidarismului contractual porneste de la constatarea faptului ca in conceptia subiectiva, voluntarista despre contract a fost ocultat elemental concret si anume interesul.
Analiza interesului urmarit de partile contractante face posibila punerea in evidenta a legaturilor lor contractuale.Pentru a-si indeplini rolul sau de instrument de satisfacere a trebuientelor , contractul trebuie sa permita realizarea interesului fiecarei parti contractante. Urmeaza, ca prin continutul sau, contractul asigura existenta acestor ale partilor si concilierea lor pentru ca, desi opuse, ele sa fie compatibile.
Principiul proportionalitatii are valoarea unei reguli generale de echilibru intre sarcinile si avantajele care rezulta din contract, pe seama si respective in favoarea partilor contractante.
Principiul coerentei semnifica faptul ca dieferitele clauze care alcatuiesc continutul contractului trebuie sa se prezinte intr-o armonie logica, fara nicio contradictie.
Solidarismul contractual este principiul care guverneaza continutul contractului si in acelasi timp comportamentul partilor contractante.
Intelegerea constructiei teoriei solidarismului contractual face necesara analiza din perspective legaturii de solidaritate dintre parti, a efectelor sale si in cursul executarii contractului.
Libertatea contractuala si solidarismul contractual.
Intraeaga doctina admite ca prin libertatea contractuala se intelege faptul ca nu exista o obligatie juridica de a contracta.: fiecare individ este liber sa incheie sau san u incheie un contract, sa intre sau san u intre in relatii contractuale cu altul.aceasta prima componenta a libertatii contractuale atrage si o a doua componenta, in sensul ca fiecare persoana este libera sa-si aleaga partenerul contractual, nimeni nu o poate oblige sa aleaga pe unul sau pe altul.
Libertatea contractuala mai inseamna ca partile contractante au posibilitatea de a stabilii prin vointa lor comuna continutul contractului, precum si intelesul dispozitiilor si a clauzelor contractuale.
Libertatea contractuala isi gaseste limita in legatura de solidaritate dintre partile contractante, in temeiul caruai fiecare parte trebuie sa isi asume sarcian de a realize interesul din contract al celeilalte parti. In consecinta fiecare subiect de drept este liber sa contracteze,cu conditia insa de a fi apt sa indeplineasca aceasta misiune.
In conformitate cu teoria autonomiei de vointa, libertatea contractuala are si unele ingradiri sau limitary de exemplul in cazul in care legea oblige pe unele persoane sau categorii de persoane sa incheie un contract cu un anumit contractant, neavand libertatea de a-si allege partenerul contractual9 contractul de asigurare).In al doilea rand avem contractele de instrainare a unor bunuri imobiele pentru care legea prevede un drept de preemtiune in favoarea anumitor persoane.Nu in ultimul rand amintim si acele contracte imuse de anumite intreprinderi sau servicii publice care detin monopolul unor activitati pe un anumit teritoriu ( contractele de adeziune).
In ceea ce priveste libertatea partilor de a stabilii continutul contractului, apare sub directia si autoritatea solidarismului contractual.In general partile contractante sunt libere sa stabileasca ele insele, de comun accord, continutul contractului pe care il incheie insa se immune si o anumita limita in seansul ca in continutul contractului trebuie sa fie astfel stabilit incat sa constituie o conciliere a intereselor partilor contractante.
Forta obligatorie a contractului si solidarismul contractual
Creatorii teoriei solidarismului contractual sunt de accord si inteleg sa stabileasca limitele fortei obligatorii a contractului pornind de la componentele sale asa cum au fost formulate in literature de specialitate. Astfel se are in vedere faptul ca un contract, odata valabil incheiat, trebuie sa fie respectat si executat in tocmai in conformitate cu clauzele convenite. De asemenea se apreciaza ca o anumita limita a fortei obligatorii tine de concilierea intereselor partilor. Aceasta conciliere trebuie sa fie prezenta pe toata durata intreaga a fiintei contractului.
Analiza eventualelor limite ale fortei obligatorii a contractului pe temeiul solidarismului contractual implica in mod necesar si abordarea rolului judecatorului, in scopul de a determina masura in care instantele de judecata pot intervene in mod legitim in fiinta contractelor/fara insa sa-si depaseasca competentele si puterile. Sarcina acestuie este de a oblige fiecare parte contractanta sa-si asume sarcina sis a realizeze interesul contractual al celeilalte parti, de asemenea daca continutul contractului permite, judecatorul poate dispune concilierea intereselor partilor, in cazul in care acest lucru nu este posibil, el este competent sa modifice continutul contractului pentru a face posibila aceasta conciliere.
Relativitatea efectelor contractului si solidarismului contractual
Avand drept punct de plecare opinia partizanilor solidarismului contractual, acestia sustin ca acest principiu trebuie analizat si delimitat independent de teoria autonomiei de vointa.
Principiul relativitatii efectelor contractului este o aplicatie foarte importanta a principiului fortei obligatorii, fiind resorbit de catre aceasta.
In determinarea partilor contractului, solidarismul contractual considera ca vointa trebuie insotita de interes, care constituie elemental obiectiv al raportului contractual, iar vointa contractantilor elemental subiectiv.
In conformitate cu solidarismul contractual, partea contractanta este definite ca fiind persoana care are un interes sau un grup de persoane reunite sub semnul unuia si aceluiasi interes contractual, interes vehiculat prin vointa sa ori vointa lor si care consimte ori consimt sa se supuna legaturii de solidaritate nascuta din acel contract.
Exigentele solidarismului contractual in cursul executarii contractului
Exigenta si actiunea legaturii de solidaritate dintre partile contractante sunt evidente in faza executarii contractului.
In primul rand, prin legatura de solidaritate se justifica faptul ca dreptul pozitiv impune partilor contractante respectarea a doua obligatii, in sensul de indatoriri: obligatia de cooperare si obligatia de coerenta. Avand in vedere obligatia de cooperare, partile trebuie sa lucreze impreuna la realizarea interesului contractual al fiecaruia, iar in cazul coerentei, trebuie sa existe incredere mutuala intre partile contractante ceea ce inseamna ca nu trebuie sa adopte comportamente sau conduite care se afla in contradictie cu realizarea intereselor reciproce pe care le urmaresc prin executarea intocmai a acelui contract. Aceste doua obligatii trebuie sa fie prezente sin in momentul ruperii legaturii de solidaritate dintre parti, la desfacerea contractului.
Solidaritatea trebuie sa intervina si atunci cand apar dificultati in executarea contractului, acestia trebuie sa faca tot ce este necesar pentru a prezerva concilierea intereselor aflate in pericol in acel moment.
In cazul in care dificultatile executarii contractului sunt exterioare acestia( fluctuatiile monetare) partile au indatorirea de adaptare a contractului, acesta nefiind imuabil.
