|
|
|
Arbitrajul comercial international
Definitie: Arbitrajul comercial international este modalitatea specifica de solutionare a litigiilor din comertul international particularizata prin urmatoarele trasaturi:
Clasificare
I.In functie de caracterul temporar sau permanent al arbitrajului:
1. Arbitrajul ad-hoc;
2. Arbitrajul institutional.
Partile desemneaza tribunalul arbitrilor pentru solutionarea respectivului litigiu, iar dupa pronuntarea hotararii, tribunalul isi inceteaza existenta.
Prezinta un inconvenient ce tine de dificultatea organizarii: curtile de arbitraj ofera de regula dotarile lor pentru organizarea tribunalului ad-hoc (se pune la dispozitie sediul, personal calificat, posibilitatea de comunicare si primire a corespondentei, de tehnoredactare a sedintelor etc.). Prin acest fapt nu inseamna ca arbitrajul devine institutional.
care functioneaza pe baza unor reguli proprii. Tribunalul arbitral nu are existenta pentru un singur litigiu.
Arbitrajul institutional se clasifica, din punct de vedere al obiectului in:
Exemplu: Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei.
judeca numai litigii din respectivul domeniu.
Din punct de vedere al competentei teritoriale, arbitrajul institutional se clasifica in:
state diferite.
Exemplu: Canadian American Arbitration Comision.
Exemplu: Comisia scandinava de arbitraj.
Exemplu: Curtea de
Arbitraj de
II. Dupa puterile conferite, arbitrajul este:
Arbitrul judeca in temeiul unui act normativ (conventie internationala). In masura in care partile nu prevad daca arbitrajul este in drept strict sau in echitate, arbitrii vor judeca in drept strict.
Partile trebuie sa prevada expres acest lucru. Arbitrii dispun de o mai mare libertate, ei pot judeca in functie de ceea ce este echitabil in respectiva speta.
Limitele arbitrajului echitabil:
contradictorialitatii, principiul disponibilitatii, principiul dreptului la aparare etc.)
de drept aplicabil in speta (lex cause).
Temeiul competentei arbitrilor il constituie vointa partilor exprimata intr-o
conventie de arbitraj. Conventia de arbitraj este acordul de vointa al partilor prin care acestea convin ca un litigiu existent sau viitor sa fie solutionat prin arbitraj.
Doua forme de conventie de arbitraj:
a) Clauza compromisorie – reprezinta clauza inserata in contract prin care partile
aleg ca un litigiu viitor sa fie solutiona prin arbitraj.
b) Compromisul de arbitraj – acordul de vointa al partilor privind solutionarea prin
arbitraj al unui litigiu deja nascut.
Exista posibilitatea ca ambele sa existe intr-un singur contract, atunci cand clauza compromisorie este sumar incheiata.
Efectele conventiei de arbitraj:
I) Efectul pozitiv
II) Efectul negativ – consta in dezinvestirea instantei judecatoresti de drept comun.
I) Consta in investirea Tribunalului arbitral.
Autonomie relativa – raportul dintre clauza compromisorie si contractul in care a
fost inserata.
Regimul clauzei compromisorii e diferit de regimul juridic al contractului principal – anumite cauze de nevalabilitate al contractului principal nu afecteaza si clauza compromisorie. Arbitrii raman competenti in temeiul clauzei compromisorii sa pronunte nulitatea actului principal. Daca clauza de nulitate ar afecta si clauza compromisorie, atunci arbitrii nu ar mai fi competenti sa pronunte desfiintarea contractului.
Exista unele clauze de nevalabilitate a contractului principal care vor afecta si valabilitatea clauzei compromisorii. Aceste cauze sunt nulitati convergente.
Exemplu: incapacitatea partilor sau a uneia din parti – daca respectiva parte nu a fost competenta sa incheie contractul principal, atunci ea nu a fost competenta sa incheie nici clauza compromisorie; unele vicii de consimtamant.
Arbitrajul comercial international realizat de Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei
A fost infiintata in 1953 si are un set de reguli de procedura proprii din anul 2000.
Persoanele care pot avea calitatea de arbitru:
Orice persoana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
1. Are capacitate deplina de exercitiu
2. Se bucura de o reputatie nestirbita
3. Detine o inalta calificare si experienta in domeniul dreptului comercial international
Arbitrii sunt mentionati pe o lista a Curtii, iar partile interesate sunt libere sa
desemneze una sau mai multe persoane. Se pot desemna si persoane care nu sunt pe lista dar care se bucura de increderea celor aflati pe lista.
Daca partile nu au convenit la numarul arbitrilor, completul va fi format din 3 arbitri (cate unul desemnat de fiecare din parti, iar al treilea desemnat de cei 2).
Daca una din parti omite sa numeasca arbitrul sau daca cei doi arbitri nu se inteleg cu privire la persoana supraarbitrului, acesta este desemnat de presedintele Curtii de Arbitraj.
Arbitrii sunt independenti si impartiali. In exercitarea atributiilor care ii convin, arbitrul nu e avocatul respectivei parti.
Curtea
de Arbitraj de
Functioneaza pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei – persoana juridica cu caracter asociativ, e formata din comerciantii care doresc sa se inscrie si se supun statutului ei , e un organism neguvernamental.
Curtea de Arbitraj este independenta de Camera de Comert si Industrie in ceea ce priveste activitatea ei jurisdictionala. Numai administrarea depinde de Camera. Curtea de Arbitraj nu are personalitate juridica proprie.
Sunt in vigoare reguli de procedura arbitrale care au fost adoptate la 1 ianuarie 2000, modificate de mai multe ori. Art. 2 din regulile de procedura:
„Curtea de Arbitraj organizeaza si administreaza solutionarea pe cale arbitrala a unor litigii interne sau internationale, daca partile au incheiat in acest sens o conventie arbitrala.”
Curtea solutioneaza litigiile comerciale.
Articolul 2, aliniatul 2: „Litigiile comerciale sunt orice litigii care deriva dintr-un contract comercial sau alt raport juridic comercial. Izvorul litigiului poate fi un contract sau un fapt juridic stricto sensu.
Curtea judeca atat litigiile interne cat si cele internationale (atunci cand contine un element de extraneitate relevant pentru comertul international)
Exemplu: parti cu sediile in state diferite sau o marfa cu tranzit international.
Temeiul competentei arbitrilor: conventia arbitrala incheiata in scris sub sanctiunea nulitatii. Aceasta are doua forme:
Caracterul autonom al clauzei compromisorii fata de contractul principal este
mentionat expres in art. 11 din regulile de procedura.
Spre deosebire de clauza compromisorie care se refera la un litigiu viitor, posibil de a izbucni, compromisul se incheie cu privire la un litigiu prezent si actual („ivit intre parti”). Pentru clauza compromisorie singura conditie care trebuie indeplinita pentru a fi valabila e sa se mentioneze compromisul la Curtea de Arbitraj Bucuresti. Pentru compromis insa e nevoie sa se arate obiectul litigiului si numele arbitrilor sau modalitatea numirii acestora.
Se considera a fi o conventie arbitrala valabila si situatia in care reclamantul formuleaza o cerere de arbitraj in fata Curtii iar paratul accepta competenta Curtii; se indeplineste conditia formei scrise caci actiunea arbitrala e scrisa, iar acordul e consemnat in incheierea de sedinta.
Efectele conventiei arbitrale sunt mentionate in regulile de procedura.
Art. 15: „Incheierea conventiei arbitrale exclude pentru litigiul care face obiectul acelei conventii competenta organelor judecatoresti (efectul negativ al conventiei de arbitraj, efect de inlaturare a instantei, care este dublat de un efect pozitiv).”
Tribunalul arbitral e obligat sa si verifice propria sa competenta.
Arbitrii sunt inscrisi pe lista Curtii (40-50 de arbitri, cadre didactice universitare, avocati, alte categorii de juristi; judecatorii nu pot fi arbitri).
Pentru arbitrii de pe lista Curtii trebuie indeplinita o singura conditie: de a avea o reputatie nestirbita si o inalta calificare si experienta in domeniul dreptului comercial si al relatiilor economice internationale.
Partile sunt libere sa numeasca arbitrii si persoane care nu sunt inscrise pe lista Curtii, care prin competenta si probitatea lor se bucura de increderea partilor. Acesti arbitri sunt supusi unei anumite proceduri de verificare din partea Presedintelui curtii, care apoi sunt sesizate partilor.
Arbitrii (art.20) sunt independenti si impartiali in exercitarea atributiilor lor jurisdictionale, ei nu sunt reprezentantii partilor.
Curtea de Arbitraj Bucuresti permite toate variantele posibile: 1 arbitru unic desemnat de ambele parti, 2 arbitri, 3 sau mai multi.
In cazul in care partile nu au stabilit altfel, tribunal arbitral va fi constituit din trei arbitri (unul din fiecare parte, iar cei doi desemneaza un supraarbitru).
Sesizarea Tribunalului Arbitral
Se realizeaza prin cerere de arbitrare scrisa, care trebuie sa cuprinda anumite mentiuni obligatorii (elemente pe care trebuie sa le contina orice cerere de chemare in judecata: elemente de identificare a partilor, numere de identificare din Registrul Comertului, numere de telefon, fax, contul bancar, trebuie exprimata calitatea de mandatar si depusa procura daca e cazul); ca element specific: trebuie mentionata conventia de arbitraj, deoarece aceasta este izvorul competentei arbitrilor, obiectul litigiului si valoarea cererii, motivele de fapt si de drept, probele pe care reclamantul le intermediaza, numele arbitrului unic sau a arbitrului din cei trei pe care ii propune, dovada platii taxelor de arbitraj, semnatura reclamantului).
Cererea de arbitraj se adreseaza curtii si se depune la sediul sau, iar data e cea aplicata pe cerere. Paratul trebuie sa faca intampinare pana la prima zi de infatisare, prin care sa arate: exceptia fata de actiunea reclamantului, raspunderea in fapt si drept la capatul de cerere, probele de aparare, numele arbitrului pe care il desemneaza.
Ca urmare a desemnarii de ambele parti a celor doi arbitri, acestia se intalnesc pentru desemnarea supraarbitrului, dupa care toti trei semneaza un act de confidentialitate si impartialitate, dupa care se stabileste termenul de judecata.
Paratul poate face cerere
reconventionala in cazul in care are pretentii proprii cu
posibilitatea disjungerii cererii reconventionale in cazul in care ar
intarzia solutionarea cererii principale. Sedintele de arbitraj
NU sunt publice; pot participa partile, reprezentantii lor,
martorii, expertii, traducatorii, studentii de
In cazul lipsei paratului, judecata poate continua si se pronunta o hotarare judecatoreasca, care se poate face si in lipsa reclamantului, daca s-a cerut acest lucru in scris. Fiecare parte isi intemeiaza faptele pe care trebuie sa le dovedeasca.
Tribunalul nu este legat de regula rolului activ, dar e legat de principiul aflarii adevarului → tribunalul arbitral trebuie sa coopereze cu partile, procedura e mai arbitrala.
Acestia pot (art.52) sa ceara partilor explicatii asupra obiectului pricinii si administreaza anumite probleme.
Martorii, expertii nu sunt supusi prestarii unui juramant.
Dezbaterile se consemneaza in incheierile de sedinte.
La pronuntarea hotararii arbitrale Tribunalul Arbitral trebuie sa tina seama de contractul principal, de normele de drept dreptul aplicabile si de uzantele comerciale aplicabile (art. 57). Hotararea arbitrala, sentinta se redacteaza in scris si contine:
Hotararea se comunica partilor, sentinta (art.66) e definitiva si obligatorie. Ea se poate aduce la indeplinire buna voie, de partea care a cazut in pretentie. In caz contrar sentinta arbitrala se va investi cu formula executorie de catre tribunal, dobandind forta executorie si va fi adusa la indeplinire ca si o hotarare judecatoreasca prin organele de coercitie ale statului.
Exista o singura cale de atac: actiunea in anulare – se poate formula pentru anumite motive, pe care regulile de procedura le prevad in mod expres (art. 69 – reluare a motivelor actiunii din codul de procedura civila). Toate cu exceptia ultimului motiv sunt de procedura.
Motivele actiunii in anulare
a) Cand nu e susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului;
b) Tribunalul a solutionat litigiul fara sa existe o conventie arbitrala sau exista o conventie arbitrala nula;
c) Tribunalul nu a fost constituit in conformitate cu conventia de arbitraj;
d) Partea a lipsit de la termenul la care au avut loc dezbaterile si procedura de citare nu a fost legal indeplinita;
e) Hotararea a fost pronuntata dupa expirarea termenului pentru pronuntarea hotararii pe care partile l-au stabilit si care a fost comunicat Tribunalului pana la prima zi de infatisare;
f) Tribunalul nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, s-a pronuntat asupra unui lucru care nu a fost cerut sau a dat mai mult decat s-a cerut;
g) Hotararea arbitrala nu cuprinde dispozitia sau motivele, nu arata data si locul pronuntarii sau nu e semnata de arbitru;
h) Dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii ce nu pot fi aduse la indeplinire;
i) Hotararea arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri sau dispozitii imperative ale legii.
Regulile de procedura arbitrala au o configuratie de sine statatoare, dar se
completeaza cu dispozitiile de drept comun (art. 79) de procedura civila romana in masura in care acestea sunt compatibile cu arbitrajul si cu natura comerciala a litigiilor.
