|
|
|
Definirea contractului comercial international
Contractul este un acord de vointa intre parti, prin care acestea isi asuma obligatii in vedere promovarii unor interese proprii, in cadrul unui proiect comun. In cazul contractului comercial acest proiect este realizarea unei afaceri, din care partile urmaresc obtinerea unui castig economic, material. Prin urmare, contractul comercial se defineste prin caracterul lucrativ (lat. lucrum) al obiectului sau.
Contractul international –in general
nedefinit in dreptul pozitiv al statelor – se particularizeaza prin
incidenta elementului strain (de extraneitate) sau, in termenii
Conventiei de
Calificarea privind caracterul international se face de obicei prin utilizarea mai multor criterii. De exemplu, in jurisprudenta franceza se folosesc criterii economice, juridice si mixte. [1]
Criteriul economic se refera la aspecte cum sunt: plata internationala, existenta unor interese legate de comertul international, miscarea bunurilor, serviciilor si a monedei dincolo de granitele nationale etc.
Dupa criteriul juridic un contract este calificat ca fiind international daca el contine conditii sau prevederi care cad sub incidenta mai multor sisteme de drept. Este vorba de acte care privesc incheierea contractului sau executarea acestuia, de faptul ca partile, prin nationalitatea sau domiciliul lor, implica aplicarea unor norme juridice apartinand legislatiilor mai multor state, sau de faptul ca obiectul contractului este localizat in strainatate. In toate cazurile exista un element strain (de extraneitate) care determina natura internationala a contractului.
In literatura juridica se arata ca nationalitatea partilor sau calificarea data de acestea contractului sunt fara efect asupra naturii nationale sau internationale a contractului [2] . Contractul este international atunci cand el cade sub incidenta mai multor sisteme de drept, a unei conventii internationale, cand implica interese ale comertului international, in sfarsit, cand implica trecerea unei frontiere nationale.
Criteriul mixt, adica aplicarea cumulativa a criteriului economic si a celui juridic, se foloseste atunci cand exista divergente sau controverse doctrinare, pentru a asigura o solutie acceptabila si operativa.
Contractul
de vanzare internationala – care reprezinta un fel de standard in materie si
datorita codificarii prin Conventia de
Din definitie rezulta principalele caracteristici juridice ale acestui contract:
caracterul consensual: partile se obliga prin libera lor vointa (solo consensu), respectand cadrul general, national si international, al contractarii;
caracterul sinalagmatic: obligatia fiecarei parti este cauza obligatiei celeilalte parti (do ut des) (obligatia exportatorului de a livra bunul se intemeiaza pe obligatia cumparatorului de a plati pretul, si invers);
caracterul translativ de proprietate: vanzatorul se obliga sa transfere asupra cumparatorului, contra platii pretului, toate componentele dreptului de proprietate: posesiunea, folosinta si dispozitiunea;
caracterul de internationalitate, dat de incidenta unuia sau mai multor aspecte de extraneitate.
Dupa cum se vede, contractul de vanzare internationala este, practic, un contract de vanzare, asa cum acesta este cunoscut in dreptul intern din tarile lumii, afectat de incidenta elementului de extraneitate.
Celelalte tipuri de contracte comerciale internationale pot fi definite prin raportare la acest instrument contractual de baza. Astfel, in functie de obiectul operatiunii comerciale, contractele pot fi: de executare de lucrari, de depozit, de mandat si reprezentare comerciala, de transport si expeditii internationale, de turism si altele, practicate in relatii comerciale internationale.
