|
|
|
Comertul si dezvoltarea economica
Ca schimb de produse prin vanzare-cumparare, comertul face legatura dintre productie si consum. Comertul realizeaza distribuirea produselor pentru incasarea banilor ca pret al marfii, circuit necesar pentru acoperirea cheltuielilor de productie, satisfacerea nevoilor lucratorilor, asigurarea unui castig producatorului si asigurarea reluarii circuitului de productie, dar si pentru acoperirea cheltuielilor de transport, in acelasi timp asigurand si un castig care sa merite eforturile si risurile comerciantului.
Comertul a aparut din cele mai vechi timpuri, dezvoltandu-se treptat, o data cu aparitia marfurilor mai pretioase si mai cautate. Aceste marfuri erau vandute chiar si in tari aflate la mii de kilometri distanta cum au fost cazul matasii, portelanului si a mirodeniilor, aduse in Europa pe malurile Mediteranei sau ale Atlanticului, de la 10-12000 km distanta, din China, aflata pe malul Pacificului.
Istoria cunoscuta ne arata ca nu putem subestima rolul jucat de comert in modelarea societatii. Nevoia de a tine evidenta tranzactiilor a dus la inventarea scrisului si apoi la calculul zecimal.
Drumurile comerciale, bancile si tranzactiile comerciale au facut posibile multe din realizarile care au scos Europa din intunericul medieval. Progresul tehnologic, tranzactiile comerciale si oportunitatile in afaceri au fost intotdeauna strans legate intre ele dealungul istoriei umane.
Comertul a impulsionat calatoriile, implicit perfectionarea mijoacelor de transport si a drumurilor, cunoasterea mai buna a rutelor maritime, legaturile dintre oameni, culturi si civilizatii, astfel „lumea a devenit mai mica”.
Progresul tehnologic, dezvoltarea economica a intregii lumi a fost posibila, in principal datorita producerii unor materiale tot mai performante. Desi ne indreptam spre o lume democrata, intotdeauna cei mai puternici vor fi mai egali.
Activitatea comerciala
Nevoia omeneasca de a schimba bunuri a generat o noua activitate, „comertul”, cuvant care provine din limba latina „commutatieo mercium”, adica schimb de marfa. Notiunea de comert, cu continut extrem de complex si dinamic, implica schimbul de marfuri, de monezi si servicii, determinand o functie economica care consta in cumpararea de marfuri, monezi sau servicii si a le revinde in aceleasi stadii fizice, dar in conditii economice consumatorului si realizarii unui profit convenabil vanzatorului.
Sub aspect juridic, notiunea de comert defineste transferul titlurilor de proprietate asupra materialelor sau serviciilor, precum si prestatiile de servicii realizate intre diferitele stadii ale productiei sau intre producator si consumator.
Potrivit art. 7 din Codul Comercial Roman, sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca profesie obisnuita, societatile comerciale, regiile autonome si organizatiile cooperatiste.
Potrivit prevederilor Codului Comercial, la titlul II al carti I despre fapte de comert, distingem acte de comert obiective, care au aceasta calificare independent de calitatea persoanei care-l infaptuieste si acte de comert subiective, a caror calificare este determinata de calitatea de comerciant a persoanei care le infaptuieste.
Deci comerciantul este definit prin activitatea economica pe care acesta o exercita ca persoana fizica ori prin organizarea unei intreprinderi sub forma de societate comerciala, inmatriculata ca atare in registrul comercial.
Pentru ca cineva sa poata fi considerat comerciant prin definitia data de lege trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
sa fie o persoana (majora;
sa faca acte de comert in numele sau;
comertul sa fie exercitat ca profesie.
Exercitarea profesiei de comerciant presupune desfasurarea unor activitati in cadrul carora comerciantul intra in raporturi cu alte persoane sau societati comerciale, efectuand acte de vanzare, cumparare, inchiriere, transport, servicii etc Prin art. 7, Codul Comercial Roman foloseste notiunea de fapte de comert in legatura cu activitatea desfasurata de comerciant. Potrivit Legii 26/1990 privind registrul comertului, au calitatea de comerciant persoanele fizice si juridice care exercita in mod obisnuit acte de comert. Precizam ca in principiu, faptele de comert prevazute in art. 7 din Codul Comercial si actele de comert din art. l din Legea 31/1990, din punct de vedere practic, nu prezinta nici o diferenta intre acte si fapte de comert.
Prezentam in continuare faptele de comert definite ca obiective si subiective.
Obiective sunt acele fapte de comert din care fac parte cumparaturile de produse sau de marfuri spre a se vinde, fie in natura, fie dupa ce vor fi lucrate sau puse in lucru, ori a se inchiria, precum si cumpararea, spre a se vinde, de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circuland in comert.
De asemenea, Codul Comercial considera fapte de comert orice intreprinderi de furnituri, intreprinderi de constructii, fabrici, manufacturi, imprimerii, intreprinderi de editura, librariile si intreprinderile de transport persoane si lucruri pe apa si pe uscat.
Sunt fapte de comert cumparaturile si vanzarile de actiuni si parti de actiuni ale societatilor comerciale, cambiile si ordinele de plata de produse sau marfuri, operatiunile de banca si schimb.
Alte acte obiective de comert sunt constructia, cumpararea, vanzarea sau revanzarea de tot felul de vase pentru navigatie interioara sau exterioara si tot ce priveste echiparea, armarea si aprovizionarea unui vas, expedierile maritime, inchirierile de vase, imprumuturile maritime si toate contractele privitoare la comertul pe mare si de navigatie, asigurarile navigatiei, depozitele pentru cauzele de comert si depozitele in docuri.
Subiective sunt considerate fapte de comert cele accesorii faptelor de comert obiective, respectiv asigurarile, sunt numai fapte de comert in ceea ce il priveste pe asigurator, contul curent si cecul nu sunt fapte de comert in ceea ce ii priveste pe comercianti. Nu sunt considerate nici fapte de comert cumpararea de produse sau de marfuri pentru uzul cumparatorului sau a familiei sale.
Indiferent de modul de exercitare a comertului - sub forma individuala sau sub forma societara avem urmatoarele categorii de comercianti:
comercianti de marfuri - sunt cei care cumpara spre a revinde marfuri sau produse fie in stare naturala fie in stare prelucrata.
bancherii - cei care cumpara si vand efecte publice (obligatiuni emise si bonuri de tezaur), efecte comerciale (cambii, bilete la ordin), monede straine, sau fac operatiuni de imprumut sub orice forma.
fabricantii sau industriasii - proprietarii si conducatorii unor fabrici sau intreprinderi industriale.
antreprenorii - persoanele care conduc o antrepriza de constructii, montaj.
asiguratorii - persoane care asigura.
carausii - persoanele care realizeaza in baza unui contract de transport transportul marfurilor intre doua puncte comerciale.
armatorii - persoane care armeaza o nava - respectiv organizeaza si asigura expeditia maritima si isi asuma o anumita raspundere in legatura cu transportul respectiv; in unele cazuri poate fi chiar proprietarul navei.
antrepozitarii - persoane care inchiriaza spatii de depozitare, cantitati de marfuri cu un anumit regim de pastrare.
comisionarii - persoane care trateaza o anumita activitate comerciala in numele lor, dar pe socoteala altor persoane, dar in schimbul unui beneficiu.
intermediarii - persoane care de obicei in schimbul unui avantaj banesc fac legatura intre vanzator si cumparator sau incheie o tranzactie intre doua parti, cu imputernicirea acestora.
Dintre comerciantii calificati astfel de lege, persoanele fizice care exercita in mod obisnuit astfel de acte de comert, societatile comerciale, regiile autonome si organizatiile cooperatiste; importanta cea mai mare in privinta volumului si diversitatii bunurilor si serviciilor o au societatile comerciale, asa dupa cum am aratat.
Activitatea de comert reprezinta in ultima instanta un ansamblu de operatiuni incepand cu intrarea produsului pe piata sub forma de bun utilizabil, pana in momentul trecerii lui in posesia cumparatorului prin comercializare.
De mentionat ca pe langa actele de vanzare sau intermediere intra in discutie si activitati legate de distributia fizica, precum si noi activitati cum ar fi: cercetarea pietei, informarea populatiei, educarea consumatorului, promovarea unor servicii legate de produse sau de alte necesitati umane. Prin caracterul sau complex, notiunea de utilitate defineste atat un produs sau bun si un lucru de folos sau un serviciu util sau utilizabil.
Comertul prin activitatea sa reprezinta faza intermediara intre producator si consumator sau intre functia de productie si functia de consum - utilizator.
Activitatea de comert este un sector creator de utilitati atat in serviciul producatorului cat si a utilizatorului, cuprinzand o parte importanta a fluxului monetar din fiecare tara.
Comertul este destinat sa asigure un flux normal producatorului spre consumator in cele mai bune conditii indeplinind urmatoarele functii:
cumpararea continua de la producatori a marfurilor necesare consumatorilor, asigurand astfel continuitatea productiei si mijloacele banesti necesare. Vanzarea incheie ciclul pe care il parcurg marfurile din sfera circulatiei in sfera consumului, unde sub forma de bunuri utilizabile sau servicii vor satisface consumatorii.
comerciantul ca functie la fel de importanta ca prima poate stoca marfurile in vederea aplatizarii varfului de consum, ori pentru a obtine un pret mai bun de la consumator, dar in acelasi timp realizeaza disponibilitatea spatiului necesar productiei. Aceasta stocare acopera distanta dar si timpul necesar productiei.
o a treia functie a comertului are in vedere adaptarea cantitatilor, a partilor pe care consumatorul le solicita. O serie de marfuri nu pot intra in consumul populatiei, decat dupa o prealabila pregatire, respectiv lotizare.
alta functie are in vedere aprovizionarea atat in centrele cu densitate mare de populatie dar si in punctele indepartate sau izolate unde densitatea populatiei e foarte mica
activitatea de proiectare si asigurare a spatiilor comerciale, a bazei tehnico-materiale si cu personalul calificat este o alta functie a comertului.
o functie mai recenta o constituie cea de cercetare a doleantelor, sugestiilor si doleantelor de consum. In acest sens sunt utilizate personal cu inalta calificare profesionala care trebuie sa imbine cercetarea stiintifica a prospectiunilor comerciale cu studii tehnologice, urmand a se realiza produse la cererea si sugestia consumatorilor.
