|
|
|
URECHEA – ANALIZATORUL AUDITIV
Organele de simt sunt folosite pentru a recepta stimuli externi produsi asupra corpului. Acestia pot fi luminosi chimici, termici, auditivi. Organele de simt se clasifica dupa natura excitantului pe care il recepteaza si il transmit la creier
Organul de simt care capteaza, recepteaza si transmite creierului semnalele sonore se numeste urechea.
DESCRIERE
Urechea este formata din 3 parti:
Urechea externa
Prin pavilion capteazasi dirijeaza undele sonore spre conductul auditiv extern, care le transmite membranei timpanului. Membrana timpanului, care separa urechea externa de cea medie, cu grosimea de 0.1 mm si structura fibroasa, functioneaza ca un rezinator vibrand la modificarile de presiune determinate de undele sonore.
Urechea medie are forma unei camarute care, la capatul dinspre urechea interna prezinta doua orificii:fereastra ovala si fereasta rotunda. Intre timpan si fereastra ovala se gaseste un lant de trei oscioare sprijinite unul de altul: ciocanul, nicovala si scarita fiind cele mai mici oase. Ciocanul se sprijina pe timpan,iar scarita pe o membrana care acopera fereastra ovala. Vibratia timpanului este transmisa perilimfei si endolimfei din structurile urechii interne. Lantul de oscioare nu transmite pasiv vibratiile ei, prin muschii ciocanului si scaritei, contribuie la modificarea intensitatii sunetului, contractia muschiului ciocanului diminuand amplitudinea vibratiilor prea puternice, iar cea a muschiului scaritei amplificand sunetele prea slabe. Suprafata timpanului, de 13 ori mai mare decat cea a ferestrei ovale, contribuie, de asemenea, la amplificarea sunetelor receptionate. Transmiterea undelor in urechea medie se face atat prin lantul de oscioare si prin oasele craniului, cat si pe cale aeriana, prin modificarea presiunii aerului din urechea medie sub actiunea vibratiilor timpanului. De aceea, auzul nu dispare ci doar diminua in cazul perforatiilor timpanului.
Urechea interna contine labirintul osos in care se afla labirintul memranos, alcatuit din: utricula, sacula, 3 canale semicirculare si melcul. Receptorii pentru auz se gasesc in melcul memranos din labirintul memranos, iar receptorii pentru echilibru se gasesc in canalele semicirculare in utricula si sacula. Aceste celule vin in contact cu neuroni ale caror prelungiri formeaza nervul auditiv. In labirintul osos se afla un lichid numit perilimfa, iar in labirintul membranos alt lichid numit endolimfa.
In labirintul osos se afla labirintul membranos, alcatuit di aceleasi formatiuni: vestibulul membranos, format din doua vezicule suprapuse – urtricula si sacula - si canalele semicirculare membranoase, formand impreuna aparatul vestibular specializat pentru seimtul echilibrului si melcul membranos (canalul cohlear) care contine segmentul receptor al auzului.
Cohleea (melcul) este un canal osos, spiralat, rasucit de doua ori si jumatate in jurul unui ax central numit columela (modiol). De la columela se desprinde, spre lumenul cohleei, o lama osoasa, subtire – lama spirala- care se intinde in tot lungul cavitatii melcului osos pana aproape de varf, unde lasa o deschidere – helicotrema.
Melcul membranos (canalul cohlear)se gaseste in cohleea osoasa, delimitat intre membrana bazilara, peretele extern al melcului osos si membrana vestibulara (Reissner), o lama de tesut conjunctiv care se intinde de la mama spirala la perelele lateral al melcului, prin care este peparat de rampa vestibulara. In interiorul canalului cohlear, pe membrana bazilara, se afla organul Corti, avand, de asemenea, forma spiralata si intinzandu-se de la varful pana la baza canalului cohlear. Organul Corti contine celule receptoare auditive asezate pe doua straturi (intern si extern). Deasupra organului Corti, se afla o membrana subtire si elastica – membrana tectoria – in care sunt inlavate varfurile cililor celulelor receptoare. I jurul celulelor receptoare exista o bogata retea de fibre nervoase.
Mecanismul auzului
Urechea externa capteaxa undele sonore, le transmite timpanului, care le transforma in vibratii rezonatoare ce se transmit prin miscarea oscioarelor urechii pana la fereastra ovala. Vibratiile talpii scaritei pe membrana ferestrei ovale produc unde ce se propaga in perilima di rampa vestibulara se se transmit apoi prin helicotrema, perilimfei din rampa timpanica, anungand pana la membrana ferestrei rotunde. Vibratiile perilimfei provoaca si vibratii ale endolimfei, deoarece membrana vestibulara este extrem de subtire
Undele propagate se amplifica pe masura ce se departeaza de fereastra ovala, atingand amplitudinea maxima mai aproape de baza melcului, in cazul unor sunete inalte si mai aproape de varful melcului pentru sunetele joase, apoi amplitudinea lor scade rapid. Membrana bazilara va fi comprimata in zona in care amplitudinea undelor propagate este maxima, deci la o distanta variabila in functie de frecventa sunetului.
In timpul emiterii unui sunet, in fibrele nervului cohlear se inregistreaza variatii de potential numite potentiale microfonice cohleare, generate de deformarea cililor celulelor receptoare si direct proportionale cu deplasarea membranei bazilare. Prin inregistrarea potentialelor cohleare din diferitele parti ale melcului, s-a constatat ca segmentul bazal al acestuia raspunde la toate tipurile de stimuli sonori, iar varful produce raspunsuri numai la sunete cu frecventa joasa.
Analizatorul auditiv detine la unele animale roluri importante legate de orientarea in spatiu, pentru depistarea surselor de hrana si a pericolelor, iar la om serveste si la perceperea vorbirii cara sta la baza relatiilor interumane.
Urechea umana percepe unde sonore, repetate intr-o anumita ordine (sunete) sau succedandu-se neregulat (zgomote).
Produse prin condensari si rarefieriale aerului, undele sonore au trei prorietati fundamentale: intensitatea, determinata de amptitudine, inaltimea, conditionata de frecventa si timbrul, depinzand de vibratiile armonice supraadaugate. Frecventa sunetelor percepute de urechea umana este cuprinsa intre 20 si 20000 Hz, depinzand de persoana.
Vibratiile sonore, captate, transmise si amplificate de un sistem de structuri alcatuind urechea externa si medie, impresioneaza organele receptoare ale aauzului din urechea interna, situata in stanca osului temporal.
FUNCTIA AUDITIVA
Sunetul ia nastere prin vibratia unui obiect,iar aceasta vibratie care se transmite prin aer ,in toate directiile ajunge la ureche ,sub forma de unde sonore.Sunetul se mai poate transmite prin intermediul lichidelor si al corpurilor solide. ex: bataia din palme produce unde sonore. Acestea sunt captate de cutele pavilionului urechiisi indreptate,prin canalul auditiv, la timpan. Prin vibratiile acestuia, oscioarele din urechea mijlocie se pun in miscare si transmit excitatia spre fereasta ovala. Membrana acesteaia vibreaza la randul ei si transmite excitatia auditiva perilimfei.Vibratiile perilimfei se transmit endolimfei,ajungand astfel la celulele auditive din melc. Acestea receptioneaza excitatia si o transmit unor neuroni ale caror prelungiri formeaza nervul auditiv. Excitatia auditiva se transorma in influx nervos pe care nervul auditiv il conduce la creier, unde se formeaza senzatia de auz.
FUNCTIA DE ECHILIBRU
Celulele de echilibru receptioneaza excitatia referitoare la miscarile capului si corpului. Cilii lor sunt atinsi de cristalele de carbonat de calciu care se gasesc in jurul acestor celule si care se misca la fiecare modificare a pozitiei capului. Aceasta excitatie este transmisa neuronilor alaturati, ale caror prelungiri lungi formeaza nervul vestibular (de echilibru),care conduce influxul nervos la baza creierului, unde se formeaza senzatia de echilibru. Datorita acesteia, corpul nostru isi mentine pozitia in orice miscare.
BOLIILE URECHII
-Otita, afectiune ce consta in inflamarea urechii, poate fii externa, daca afecteaza conductul auditiv, sau medie,daca infectia se localizeaza in zona timpanului.
-Mastoidita, este inflamarea cavitatii osoase in care se afla situata urechea mijlocie.
-Surditatea, se datoreaza spargerii timpanului, afectiunilor aparute la nivelul camerei mijlocii,urechii interne, unor leziuni ale nervului auditiv(acustic) sau ale centrului nervos din creier.
