|
|
|
Anatomia pielii
Veritabil invelis impermeabil, pielea este un
organ complex. Ea constituie o bariera care se opune actiunii agensilor externi
de natura fizica(lovire, taiere, zgariere, expunere la soare), chimica(produse
toxice) sau bacteriologica (patrunderea bacteriilor).
Ea pastreaza de asemenea apa in organism. Grosimea sa variaza de la 1.5 la 5
mm, in functie de regiunile pe care le acopera. Este fina pe pleoape si foarte
groasa pe talpa picioarelor.
Din piele se formeaza mai multe structuri derivate ca parul, unghiile, care
sunt anexele sale. Acest ansamblu poarta numele de tegument.
Culoare pielii variaza in functie de mai multi factori: ea depinde de genele
fiecarui, de sanatate, de starea emotionala, de conditiile meteorologice in
care traim Cantitatea de melanina prezenta in piele determina culoarea sa,
iar acest pigment, inchis la culoare, o apara de agresiunea razelor solare. Din
aceasta cauza, o persoana care se expune la soare intens are o piele inchisa la
culoare.
Bronzarea se accentueaza progresiv prin expunerea la lumina. Culoare pielii
difera in functie de zona pe care o acopera si de densitatea vaselor capilare
care o parcurg.
Pielea este compusa din trei straturi: epiderm, derm si hipoderm. Epidermul e
in contact direct cu mediul extern. Este structura permiabila si rezistenta.
Este strat suplu si foarte elastic.
Epidermul contine numar mare de proteine, ca keratina, care ii confera
robustete si elasticitate. Suprafata epidermului nu este uniforma, prezentand
santuri superficiale si orificii pe unde ies fibrele de par si transpiratia.
Epidermul este format din mai multe substraturi. La suprafata este un strat cu
aglomerare de celule moarte de forma plata, care izoleaza pielea de apa din
exterior. Acest invelis este reinnoit regulat: celulele mai vechi cad – se
descuameaza si sunt inlocuite la randul lor.
Stratul granulos este stratul intermediar in care celulele se imbogatesc cu
keratina inainte de a-si continua ascensiunea spre startul cornificat. Noile
celule ale epidermului se nasc in stratul spinos si in cel bazal.
Epidermul este situat pe derm. Mai gros decat epidermul, acesta este constituit
dintr-un tesut conjunctiv dens si elastic, bogat in vase ti in nervi. Datorita
texturii dense a fibrelor de elastina si a colagenului pe care le contine,
pielea are capacitatea de a se intinde si de a rezista la tractiune. Dotat cu
terminatii nervoase, dermul culege informatii care se afla la originea
senzatiilor tactile. Contine glandele sudoripare, sebacee si foliculii pilosi.
Glandele sebacee secreta sebumul, la nivelul folicullilor pilosi. Acest lichid
gras urca de-a lungul tijei firului de par pentru a impregna apoi suprafata
pielii. Glandele sudoripare, in numar de 3 milioane, sunt repartizate pe tot
corpul. Ele secreta sudoarea care, evaporandu-se, racoreste organismul si
contribuie astfel la mentinerea temperaturii interne, impiedicand incalzirea
corpului.
Dermul si epidermul se sprijina pe un tesut subcutanat denumit hipoderm – tesut
conjunctiv lax, care inmagazineaza o mare parte din grasimile corpului. Acest
strat grasos asigura protectia impotriva socurilor si a pierderilor de caldura.
Pielea suporta actiunea vantului,a soarelui si a vremii. Imbatranirea sa
se manifesta la suprafata prin aparitia de riduri si printr-o pierdere de
tonicitate si de elasticitate din cauza diminuarii numarului de fibre de
elastina si degradarii colagenului prezent in derm. Imbatranirea cutanata
depinde de starea de sanatate, modul de viata si de patrimoniul genetic al
fiecaruia, de aceasta imbatranirea difera de la individ la altul.
