|
|
|
Efectele redistribuirii rolurilor la nivelul sistemului familial
Functionalitatea optima a sistemului familial este asigurata prin distribuirea si exercitarea corespunzatoare a rolurilor specifice la nivelul familiei. Privind familia din perspectiva sistemica, migratia economica a unuia sau ambilor parinti este cauza unei considerabile perturbari a echilibrului familial. Prin plecarea unui parinte „mecanismul” familiei este obstructionat prin eludarea din componenta lui a mai multor „rotite” care asigurau functionarea interdependenta si corelata a fiecarei componente in parte ca un intreg, ca un sistem. Familia sufera modificari structurale si intampina dificultati deoarece trebuie sa asigure indeplinirea aceluiasi set de nevoi , dar intr-un context fundamental modificat. Daca plecarea unui membru al familiei aduce un plus in zona necesitatilor primare (hrana, imbracaminte, conditii de locuire mai bune etc. ), exista posibilitatea unei pierderi in zona satisfacerii necesitatilor de ordin afectiv, iar, in acest caz, membrii sistemului familial cei mai afectati sunt copiii. Disfunctiile la acest nivel nu vizeaza doar planul afectiv si pot fi identificate printr-o analiza a procesului de socializare (cu ambele dimensiuni primara si secundara), atat in mediul intra-familial, cat si in cel extra-familial. Carentele in planul socializarii datorate unei redistributii incorecte a rolurilor in mediul familial au efecte si la nivelul interactiunilor individului cu alte instante socializatoare.
Functiile exercitate de parintele care lipseste, prin atributele exercitate de acesta, prin rolurile indeplinite, dar mai ales prin asteptarile de rol la care raspunde, trebuie suplinite, preluate sau impartite in cadrul grupului familial pentru ca intr-o forma sau alta, mecanismul sa poate functiona in continuare. De asemenea, relatiile dintre membrii familiei se modifica, se metamorfozeaza, se adapteaza noului context creat, in modul considerat cel mai eficient. Nu de multe ori aceasta reconfigurare a rolurilor si functiilor din familie nu gaseste cele mai bune solutii, copiii devenind supraincarcati de roluri, coplesiti de sarcini sau din contra resimtind o oarecare lipsa de autoritate si o „libertate” percepute ca pe o invitatie la acte de iresponsabilitate si chiar comportamente predelicvente.
In ceea ce priveste numarul membrilor in familia de migranti putem afirma ca dificultatile la nivelul indeplinirii functiilor esentiale ale sistemului familial sunt mult mai mari in familiile cu multi copii. De multe ori parintele plecat la munca in strainatate nu poate asigura un venit corespunzator satisfacerii nevoilor primare. Din acest punct de vedere situatia este cu mult mai grava atunci cand parintele ramas acasa nu lucreaza. Efectul cel mai pronuntat apare la primul nascut din familie, manifestandu-se printr-o supraincarcare de rol. In situatia in care este plecata mama la munca in strainatate, iar primul nascut este de genul feminin , aceasta ajunge sa preia toate sarcinile mamei. In cazul in care exista frati mai mici, supraincarcarea contine si activitati specifice ingrijirii si suportului afectiv. In acest caz dimensiunile fenomenului sunt variabile in functie de de tipul de familie, situatia cea mai rezonabila fiind rezolvata in familii extinse prin preluarea rolurilor de catre alti membri, iar situatia dificila inregistrandu-se in familiile monoparentale. Interventia specializata este mai mult decat necesara in aceste cazuri.
