|
|
|
Raportul Ereditate- Mediu- Educatie
In
principiu, in psihologie, se considera ca oamenii au ajuns ceea ce sunt ca
urmare a influentelor provenite din doua surse: in primul rand, structura
biologica, in al doilea rand, experientele vietii. Structura biologica este in
mare masura mostenita, datorita actiunii genelor si a cromozomilor; dar, din
momentul conceptiei, traim intr-un mediu
care ne poaate influenta dezvoltarea.
Prin dezvoltare, in general, se intelege un proces complex de trecere de la
inferior la superior, de la simplu la complex, de la vechi la nou, printr-o
succesiune de etape, de stadii, fiecare etapa reprezentand o unitate
functionala mai mult sau mai putin inchegata, cu un specific calitativ propriu.
Trecerea de la o etapa la alta implica atat acumulari cantitative cat si
salturi calitative, acestea aflandu-se intr-o conditionare reciproca.
Dezvoltarea personalitatii se manifesta prin incorporarea si constituirea de
noi conduite si atitudini care permit adaptarea activa la cerintele mediului natural si
socio-cultural. Dezvoltarea permite si faciliteaza constituirea unor relatii
din ce in ce mai diferentiate si mai subtile ale fiintei umane cu mediul in care traieste si
se formeaza.
Dezvoltarea are caracter ascendent, asemanator unei spirale, cu stagnari si
reveniri aparente, cu reinnoiri continue. Ca proces ascendent, dezvoltarea este
rezultatul actiunii contradictiilor ce se constituie mereu intre capacitatile
pe care le are la un moment dat individul si cerintele din ce in ce mai
complexe pe care le releva factorii materiali si socio-culturali cu care acesta
este confruntat in devenirea sa.
Dezvoltarea psihica este rezultatul interactiunii factorilor externi si
interni. Cei externi sunt constituiti din totalitatea actiunilor si
influentelor ce se exercita din exterior asupra formarii si dezvoltarii
personalitatii umane. Acestia sunt mediul
si educatia. Factorii interni sunt constituiti din totalitatea conditiilor care
mijlocesc si favorizeaza dezvoltarea psihica, conditii care pot fi de natura
biologica, ereditara si psihosociala. Toate aceste influente exercitate asupra
personalitatii umane pot fi grupate prin raportare la trei notiuni de baza: ereditatea, mediul, educatia.
Conceptul de " ereditate
" provine de la cuvantul latin " heres "- mostenitor. Ereditatea poate fi definita ca insusirea
fundamentala a materiei vii de a transmite de la o generatie la alta, sub forma
codului genetic, mesajele de specificitate ale speciei, grupului si individului
(A.Cosmovici, L. Iacob, "Psihologie scolara", 1999). De remarcat, in acest
context, este ca identitatea genetica este practic imposibila intre antecesori
si descendenti. Rezulta astfel ca, din punct de vedere genetic, fiecare individ
este diferit, unic si irepetabil in raport cu toti ceilalti din trecut, prezent
sau viitor, probabilitatea unei identitati absolute fiind de 1 la 70 de
trilioane.
Unicitatea biologica este astfel una din trasaturile definitorii ale fiintei
umane. Ea isi pune amprenta asupra intregii deveniri umane, nu intr-un mod
independent, ci in corelatie cu factorii externi, de mediu si educatie.
Ca factor intern al dezvoltarii, ereditatea
include un complex de elemente de ordin biologic si psihofunctional. "
Purtatorii " materiali ai informatiei ereditare sunt genele din cromozomii
nucleelor celulare. Structura biochimica a acestora este cea care explica
infinita diversitate umana. Totalitatea genelor constituie programul genetic
sau potentialul ereditar. Fiecare specie si individ din cadrul speciei poseda
propriul sau program genetic. Din punct de vedere psihologic, cantitatea de
informatie stocata intr-o celula constituie mesajul genetic care, in forma sa
latenta, prealabila actiunii factorilor de mediu, este cunoscuta sub denumirea de genotip.
Din interactiunea genotipului cu mediul
inconjurator apare fenotipul, ca o sinteza a ceea ce este ereditar si
influentele mediului.
Majoritatea autorilor sunt de parere ca zestrea ereditara se manifesta la om pe
doua planuri: unul in determinarea unor trasaturi generale ale speciei, cum ar
fi structura anatomofiziologica a organismului, pozitia bipeda, etc., iar
celalalt in determinarea unor particularitati individuale cum ar fi
caracteristicile anatomofiziologice ( culoarea pielii, a ochilor, a pielii,
etc. ), amprentele digitale, greutatea corporala, conformatia diferitelor parti
ale corpului, ale organelor, structura grupelor sanguine, a sistemului nervos,
a analizatorilor.
Zestrea ereditara constituie o premisa necesara pentru dezvoltarea psihica. Ea
nu produce direct aptitudinile si atitudinile, capacitatile si interesele,
caracterul si conceptia despre lume a individului. Fructificarea
potentialitatilor ereditare este mijlocita de mediu si de modalitatile de organizare a
activitatii celui care se dezvolta. Astfel, in fazele de inceput ale
dezvoltarii, actiunea factorilor ereditari este mai pregnanta si efectele ei
mai usor vizibile. La varste mai tarzii, influenta lor devine mai putin
evidenta, ea contopindu-se cu experienta deja achizitionata.
In relatie cu fenomenele psihice, factorii ereditari sunt considerati premise
necesare, dar nu si suficiente pentru dezvoltarea acestora si pentru formarea
insusirilor lor.
Predispozitiile native au un caracter polivalent, ceea ce inseamna ca pe
acelasi fond ereditar se pot realiza, sub influenta factorilor de mediu si educatie, profiluri si
insusiri psihice diferite. Ele nu predetermina, in mod fatal, anumite calitati
si insusiri ale personalitatii umane, insa ofera baza necesara pentru invatare,
pentru insusirea experientei sociale si influenteaza dinamica elaborarii unor
noi mecanisme ale comportarii.
Intr-adevar, exista o legatura inseparabila intre influentele genetice si mediul inconjurator si este
complet lipsit de sens sa vorbim despre ele ca si cum ar fi independente. Hebb
( 1994 ) a dat un asemenea exemplu referitor la un ou in dezvoltare. Fara
componenta genetica oul nu exista, dar lipsa mediului de mentinere a vietii si lasarea oului
in frig au ca rezultat moartea acestuia. Deci, ce asigura dezvoltarea oului, ereditatea sau mediul? Bineinteles, si ereditatea, si mediul contribuie la acest
proces si acest lucru trebuie retinut in studierea influentelor genetice.
Ereditate, mediul si educatia - Trecerea de la o etapa la alta implica
atat acumulari cantitative cat si salturi calitative, acestea aflandu-se intr-o
conditionare reciproca. Dezvoltarea personalitatii se manifesta prin
incorporarea si constituirea de noi conduite si atitudini care permit adaptarea
activa la cerintele mediului natural si socio-cultural.
Ereditate, mediul si educatia - Dezvoltarea permite si faciliteaza constituirea
unor relatii din ce in ce mai diferentiate si mai subtile ale fintei umane cu
mediul in care traieste si se formeaza.
Dezvoltarea are caracter ascendent, asemanator unei spirale, cu stagnari si
reveniri aparente, cu reinnoiri continue. Ca proces ascendent, dezvoltarea este
rezultatul actiunii contradictiilor ce se constituie mereu intre capacitatile
pe care le are la un moment dat individul si cerintele din ce in ce mai
complexe pe care le releva factorii materiali si socio-culturali cu care acesta
este confruntat in devenirea sa.
Dezvoltarea psihica este rezultatul interactiunii factorilor externi si
interni.
Cei externi sunt constituiti din totalitatea actiunilor si influentelor ce se
exercita din exterior asupra formarii si dezvoltarii personalitatii umane.
Acestia sunt mediul si educatia. Factorii interni sunt constituiti din
totalitatea conditiilor care mijlocesc si favorizeaza dezvoltarea psihica,
conditii care pot fi de natura biologica, ereditara si psihosociala. Toate
aceste influente exercitate asupra personalitatii umane pot fi grupate prin
raportare la trei notiuni de baza: ereditatea, mediul, educatia.
Conceptul " ereditate " provine de la cuvantul latin " heres "- mostenitor. Ereditatea
poate fi definita ca insusirea fundamentala a materiei vii de a transmite de la
o generatie la alta, sub forma codului genetic, mesajele de specificitate ale
speciei, grupului si individului ( A.Cosmovici, L. Iacob, 1999).
De remarcat in acest context este ca identitatea genetica este practic
imposibila intre antecesori si descendenti. Rezulta astfel ca din punct de
vedere genetic fiecare individ este diferit, unic si irepetabil in raport cu
toti ceilalti din trecut, prezent sau viitor, probabilitatea unei identitati
absolute fiind de 1 la 70 de trilioane.
Unicitatea biologica este astfel una din trasaturile definitorii ale fiintei
umane. Ea isi pune amprenta asupra intregii deveniri umane, nu intr-un mod
independent ci in corelatie cu factorii externi, de mediu si educatie.
Ca factor intern al dezvoltarii, ereditatea include un complex de elemente de
ordin biologic si psihofunctional. " Purtatorii " materiali ai informatiei
ereditare sunt genele din cromozomii nucleelor celulare. Structura biochimica a
acestora este cea care explica infinita diversitate umana. Totalitatea genelor
constituie programul genetic sau potentialul ereditar. Fiecare specie si
individ din cadrul speciei poseda propriul sau program genetic.
Din punct de vedere psihologic, cantitatea de informatie stocata intr-o celula
constituie mesajul genetic care, in forma sa latenta, prealabila actiunii
factorilor de mediu, este cunoscuta sub denumirea de genotip. Din interactiunea
genotipului cu mediul inconjurator apare fenotipul, ca o sinteza a ceea ce este
ereditar si influentele mediului.
