|
|
|
Mecanismele psihice stimulator - energizante
a) Motivatia
acceptiunile notiunii: extinsa, restransa;
- Motivatia reprezinta un ansamblu de factori interni care determina comportamentul
- In filogeneza si ontogeneza se elaboreaza anumite stari de necesitate sau sensibilizari ale organismului pentru diferite obiecte. Asa se dezvolta nevoia pentru substante nutritive, de oxygen, de anumite conditii de temperature, umiditate, presiune, de semnale informationale ce urmeaza a fi receptionate si apoi prelucrate, nevoia de miscare, de actiune, de relaxare, de comunicare cu altii, de realizare de sine - trebuintele
Alaturi de trebuinte se dezvolta si impulsuri (trebuinte aflate in stare de excitabilitate accentuate), intentii (implicari proiective ale subiectului in actiune), tendinte (forte directionate mai mult sau mai putin precis). Ansamblul acestor stari de necesitate ce se cer satisfacute si care il determina pe individ pentru a le satisface formeaza sfera motivatiei acestuia
Este vorba de acei stimuli interni care il determina pe invivid sa intreprinda o serie de actiuni (de cautare, de apropiere sau de evitare si respingere a unor obiecte)
Unele din formele motivatiei, relative simple si putine la numar s-au format in cursul filogenezei si ii sunt date omului prin nastere. Altele, mai complexe si mai numeroase se formeaza in decursul vietii acestuia, fiind dependente atat de particularitatile mediului extern cat si de specificul starilor de necesitate interne existente deja, de modul de asimilare si sedimentare a lor
Ele sunt stimularile externe care actionand repetat asupra individului si satisfacandu-i anumite cerinte de autoreglare, au fost preluate, interiorizate si transformate in conditii interne.
caracteristici;
Existand tipuri extreme de diferite de motivatii ca stuctura si functionalitate, complexitate si rol (trebuintele, motivele, dorintele, aspiratiile, interesele, convingerile, idealurile, convingerile despre lume si viata, exista si functii diferite ale acestora
functia de activare interna si difuza si de semnalizare a unui dezechilibru
fiziologic sau psihologic - in aceasta faza starea de necessitate dainuie dar nu declansaza actiunea; de obicei este specifica trebuintelor care debuteaza cu o alerta interna, continua cu agitatie crescanda, ajungand chiar la stari de mare incordare interna pentru a se finaliza prin satisfacerea lor
functia de mobil sau factor declansator al actiunii efective (motivul)
functia de autoreglare a conduitei prin care se imprima un character active si selectiv
Eficienta reglatorie a M este dependenta de energizare si directionare
Esential pt M este faptul ca instiga, declansaza actiunea, o orienteaza spre un scop, permite prelungirea sa daca scopul nu a fost atins sau dimpotriva incetarea ei odata cu realizarea obiectului propus
motivul si functiile lui;
Motivele = reactualizari si transpuneri in plan subiectiv a starilor de necesitate
Acestea nu sunt decat tensiuni interne, dorintele si intentiile secrete ale individului, unele elementare, inconstiente, altele superioare, valorizate, armonizate si integrate care stau la baza formarii structurilor psihice complexe (gandire, sentimente, vointa)
Motivul este mobilul care declansaza, sustine energetic si orienteaza actiunea. De aici decurg cele 2 segmente ale motvului: unul energizant, altul orientativ
Intre aceste segmente exista o stransa interactiune, sucesul actiunii
find asigurat de conclucrarea in conditii optime a celor 2 segmente
Diferenta dintre motive si trebuinte
in functie de raportul lor cu actiunea - spre deosebire de trebuinta care nu reuseste mereu sa declanseze actiunea, motivul asigura efectuarea comportamentelor corespunzatoare, de satisfacere
dupa gradul de generalitate - trebuinta se orienteaza spre o categorie mai larga de obiecte preferentiale, pe cand motivul se indreapta spre un obiect bine determinat
3 caracteristici ale motivelor ne atrag atentia
- caracterul personalizat
- caracterul generalizat (deriva din raportarea lor la varietatea altor structuri psihice)
- autonomia functionala (provine din raportarea motivelor unele la altele si din scopul actiunii)
optimum-ul motivational;
Relatia dintre intensitatea motivatiei si nivelul performantei este dependenta de complexitatea sarcinii. Cercetarile au aratat ca in sarcinile simple, rutiniere, cu putine posibilitati de solutionare, pe masura ce creste intensitatea motivatiei creste si nivelul performantei
In sarcinile complexe insa, bogate in continut si in alternative de rezolvare, cresterea intensitatii motivatiei se asociaza pana la un pct cu cresterea perfomantei, dupa care acesta din urma scade.
Eficienta activitatii depinde in afara de relatia dintre intensitatea motivatiei si complexitatea sarcinii si de relatia dintre intensitate si gradul de dificultate al sarcinii
Cu cat intre marimea intensitatii motivatiei si gradul de dificultate al sarcinii exista o mai mare corespondenta si adecvare, cu atat si eficienta activitatii va fi asigurata.
Optimum motivational = o intensitate optima a motivatiei care sa permita obtinerea unor performante inalte sau cel putin a celor scontate
De optimul motivational putem vorbi in 2 situatii:
cand dificultatea sarcinii este perceputa correct de subiect - in acest caz O.M inseamna relatia de echivalenta intre marimile celor 2 variabile
cand dificultatea sarcinii este perceputa incorrect de catre subiect - in acest caz ne confruntam cu 2 situatii tipice: fie cu subaprecierea dificultatii sarcinii, fie cu supraaprecierea ei. Ca urmare, subiectul nu va fi capabil sa-si mobilizeze eforturile necesare indeplinirii sarcinii. Intr-un caz el va fi submotivat, actionand in conditiile unui deficit energetic, ceea ce va duce la nerealizare sarcinii
In cel de-al doilea caz subiectul este supramotivat, activeaza in conditiile unui surplus energetic care duce la dezorganizarea, cheltuirea energiei inainte de a se confrunta cu sarcina
structura sferei motivationale: criterii de clasificare,
Ca urmare a persistentei in timp a aceluiasi tip de relatie preferentiala intre individ si mediu (aceeasi trebuinta, acelasi obiect si mod de satisfacere) apare fenomenul de saturare - tendinta de cautare a shimbarii, fie a obiectului trebuintei, fie a modului de satisfacere)
Dat fiind faptul ca structurile motivationale nu sunt statice, ci extreme de mobile, ele se pot deplasa spre alte obiecte decat cele care au stat initial la baza lor - intrevine fenomenul substituirii- presupune o convertibilitate a energiei motivationale, dar si abandonul unui obiect in favoarea altuia nou
Perfectionarea structurilor motivationale - individul nu urmareste numai realizarea unui scop ci si a unui grad de perfectiune in activitatea desfasurata, tinde spre depasirea stadiului atins
Diferentierea structurilor motivationale - atat in plan orizontal (bazat pe trecerea de la un obiect la altul), cat si in plan vertical (unul si acelasi obiect urmarit la diferite niveluri de perfectiune)
piramida motivelor a lui maslow
Teoriile holist-umaniste asupra motivatiei deplaseaza centrul de greutate de pe nevoile considerate in sine, spre structurarea, organizarea si ierarhizarea acestora
o sesizeaza determinarea socio-culturala a nevoilor si evolutia acestora concordant cu evolutia personalitatii;
o interdependenta nevoilor, organizarea lor in sisteme integrate,
o ierarhizarea trebuintelor asemanator ierarhizarii personalitatii, pe niveluri calitativ deosebite de complexitate;
o cresterea gradului de constientizare a trebuintelor odata cu trecerea spre structuri motivationale complexe, indeosebi spre cele de autorealizare;
o necesitatea raportarii nevoilor la valorile individuale si sociale;
o rolul anticiparii ca factor motivational in dinamica comportamentala
Teoria lui Maslow, cunoscuta in literatura de specialitate sub denumirea de "piramida trebuintelor" este bazata pe etaje suprapuse de motive crescande ca importanta
Exista cinci niveluri distincte: trebuintele organice, de securitate, trebuinte de apartenenta la un grup, trebuintele de stima si statut social, trebuintele de autorealizare.
Primele 4 categorii sunt numite trebuinte de deficit si corespund motivatiei de tip homeostazic, ultima trebuinta este de crestere si corespunde dezvoltarii personale a individului
O trebuinta este cu atat mai improbabila cu cat este mai continuu satisfacuta, ea nu apare ca motivatie decat daca cea inferioara ei a fost satisfacuta
Succesiunea trebuintelor nu trebuie inteleasa si interpretata rigid in sensul ca trecerea la o alta trebuinta ar necesita satisfacerea in intregime sii durabila a trebuintei anterioare; aparitia unei trebuinte noi nu se realizeaza brusc ci gradual
Teoria ofera posibilitatea explicarii functionarii simultane a trebuintelor, a fenomenelor de compensare, de sub sau supramotivare.
Limite
o caracter cultural limitat, deoarece nu in toate mediile culturale se pastreaza ierarhizarea propusa de ea - generalizeaza anumite valori proprii culturii occidentale
o nu are un caracter evolutionist deoarece trecerea spre nivelurilemotivationale superioare nu duce si la o restructurare a relatiior dintre niveluri, deci la o evolutie a piramidei (a structurii) motivationale in ansamblul ei - este conditionata retroactiv nu si proiectiv
o nu este abordata si la nivelul interactiunilor sociale dintre mai multe persoane
b) Afectivitatea
definire - fenomenul de rezonanta a lumii in subiect, care se produce in masura si pe masura dispozitivelor rezonante ale subiectului
In cadrul proceselor afective pe prim plan se afla nu atat obiectul, cat valoarea si semnificatia pe care acesta o are pentru subiect, relatia dintre el si subiect
Relationarea unica sau repetata a individului cu diferse obiecte, fenomene, evenimente se soldeaza cu construirea treptata in plan subiectiv a unor trairi si atitudini fata de acestea, trairi care pot fi oricand redeclansate
Procesele psihice care sunt generate de relatiile dintre obiect si subiect sub forma de trairi, uneori atitudinale, poarta denumirea de procese afective.
specific;
componenta afectiva a personalitatii nu se epuizeaza in emotiile de moment, dimpotriva ea are o consistenta si durabilitatea in timp, fapt care permite constituirea unor adevarate profiluri emotionale: echilibrat, hiperemotiv, hipoemotiv
functia esentiala a proceselor afective este accea de a pune organismul in accord cu situatia, de a adapta conduita umana
au rol in sustinerea energetica a activitatii
potenteaza si conditioneaza actiunea, realizeaza schimburile cu ambianta permitand stapanirea ei
proprietati;
a) polaritatea proceselor afective consta in tendinta acestora de a gravita fie in jurul polului pozitiv sau negativ si apare ca urmare a satisfacerii/nesatisfacerii diferentiate a trebuintelor (procesele afective sunt grupate cate 2 in perechi cu elemente contrare: bucurie-tristete, simpatie-antipatie, iubire-ura)
- se exprima in caracterul placut/neplacut al starilor afective, unele mobilizand spre activitate, altele inhiband activitatea.
- se manifesta in functie de particularitatile situatiei si mai ales dependent de particularitatile personale (ceea ce e placut pt o persoana nu este obligatoriu sa fie la fel de placut pentru alta)
b) intensitatea proceselor afective- indica forta, profunzimea de care dispune trairea afectiva la un moment dat, vom intalni stari afective intense, foarte intense sau mai putin intense
- este in functie atat de valoarea afectiva a obiectului, de semnificatia lui in raport cu trebuintele subiectului, cat si de capacitatea afectiva a subiectului
c) durata proceselor afective - consta in persistenta in timp a acestora, indiferent daca persoana sau obiectul care le-a provocat este sau nu present
d) mobilitatea proceselor afective - exprima fie trecerea rapida in interiorul aceleasi trairi emotionale de la o faza la alta, fie trecerea de la o stare afectiva la alta
- presupune trecerea numai in conditii de necessitate, atunci cand situatia si solicitarile o cer
Fluctuatia trairilor afective = presupune tot trecerea de la o stare la alta insa fara nici un motiv, fara sa fie ceruta de vreo solicitare obiectiva, sau necesitate subiectiva - este un indiciu al slabiciunii, imaturitatii sau chiar patologiei proceselor afective
e) expresivitatea proceselor afective - consta in capaciatatea acestora de a se exterioriza, de a putea fi vazute
- se realizeaza prin intermediul unor semen exterioare - expresii emotionale: mimica, pantomimica, modificarile de natura vegetative, schimbarea vocii
- nu sunt izolate unele de altele ci se coreleaza si subordoneaza starilor afective dand nastere la conduita emotional-expresiva
- se invata fie prin imitatie, fie prin efort voluntar - omul are capacitatea de a provoca voluntar, de a le simula si folosi conventional pentru a transmite o anumita stare chiar daca aceasta nu exista
- au roluri importante in comportament: de comunicare, de influentare a conduitei altora in vederea savarsirii unor acte, de autoreglare in vederea adaptarii mai bune la situatiile cu care ne confruntam, de contagiune, de accentuare sau diminuare a starii afective
Unele expresii si conduite emotionale sunt intarite, altele respinse in functie de cultura; altese se standardizeaza si se asociaza cu o serie de semen afectogene dand nastere unui limbaj afectiv - tristete/doliu, sarut: parintesc, amical, erotic, oficial
- rezulta ca expresiile emotionale au pe langa semnificatia individuala si una sociala
forme structurale ale afectivitatii: emotiile, sentimentele, pasiunile
A. procese afective primare - character elementar, spontan, slab organizate, mai aproape de biologic si mai putin elaborate cultural, tind sa scape controlului constient
a) tonul afectiv al proceselor cognitive-se ref la reactiile emotionale ce insotesc orice act de cunoastere
b) trairile afective de provenienta organica - sunt cauzate de buna sau proasta functionare a organelor interne, ele sunt datorate ciocnirilor dintre organele interne in stare de boala
c) afectele - forme afective simple, impulsive, puternice, intense si violente, de scurta durata cu aparitie brusca si desfasurare impetuoasa
B. procesele afective complexe - au un grad mare de constientizare si intelectualizare
a) emotiile curente - forme afective de scurta durata, active, intense, provocate de insusirile obiectelor, au un caracter situational, desfasurare tumultoasa sau calma, orientate bine determinat spre o persoana sau un obiect
b) emotiile superioare, legate nu atat de obeicte cat de o activitate pe care o desfasoara individual, apar in activitati intelectuale, in realizarea comportamentului moral, reflectarea frumosului
- se supun invatarii - invatare afectiva
c) dispozitiile afective - stari difuze cu intensitate variabila su durabilitate relative, spre deosebire de emotii care au orientare precisa, ele sunt mai vagi, asta nu inseamna ca nu au o cauza, insa individul, cel putin momentan nu isi da sema de existenta acesteia
- daca se repeta si se prelungesc in timp se pot transforma in trasaturi de caracter
C. procesele afective superioare - se caracterizeaza printr-o restructurare valorica situate la nivel de personalitate depasind prin continutul lor sterile emotionale disparate si tranzitorii
a) sentimentele - trairi afective intense, de lunga durata, relative stabile, specific umane, conditionate social-istoric
- datorita stabilitatii lor putem anticipa conduita afectiva a individului
- elemente de ordin intellectual, motivational, voluntar si caracterizeaza omul ca personalitate
- este o emotie care persista in timp si rezista la difersi factori perturbatori
b) pasiunile - sentimente cu orientare, intensitate, grad de stabilitate foarte mare care antreneaza intreaga personalitate
pasiunile negative (viciile) - dirijate de scopuri daunatoare, domina si devitalizeaza comportamentul
