Afectivitatea - modificari patologice (distimii)

AFECTIVITATEA

Proces psihic care reflecta raportul intre trebuinte (continutul afectivitatii) si obiectele, fiintele sau fenomenele lumii.

Se exprima

1.stari afective elementare

2. emotii

3. dispozitii

4. sentimente

5. pasiuni

1.           stari afective elementare (starea de afect) – starea de afect e o puternica incarcatura emotionala; debut brusc si furtunos si participare neurovegetativa, insotita – in conditii patologice – de ingustarea campului constiintei

2.           emotii – manifestare spontana, scurta sau lunga, de mai mica intensitate ca 1., ceea ce permite aprecierea lor logica de catre subiect

3.           dispozitia – stare afectiva generala, de fond, de mica intensitate, reflectand starea de moment, rezultanta tuturor impulsurilor extero-interoceptive,  proprioceptive, constientizate doar partial

4.           sentimentele – stare afectiva de mia lunga durata, mai intensa, implicand si o participare a proceselor de motivatie specifice omului

5.           pasiuni – modificare intensa de lunga durata a dispozitiei, cu participare afectiva si cognitiva stabila, ce ii dau valoarea unei dominante volitionale

MODIFICARI PATOLOGICE (DISTIMII)

Cantitative
A. Hipertimia

- negativa

- pozitiva

1. depresia (hipertimia negativa) – traire intensa a unei dureri morale, a inutilitatii, devalorizarii, pe fondul unei dispozitii deprimate, ideatie lenta, inhibitie motorie sau neliniste anxioasa, mimica si pantomimica concordante, comisuri coborate, omega, pleoape, cap incovoiat, brate inerte. Apare in sindroame nevrotice din boli somatice, PMD. Dispozitia depresiva (depresia) consta in diminuarea patologica a pragului dispozitional, fapt resimtit de pacient ca o stare de neputinta, lipsa oricarei placeri fata de activitati alta data agreabile (anhedonia), disparitia in consecinta a „chefului” de viata, pierderea capacitatii de a mai functiona profesional, de a mai comunica cu persoanele cele mai apropiate. Trebuie diferentiata de tristetea normala, mult mai putin intensa, lipsita practic de consecinte in viata de zi cu zi a individului, care o percepe ca atare, opunandu-i-se si depasind-o in plan relational si functional. Depresia de doliu, dupa moartea unei persoane semnificative emotional pentru individ, este normala, chiar daca are, in fapt, intensitatea depresiei patologice, cu conditia sa se remita spontan in timp (limita maxima fiind de 3 luni).

2. anestezia psihica dureroasa (sufera pentru ca nu poate suferi). In faze tardive ale depresiilor, debut schizofrenie, schizofrenie in faza de stare, schizofrenie preremisionala.
3. Anxietatea – teama fara obiect, irationala, teama difuza, neliniste psihica si motorie, rasunet vegetativ, iminenta de pericol, pot apare pe acest fond obsesii si fobii. Anxietatea e desprinsa de concret si e proiectata in viitor. Apare in nevroze, psihopatia psihastenica, melancolia anx., sevrajul toxicomanilor, debutul psihozelor, afectiuni endocrine – hipertiroidie, hipotiroidie, hipoovarie. Anxietatea este teama anticipata, fara un obiect sau o situatie concrete, resimtita subiectiv ca o aprehensiune, tensiune sau stare de disconfort legate de o amenintare necunoscuta care ar putea proveni din interiorul / exteriorul corpului. Bolnavul anxios poate fi recunoscut dupa starea de tensiune, care se exteriorizeaza prin neliniste psiho-motorie, tensiune / incordare musculara, transpiratie, privire mai mult sau mai putin fixa, cu pupilele dilatate, sprancenele ridicate, oftat.

Anxietatea poate fi de mai multe tipuri:

- anxietate liber flotanta (generalizata), care nu se focalizeaza, invadeaza existenta cotidiana a bolnavului;

- atacul de panica, in care anxietatea este acuta, critica, intensa, episodica, aparand sub forma de „crize” (atacuri) insotite de multiple simptome somatice (transpiratii, palpitatii, tahicardie, poliurie, respiratie precipitata etc.;

- anxietatea focalizata (fobica) pe un obiect / situatie pe care pacientul incepe sa le evite pentru a evita totodata anxietatea irationala care le insoteste. De aceea, fobia este considerata mai mult o tulburare de continut a gandirii.

3a. Angoasa – face trecerea spre fobie (teama cu obiect precizat). Prin disfunctie somatica ea devine mai mult traita decat gandita.

4. fobia – teama patologica, obsesiva, de intensitate disproportionata cu obiectul precizat (obiect, fenomen, fiinta). Apare ca o reactie exacerbata fata de stimuli inofensivi, care nu sufera procesul normal de estompare si obisnuire, ci dimpotriva devine din ce in ce mai pregnanta prin intarirea prin contactul cu obiectul / situatia fobica. Ea poate fi explicata / rationalizata si scapa controlului voluntar. Fobiile sunt alterari ale continutului gandirii care se manifesta prin teama irationala de un obiect / situatie / eveniment / fiinta bine precizate. Se intalnesc mai frecvent la adolescenti si adultii tineri sub forma fobiilor simple (agorafobia, zoofobia, claustrofobia etc.) care pot complica alte tablouri anxioase (atacul de panica cu agorafobie) sau a fobiei sociale.
         In fata acestor stari de teama paroxistica se constituie uneori conduite de aparare – conduita de evitare, gasirea unui truc / diferite stratageme securizante.

In functie de complexitatea tematicii fobice se impart in: pantofobii (fobii difuze – frica difuza de tot si de nimic, care se exacerbeaza prin declansarea unor paroxisme, ce apar fara motiv aparent si se fixeaza pentru moment in functie de hazardul circumstantelor) ti monofobii (sistematizate) – teama isi pierde caracterul difuz si se fixeaza durabil. Procesul fobic are o anumita tendinta de organizare, de la frica intensa (declansata doar odata cu perceperea obiectului respectiv) pana la includerea altor obiecte, fiinte, fenomene, generalizand fobia la o adevarata categorie de stimuli ce ajung sa fie la fele de fobogeni ca si cel initial.

acrofobie – frica de locuri inalte

aihmofobie – lucruri ascutite

androfobie – sex masculin

astrafobie – fulgere

claustrofobie

cromatofobie / ereutofobie – frica de a nu rosi in public

fotofobie

heliofobie

hidrofobie

dismorfofobie (obsesiva, prevalenta, deliranta) – de a avea un defect fizic, inestetic, al fetei

gamafobie – de casatorie

nozofobie – sifilofobie

taferofobie – ingropat de viu

zoofobie

5. hipertimia pozitiva – dispozitia expansiva (mai mica decat euforia, in sindromul hipomaniacal si sindromul maniacal la debut, cu stare de dezinhibitie si siguranta de sine, stima de sine crescuta, sentiment de buna dispozitie) si euforia – in PMD, sindroame maniacale din forma expansiva a PG, HTA, ASC, intoxicatii usoare (alcool, cafea, cocaina, morfina), demente senile, demente vasculare, demente posttraumatice, oligofrenii. Euforia autentica trebuie diferentiata de moria (lob frontal – jovialitate expansiva, familiaritati, calambururi, puerilism, expansivitate saraca, usor epuizabila), ras spasmodic al pseudobulbarilor, natangia hebefrenicului.
Euforia este o tulburare de afectivitate, usor detectabila chiar si de un ochi neavizat, care consta intr-o stare subiectiva de veselie excesiva si nemotivata, stare in care individul devine indiferent fata de evenimentele din jur, care nu ii mai pot modifica buna dispozitie. Se intalneste in faza maniacala a psihozei periodice (bipolare), in perioada de inceput a intoxicatiei etilice, in toxicomania cu opiacee, sau alte substante psiho-active excitante, in complicatiile tardive ale traumatizatilor cranio-cerebral. O varianta mai putin intensa este hipomania (elatia) care consta in cresterea patologica a pragului starii subiective de bine, care este exteriorizata prin usoara exaltare, cresterea secundara a ritmului verbal si a gesticulatiei, increderea in sine exagerata. Se intalneste in faza incipienta a fazei maniacale din psihoza bipolara.

B.

1.           Hipotimia - oligofrenii, demente, traumatisme cranio-cerebrale, stari confuzionale

2.           anhedonia (hedoni – placere)

3.           indiferentism afectiv (athymhormia – scaderea foarte accentuata a tonusului afectiv si a capacitatii de rezonanta afectiva la situatia ambiantei. Se manifesta prin inexpresivitate mimico-pantomimica. Apare in oligofrenii profunde, demente, stari confuzionale grave, catatonie – schizofrenie defect.)

4.           atimia (apatia) – lipsa totala afectiva a interesului fata de sine si ambianta

C.
1. labilitatea afectiva – variatii afective intre polul pozitiv si cel negativ, o alternanta a dispozitiei.

2. poikilotimia – modularea afectiva e univoca, conforma starii afective a celor din jur (PGP, demente, oligofrenii)

3. incontinenta afectiva – trecerea brusca, incoercibila de la o stare emotionala la alta, opusa.

4. disforia – e o forma mixta de tulburare a afectivitatii (interferenta iritatiei cu tristetea) – o dispozitie proasta, neplacuta, o stare de disconfort deosebit combinata cu tristete, anxietate, iritabilitate, uneori insotita de o neliniste psihomotorie – in perioadele intercritice ale epilepsiei,  sevraj la alcool, encefalopatii post traumatism craniocerebral.

TULBURARI CALITATIVE

1.           paratimii – afectivitate paradoxala, reactii afective inadecvate fata de situatii sau evenimente (stari reactive, schizofrenie)

2.           inversiunea afectiva – dezvoltarea ostilitatii, a unor sentimente negative, aberante fata de persoane iubite sau care firesc ar trebui sa le iubeasca

3.           ambivalenta afectiva – coexistenta unor stari afective opuse calitativ fata de aceeasi persoana sau situatie