CAPITOLUL.I.

ACTİVİTATEA AGENTULUİ ECONOMİC

1.1.      Prezentarea generala a agentului economic

Societatea comerciala S.C. MİNİMAL S.R.L. a fost inregistrata in Registrul Comertului sub numarul de ordine J13/1622/1994 din 21.04.1994(conform Certificatului de Inregistrare emis de Camera de Comert si Industrie Constanta-vezi copia anexata). Ea a fost inregistrata la Ministerul Finantelor la data de 03/06/94, avand codul de inregistrare fiscala RO 5716273 (conform Certificatului de Inregistrare Fiscala emis de Ministerul Finantelor- vezi copia anexata

Societatea functioneaza conform statutului sau, autentificat prin Sentinta Civila nr.64 c a Tribunalului Constanta la data de 24 martie 1994 avand asociat unic pe Dl. OMER GANİ, cetatean roman, domiciliat in Constanta, Strada Grivitei, Nr.46. Sediul social al firmei este tot pe Strada Grivitei Nr.46.

Societatea comerciala “MİNİMAL” S.R.L. este o persoana juridica romana avand forma de societate cu raspundere limitata si isi desfasoara activitatea in conformitate cu legile statului, ale Legii nr. 31 1990, Codului Comercial Roman si a altor reglementari legale.

Obiectul de activitae al societatii cuprinde urmatoarele

5115(Cod CAEN) comert intermediar cu mobila, articole de menaj si de fierarie

5170 operatiuni de import-export alte tipuri de comert cu ridicata

5170 alte tipuri de comert cu ridicata

5211 comert cu amanuntul in magazine nespecializate cu vanzare predominanta de produse alimentare, bauturi si tutun

5212 alte tipuri de comert cu amanuntul in magazine nespecializate;

5262 comert cu amanuntul prin standuri in piete

5250 comert cu amanuntul cu bunuri de ocazie vandute prin magazine;

- 6025 transporturi rutiere de marfuri

6023 alte transporturi terestre de calatori ocazionale;

6022 transporturi cu taxiuri.

Cu actul aditional nr.2526 din data de 25.06.2002 in temeiul OUG 76/2001 HG 601/2001 s-a adus completare la obiectul de activitate al firmei cu:

5051 comert cu ridicata cu carburanti solizi, lichizi, gazosi si produsele derivate

5050 comert cu amanuntul a carburantilor si lubrifiantilor pentru autovehicule, a prooduselor de racire si de curatire si orice alte tipuri de produse pentru autovehicule.

5244 comert cu amanuntul cu mobila, articole de iluminat si alte articole de uz casnic

Comert cu ridicata cu

5143 aparate electrice si de uz gospodaresc si aparate radio si televizoare;

5144 produse din ceramica, sticlarie, tappete si pproduse de intretinere

5145 produse cosmetice si de parfumerie

5147 mobila si productie din lemn, articole sportive, rechizite;

5153 material luminos si de constructii

5154 echipamente si furnituri de fierarie, ipsoserie si de incalzire;

5155 produse chimice

Productie

2521 fabricarea placilor, foliilor, tuburilor, profilurilor din material plastic

2522 fabricarea articolelor de ambalaj din material plastic

2524 fabricarea de galeti, ligheane, baite, pahare, farfurii, cosuri de gunoi, oale din material plastic

Conform statutului sau (vezi copia anexata), societatea poate deschide, pentru realizarea obiectului de activitate sucursale, filiale, depozite, magazine, agentii, birouri in tara sau strainatate.

Societatea este platitoare de TVA conform Certificatului de Inregistrare in Scopuri de TVA seria B Nr. 03628449 incepand din data de 02.06.1994 (vezi copia anexata

Activitatea preponderenta a S.C. MINIMAL S.R.L. este

(Cod CAEN) 5212- Comert cu amanuntul in magazine nespecializate, cu vanzare predominanta de produse nealimentare.

La formarea societatii, capitalul social s-a stabilit la suma de 100.000 lei, impartit in 20 parti sociale, fiecare in valoare de 5.000lei, in intregime subscris de asociatul unic OMER GANI si va fi constituit in totalitate din aport in numerar, urmand a fi varsat in totalitate pina la inscrierea societatii la Registrul Comertului.

Partile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. Majorarea capitalului social se poate efectua in baza hotaririi asociatului unic.

Reducerea capitalului social se realizeaza dupa trecerea a 2 luni de la luarea hotaririi de asociatul unic, care va trebui sa respecte minimul de capital legal, sa arate motivele reducerii si procedeul ce va fi utilizat penntru efectuarea ei.

Drepturile si obligatiile rezultate din partile sociale sunt participarea la incasarea benficiului, precum si dreptul de a conduce activitatea societatii. Drepturile si obligatiile rezultate din detinerea partilor sociale le urmeaza pe acestea in cazul trecerii lor in posesia altor persoane. Obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul societatii care nu poate fi grevat de datorii sau obligatii personale ale asociatului unic.

Transmiterea partiala sau totala a partilor sociale se hotareste de catre asociatul unic si va fi inscrisa la Registrul Comertului si publicata in Monitorul Oficial.

Societatea va fi condusa de un administrator numit de asociatul unic.Astfel la constituirea societatii administrator afost numit Dl. OMER GANI, care va reprezenta societatea in relatiile cu tertii si va raspunde pentru prejudiciile rezultate din infractiuni sau abateri de la dispozitiile legale, de la statut si greseli in administrarea societatii.

Adunarea Generala a Societatii este organul care hotareste asupra activitatii societatii, asupra politicii sale in domeniul economic si comercial, avand urmatoarele obligatii principale aproba structura organizatorica a societatii si numarul de posturi, aproba bilantul si stabileste repartizarea beneficiului, desemneaza pe administrator, il verifica si ii da desccarcare de activitate lui, modifica statutul, aproba si modifica programul de activitate si bugetul de venituri si cheltuieli, hotareste cu privire la contractarea de imprumuturi si acordarea de garantii, hotareste majorarea sau reducerea capitalului social, realizarea de investitii si in orice alte probleme privind societatea.

Adunarea gennerala ordinara si extraordinara se va convoca de catre administrator, cele ordinare cel putin o data pe an. Organizarea si conducerea adunarii generale este in sarcina administratorului. Lucrarile adunarii generale se vor consemna in registrul de procese verbale al adunarii generale si va fi semnat de administrator si de persoana care l a intocmit.

Adunarea generala decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale, iar in caz de modificare a statutului este necesar votul tuturor asociatilor.

Daca adunarea legal constituia nu poate lua o hotarire valabila din caauza neintrunirii majoritatii cerute, adunarea convocata din nou poate decide asupra ordinii de zi, ori care ar fi numarul de asociatii si partea din capitalul reprezentat de asociatii prezenti.

Contrulul activitatii societatii se realizeaza de catre asociati, acestia exercitand dreptul de control pentru bunul mers al activitatii societatii.

Exercitiul finannciar incepe la 1 ianuarie si se incheie la 31 decembrie al fiecarui an, primul exercitiu financiar incepand de la inscrierea la Registrul Commertului.

Amortizarea fondurilor fixe se realizeaza conform hotararii asociatilor, dar nu intr un termen mai mare decat cel prevazut in normele legale.

Evidenta activitatii desfaturate se va tine connform normelor metodologice elaborate de Ministerul Finantelor, iar bilantul si contul de beneficii si pierderi se intocmesc anual.

Plata beneficiului cuvenit asociatilor se face in cel mult 2 luni de la aprobarea bilantului. In cazul inregistrarilor de pierderi asociatii se obliga sa analizeze cauzele si sa ia masuri de recuperare.

Dizolvarea societatii are loc in urmatoarele imposibilitatea realizarii obiectului de actiivitate, faliment, incapacitatea sau retragerea asociatilor, in situatii de forta majora, daca consecintele dureaza mai mult de 6 luni iar adunarea generala constata a functionarea nu mai este posibila.

Lichidarea societatiii se va face in caz de dizolvare de catre unul sau mai multi lichidatori numiti de adunarea generala. Din momentul intrarii in functiune a lichidatorilor mandatul administratorului inceteaza. Lichidatorii au aceeasi raspundere casi administratorii si au obligatia ca imediat dupa numire sa faca un inventar de evaluare a bunurilor societattii si sa incheie un bilant care sa constate situatia exacta a activului si pasivului societatii.

Litigiile societatii cu persoane fizice sau juridice sunt de competenta instantelor judecatoresti.

1.2.      Procesul de management in cadrul agentului economic: obiective, procese de munca, resurse umane

In cadrul societatii nu exista activitate (proces) de management, dar consider ca este necesar sa aduc la cunostinta cateva notiuni teoretice legate de managementul agentului economic.

Procesele de management cuprind urmatoarele elemente de baza pentru desfasurarea activitatii unitatii si anume

PLANIFICAREA;

ORGANIZAREA;

COORDONAREA;

ANTRENAREA;

CONTROL EVALUAREA

Acestea contribuie la procesul de management care il exercita in toate sistemele social economice si inclusiv firmele de afaceri indiferent de caracteristicile lor.

Acest proces de management se structureaza in functie de modul in care sunt exercitate functiile sale si avem trei faze:

a)     Faza previzionala ce reprezinta anticiparea de metode, stabilirea de obiective, deciziile strategice si tactice sunt prioritare, solutii organizatorice, motivationale si de evaluare superioara a unitatii

b)     Faza operationala careia ii corespunde organizarea, coordonarea si antrenarea personalului penntru realizarea zilnica a obiectivelor unitatii

c)     Faza finala ce reprezinta faza de comensurare si interpretare a rezultatelor obtinute, exercitarea functiei de control evaluare si urmarirea modului in care au fost realizate obiectivele previzionate ale unitatii, avand caracter constatator.

Toate acestea servesc la elaborarea deciziilor care sunt principalele instrumente de management prin care se manifesta.

Organizarea procesului de integrare a noilor angajati, a evaluarii performantelor angajatilor, organizarea procesului de formare profesionala a personalului si urmarirea respectarii principiilor sistemului de salarizare, motivarea personalului sub aspectul material, aplicarea politicilor conducerii pe linia stimularii morale a angajatilor reperezinta citeva dintre obiectivele procesului de management.

Managerul este implicat in acctivitattea de planificare si dezvoltare a resurselor umane ce determina necesarul de personal prin doua metode

analizeaza forta de munca din subordinea sa si pe aceasta cale determina cine va fi promovat, concediat, pensionat

analizeaza noi posturi, care apar ca urmare a extinderii volumului de lucru si a cresterii responsabilitatilor.

Managementul agentului economic

Resursele sunt totalitatea elementelor sociale, economice, naturale de care dispune la un moment dat utilizate sau utilizabile pentru obtinerea de bunuri sau servicii.

Resursele umane sunt o categorie a resurselor economice care sintetizeaza potentialul de munca a unei tari, zone geografice. Se apreciaza cu ajutorul unor indicatori ca populatia activa disponibila, populatia in varsta de munca si apta, dar si a elementelor calittative stare sanatate, nivel de pregatire, etc.

Managementul resurselor umane, ca activitate, este ansamblul de acctivitati privitoare la asigurarea, dezvoltarea, folosirea eficienta a personalului din cadrul

unitatii.

Importanta managementului resurselor umane provine de la importanta resursei, avand ca subiect omul si ca in toate activitatile omul se afla in centrul activitatii. Toate resursele sunt importante, dar omul este cel mai important pentru ca le pune in miscare pe celelalte. Fara om raman inerte. Importanta omului in conducere, in procesul economic, da importanta insasi diciplinei.

1.3. Nivelurile si piramida managementului agentului economic. Organe si functii de conducere corespunzatoare fiecarui nivel de management

In organizarea structurala a firmelor exista o multitudine de structuri, toate fiind mai mult sau mai putin varinte a unor trei tipuri: ierarhica, functionala si ierarhic-funtionala.
In cadrul societatii S.C. MINIMAL S.R.L. exista o structura ierarhica liniara ce defineste linia de comanda, in care autoritatea si deciziile pornesc de sus in jos, iar raporturile de jos in sus. Aceasta structura face referire la subordonarea directa pe tipuri de activitati structura liniara are sarcinile concentrate in jurul rezultatelor primare. Aceasta se caracterizeaza printr-un sistem de delegari de autoritate, conducatorii de la centrul intreprinderii pot sa dea dispozitii pe linie ierarhica unor conducatori ai unor compartimente functionale.

Ca atare la orice nivel ierarhic un subordonat nu primeste dispozitii decat de la singurul conducator , in fata caruia raspunde pentru actiunea sa. Intrucat acest tip de structura este simplu de inteles, el este usor de aplicat in procesul conducerii. Intotdeauna in varful unei astfel de piramide se afla conducatorul colectiv si individual, care exercita conducerea operativa, iar la baza se gasesc executantii. Acest tip de structura prezinta urmatoarele avantaje:

-sisteme de comunicatie avand canale de legatura relativ scurte sunt rapide in sens descendent si ascendent, actionand cu eficienta mare;

- prin numarul redus de membri, autoritatea si raspunderile sunt bine definite;
- nu apare necesitatea solicitarii specialistilor in stabilirea schemelor organizatorice, acestea fiind destul de simple. Posibilitatea elaborarii operative a celor mai corespunzatoare decizii, cultivand si promovand spiritul de sinteza, acesta constituind o buna scoala de formare a cadrelor de conducere. In acest sistem de organizare structurala fiecare sef este obligat prin raspunderile sale sa cunoasca, evalueze, optimizeze toate activitatile cerute de realizarea unui obiectiv. Exista insa si unele dezavantaje ale acestui sistem de organizare:

circulatie greoaie a informatiilor pe plan orizontal, deoarece legaturile dintre compartimentele situate la acelasi nivel nu se pot realiza decat prin intermediul sefului ierarhic superior;

Seful trebuie sa aiba o pregatire multilaterala;

Structura de conducere a unei firmei este reprezentata printr-o organigrama, care poate fi rectangulara verticala sau orizontala - sau circulara.

Cele mai importante elemente ale structurii organizatorice sunt: postul, functia, compartimentul, ponderea ierarhica, nivelul ierarhic si relatiile organizatorice

Toate acestea impreuna cu componentele procesuale sunt cuprinse in documente specifice care reprezinta instrumente manageriale cum ar fi

fisa postului (vezi anexa)

organigrama;(vezi anexa)

regulamentul de organizare si functionare (R.O.F.).(vezi anexa)

Organigrama este o reprezentare grafica a structurii de conducere. In stabilirea organigramei trebuie tinut cont de particularitatile intreprinderii, de obiective, de dezvoltarea in perspectiva, de acceptarea delegarii de autoritate.(vezi anexa)

Organigrama S.C. MINIMAL S.R.L. cuprinde:

Director General;

Director Comercial;

Compartiment Financiar Contabil (serviciul externalizat);

Biroul Aprovizionare;

Biroul Desfacere.

CAPITOLUL .II.

ACTİVİTATEA FİNANCİAR-BANCARA

2.1. Modul de calcul al impozitelor si taxelor, termenele de plata, acte normative

Principala grupare a impozitelor dupa trasaturile de fond si forma cuprinde

impozite directe ce se stabilesc in sarcina unor persoane fizice sau juridice in baza cotelor de impozit prevazute de lege, aplicate la obiectul impunerii si se incaseaza direct de la platitor, care este inscris normal in evidenta fiscala (impozit pe profit, impozit pe salarii, impozit pe venit pe dividente, etc.

impozite indirecte se incaseaza prin vanzarea onor bunuri sau prestari de servicii care au inglobat in pret si impozite Din aceasta categorie fac parte taxa pe valoare adaugata, taxele de consumatie accizele, venituri provenind din monopolurile statului.

Taxele reprezinta plati care se fac de persoane fizice sau juridice pentru serviiciile efectuate de institutiile publice.

Dupa natura lor taxele se pot grupa in

taxe judecatoresti

taxe notariale

taxe cunsulare

taxe ce se incaseaza de catre organe ale administratiei de stat.

Impozite si taxe directe

Impozitul pe profit

Perceput ca rezultat al unei ativitati lucrative, profitul este definit ca diferenta intre veniturile incasate de o entitate economica intr o anumita perioada si cheltuielile care au contribuit la realizarea veniturilor.

In categoria platitorilor de impozit pe profit sunt cuprinse persoanele juridice romane si straine care desfasoara activitati permanente in Romania, cat si persoanele fizice si straine asociate cu parteneri romani, pentru toate veniturile realizate de acestea pe teritoriul Romaniei.

Cota de impozitare este de 16% cu exceptiile prevazute de lege

Contribuabilii care desfasoara activitati de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discoteci, cazinouri si pariuri sportive si la care impozitul pe profit datorat este mai mare de 5% din veniturile realizate, sunt obligati la plata unui impozit de 5% aplicat asupra veniturilor respective

Modul de calculul impozitului pe profit: profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile. Veniturile si cheltuielile care se iau in calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele inregistrate in contabilitate potrivit Reglementarilor Contabile date in baza Legii nr.82/1991.

Termenul de plata: termenul de plata pana la care se efectueaza plata impozitului anual este termenul de depunere a declaratiei privind impozitul pe profit.

Contribuabilii au obligatia de a declara si plati impozit pe profit trimestrial pina la data de 25 inclusiv a primei luni urmatoare trimestrului pentru care se calculeaza impozit, daca in prezentul articol nu se prevede altfel.

Organizatiile nonprofit au obligatia de a declara si plati impozit pe profit anual, pina la data de 15 februarie inclusiv a anului urmator celui pentru care se calculeaza impozitul.

Depunerea declaratiilor fiscale: contribuabilii au obligatia de a depune o declaratie anuala de impozit pe profit pina la data de 15 aprilie inclusiv a anului urmator. O data cu declaratia de impozit pe profit, anual contribuabilii au obligatia sa depuna si o declaratie privind platile si angajamentele de plata catre persoanele nerezidente, care cuprinde scopul si suma fiecarei plati, numele si adresa beneficiarului. Nu se cuprind in aceasta declaratie, sumele angajate sau platite pentru bunurile importate sau pentru transportul international.

Tot din categoria impozitelor directe fac parte

v    Impozitul pe salarii si impozitul pe dividente:

acest impozit se suporta de orice persoana fizica care realizaeza venituri sub forma de salariu si alte drepturi salariale, fiind platit prin metoda stopajului la sursa fiind calculate, retinute si virate la buget de platitorii de salarii.Acest impozit se calculeaza lunar pe fiecare loc de munca, asupra totalitatii veniturilor realizate in luna expirata da catre fiecare salariat, prin uilizarea unor cote prograsive aplicate asupra a patru transe de venit. El se calculeaza de angajator si se retine si varsa la bugetul de stat..

v    Impozitul pe venituri realizate de persoanele fizice:

Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit sunt: venituri din activitati independente, din salarii, din investitii, pensii, din activitati agricole, din premii si jocuri de noroc-25%, din transferuri de proprietati imobiliare 16%, alte surse.

Cota de impozitare este de 16% aplicat asupra veniturilor impozabile corespunzator categoriei de venituri respective.Perioada impozabila este anul fiscal care coincide cu anul calendaristic.Prin exceptie perioada impozabila este inferioara anului calendaristic, in situatia in care contribuabilul isi incepe activitatea in cursul anului sau daca intervine decesul.

v    Impozitul pe venitul agricol

Impozitul pe venitul agricol se plateste in proportiile si termenele urmatoare - 50% pina la 1 septembrie inclusiv;

- 50% pina la 15 noiembrie inclusiv

In baza instiintarii de plata trimisa de organul fiscal pina la data de 15 aprilie a anului de impunere.

v    Impozitul pe cladiri

Orice persoana care are in proprietate o cladire situata in Romania datoreaza anual impozit pe acea cladire, in 2 rate egale pina la 31 martie si 30 septembrie inclusiv.(se accorda o bonificatie de 10% stabilita prin hotararea consiliului local pentru plata cu anticipatie a impozitului pe cladiri datorat pentru intregul an de catre contribuabili pina la data de 31 martie a anului respectiv

v    Impozitul pe terenuri:

Oricce persoana care are in proprietate un teren situat in Romania datoreaza un impozit anual pentru acesta. Impozitul si taxa pe teren se datoreaza catre bugetul local al sectorului in ccare este amplasat terenul.

Impozitul pe teren se stabileste luand in calcul nr. de metri patrati de teren, rangul localitatii in care este amplasat terenul si zona sau categoria de folosinta a terenului, conform incadrarii facute de consiliul local.

v    Taxe asupra mijloacelor de transport:

Orice persoana care are in proprietate un mijloc de transport inmatriculat in Romania datoreaza o taxa anuala penntru mijlocul de transport respectiv. Taxa se calculeaza in functie de mijlocul de transport, in functie de capacitatea cilindrica a acestuia prin inmultirea fiecarei grupe de 200cm³ sau fractiune din aceasta cu suma corespunzatoare din tabelul privind tipurile de autovehicule.

Societatea MINIMAL S.R.L. avand pe firma 2 mijloace de transport.(un papuc furgoneta si o dubita transport marfa

v    Taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor

v    Taxe pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate

Orice persoana care beneficiaza de servicii de reclama si publicitate in Romania in baza unui contract sau a unui alt fel de intelegere datoreaza plata taxei prevazute in prezentul articol, cu exceptia serviciilor de reclama si publicitate realizate prin mijloace de informare in masa, scrise si audiovizuale

v    Impozitul pe spectacole:

Orice persoana care organizeaza o manifestare artistica, o competitie sportiva sau alta activitate distractiva in Romania are obligatia de a plati impozitul denumit impozit pe spectacole. Impozitul se calculeaza prin aplicare cotei de impozit la suma incasata din vanzarea biletelor de intrare si a abonamentelor, impozitul platindu-se lunar pina la data de 15 inclusiv a lunii urmatoare celei in care a avut loc spectacolul.

v    Taxa hoteliera:

Calculul taxei hoteliere se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite la tarifele de cazare practicate de unitatile de cazare. Unitatile de cazare au obligatia de a varsa taxa hoteliera la bugetul local lunar, pina la data de 10, inclusive a lunii urmatoare celei in care s-a colectat taxa hoteliera de la persoanele care au platit cazarea

v    Taxe speciale:

Ele se incaseaza numai de la persoanele fizice si juridice care beneficiaza de serviciile oferite de institutia / serviciul public de interes local, potrivit R.O.F. al acesteia.

v    Alte taxe locale: sunt incluse taxe pentru utilizarea temporara a locurilor publice, taxe pentru vizitarea muzeelor,a caselor memoriale, monumente istorice de arhitectura si arheologie, etc.

Impozite si taxe indirecte

Din aceasta categorie fac parte urmatoarele

Taxa pe valoare adaugata

Accizele si alte taxe indirecte;

Taxe vamale;

Taxxe de timbru;

Alte impozite si taxe indirecte,etc.

Taxa pe valoare adaugata este un impozit indirect datorat la bugetul statului .

Operatiunile cuprinse in sfera de aplicare a taxei sunt:

livrarea de bunuri

prestarea de servicii

schimburi de bunuri sau servicii

importul de bunuri.

Baza de impozitare cuprinde

Impozitele si taxele, daca prin lege nu se prevede altfel, cu exceptia taxei pe valoare adaugata

Cheltuielile accesorii sunt comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare, solicitate de catre furnizor/prestator cumparatorului sau beneficiarului.

Cotele

cota standard este de 19% si se aplica asupra bazei de impozitare pentru operatiunile impozabile care nu sunt scutite de taxa sau nu sunt supuse cotei reduse.

- cota redusa este de 9% si se aplica asupra bazei de impozitare.

Orice persoana trebuie sa achite taxa de plata organelor ficale pina la data la care are obligatia depunerii unuia dintre deconturile sau declaratiile prevazute la art.156² si 156³.

(vezi copie anexa – Decont 300)

2.2. Modul de calcul al salariilor, concediilor etc.

In schimbul muncii depuse, personalul angajat primeste un salariu, care se stabileste prin negocieri intre angajator si salariati, reprezentati de sindicate, prin care se incheie contracte colective si individuale de munca. Atat entitatile care au salariati cu contract de munca, cat si angajatii respectivi trebuie sa suporte anumite cheltuieli privind personalul, asigurarile si protectia sociala.

Cheltuieli salariale suportate de angajatori

1.           Fondul de salarii – reprezinta tottalitatea salariilor brute suportate de angajator. Salariul brut cuprinde urmatoarele elemente

salariul de incadrare

sporurile

adaosurile;

indexarile;

indemnizatiile pentru concedii de odihna;

indemnizatiile pentru incapacitate de munca;

avantajele in natura

alte drepturi de personal.

2. Contributia entitatii la asigurarile sociale se calculeaza in urmatoarele cote 19,50% pentru conditii normale de munca

24,50% pentru conditii deosebite de munca;

29,50% pentru conditii speciale de munca.

3. Contributia entitatii la fondul de somaj se calculeaza in cota de 2% din fondul brut de salarii.

4. Contributia entitatii la fondul de asigurari de sanatate(CASS) se calculeaza in cota de 6% din fondul de salarii realizat

5.Contributia pentru concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate se calculeaza in cota de 0,85% din fondul de salarii realizat

6. Contributia pentru accidente de munca si boli profesionale se datoreaza de catre angajatori in cote stabilite de la 0,4% la 3,6% aplicate fondului de salarii brut lunar, in functie de clasa de risc.

7. Comicionul datorat Inspectoratului Teritorial de Munca – 0,75% din fondul de salarii realizat pentru carnetele de munca sau 0,25% din fondul de salarii realizat.

8. Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale se calculeaza in cota de 0,25% aplicat asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de salariati.

9. Contributia pentru persoanele cu handicap

(vezi anexa Declaratia 100

Retineri din salarii suportate de angajati

v    Contributia personalului la asigurarile sociale – se calculeaza in cota de 9,5% din salariul brut, unde se includ salariul de incadrare si sporurile reglementate prin lege.

v    Contributia personalului la fondul de somaj se calculeaza in cota de 1% din salariul de baza.

v    Impozitul pe salarii cota unica de 16% asupra salariului impozabil

v    Alte retineri datorate tertilor rate, chirii, amenzi, imputatii, popriri, etc.

Achitarea drepturilor salariale se face astfel

avans - chenzina I, dupa data de 15 a lunii curente, in cota de 40-45% din salariul de incadrare.

restul de plata – chenzina II, dupa data de unu a lunii urmatoare.

Deducerea personala se acorda pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut, pentru functia de baza, de pina la 1.000 lei inclusiv, astfel

a)     250 lei, pentru pers. care nu au persoane in intretinere;

b)     350 lei, pentru pers. care au o persoana in intretinere;

c)     450 lei, pentru pers. care au 2 persoane in intretinere;

d)     550 lei, pentru pers. care au 3 persoane in intretinere;

e)     650 lei, pentru pers. care au 3 persoane in intretinere.

Modul de calcul al salariilor – (vezi copie anexa)

Concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate

Potrivit reglementarilor actuale, salariatii pot beneficia de urmatoarele drepturi privind asig. soc. de sanatate:

1.Conccediul si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca. Cunantumul indemnizatiei se atabileste astfel

Salariul mediu zilnic din ultimele 6 luni x 75% x nr. zile lucratoare din concediu.

2.Concediul si indemnizatia pentru maternitate.

Cunantumul indemnizatiei se atabileste astfel

Salariul mediu zilnic din ultimele 6 luni x 85% x nr. zile lucratoare din concediu.

3.Concediul si indemnizatia de risc maternal se caculeaza in cota de 75% din media veniturilor lunare din ultimele 6 luni.

4. Concediul si indemnizatia pentru ingrijirea copilului bolnav se suporta integral din bugetul asigurarilor sociale de sanatate.

Cunantumul indemnizatiei se atabileste astfel

Salariul mediu zilnic din ultimele 6 luni x 85% x nr. zile lucratoare din concediu.

5.Indemnizatii pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca

6.Concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului beneficiaza de concediu oricare dintre parintii copilului, persoana care a adoptat copilul, persoana care a fost numita tutore.

7. Zile de sarbatoare in care nu se lucreaza – 1, 2 ianuarie; 1 si 2 zi de paste; 1 Mai; 1 Decembrie; de Craciun.

8. Alte concedii platite – casatoria salariatului sau nasterea unui copil casatoria unui copil al salariatului; decesul sotului, sotiei, copilului, parintilor, socrilor; etc.

In cadrul societatii comerciale MINIMAL S.R.L. acordandu-se salariatilor doar concedii de odihna si concedii post natale.

2.3. Resursele financiare ale intreprinderii

2.3.1. Finantarea ciclului de exploatare

Ciclul de exploatare se prezinta ca o succesiune de structuri in diferite faze ale activitatii de exploatare, fiind de marimi diferite si de valori cresccatoare pe unitate de produs.

Cheltuielile generate de pastrarea, prelucrarea si circulatia acestor stocuri formeaza neccesarul de finantare a cheltuielilor de exploatare (NFCE).

Nevoia de finantare a ciclului de exploatare va creste o data cu cresterea volumului si duratei creditelor comerciale acordate clientilor si va scadea chiar pina la obtinerea unei trezorerii excedentare odata cu cresterea volumului si duratei datoriilor si a creditelor primite de la furnizori.

Fragilitatea sau stabilitatea unei intreprinderi depinde de trei factori

1. stocurile si intervalele lor de stoccare
2. clientii si intervalele lor de incasare
3. furnizorii si intervalele lor de plata.

2.3.2. Metode de determinare a necesarului de finantare a ciclului de exploatare

In practica de fundamentare a necesarului de finantare a cheltuielilor de exploatare se intalnesc 2 categorii de metode:

1. Metoda analitica, care are ca indicatori de fundamenatre

Costul exploatarii, dupa care nevoia de capitaluri pentru procurarea si detinerea activelor circulante este determinata de cheltuielile de achizitie, manipulare si transport a materialelor necesare fabricatiei si de aceleasi cheltuieli necesare livrarii produselor

Cifra de afaceri, dupa care este necesara recuperarea rapida a capitalurilor avansate pentru procurarea si detinerea stocurilor de active circulante.

Metoda analitica presupune determinarea necesarului pe elemente de stocuri de materii prime, materiale, produse in curs de executie, produse finite.

La fiecare element de stoc, calculul analitic se efectueaza pe feluri de materiale sau produse si ppe fiecare fel de stoc curent, de siguranta, de conditionare si de transport intern

Dat fiind calculul laborious si destul de costisitor, metoda analitica de determinare a necesarului de finantare a cheltuielilor de exploatare se foloseste pentru fundamentarea nevoii de fiantare in urmatoarele situatii

cand au loc modificari structurale in intreprindere infiintare, fuziune, dezvoltare, etc.;

pentru determinarea nevoii de finantare medie anuala a stocurilor urmand ca pentru nevoile trimestriale de finantare sa se foloseasca metoda sintetica.

2.Metoda sintetica presupune determinarea necesarului de active circulante pentru totalul acestora ( in functie de volumul de activitate de exploatare si de viteza de rotatie inregistrata in exercitiul anterior Si metoda sintetica se bazeaza pe cei 2 indicatori de fundamentare

costurile exploatarii

cifra de afaceri.

Aceasta metoda se foloseste cu bune rezultate in perioada de stabilitate economica a intreprinderii.

2.3.3. Echilibrul financiar. Calculul indicatorilor echilibrului financiar si ai capacitatii de autofinantare a intreprinderii

Echilibrul financiar al intreprinderii resulta din confruntarea maselor mari ale bilantului fondul de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care rezulta trezoreria (T).

Acest echilibru este determinat conform conceptiilor de prezentare a bilantului: optica financiara si optica functionala.

Indicatorii echilibrului financiar

1.Fondul de rulment este cel mai important indicator al echilibrului financiar.

Pentru a realize o analiza financiara semnificativa este necesara o tratare prealabila a datelor bilantului contabil. Se ajunge la un bilant financiar in care activul bilantului este structurat in ordinea crescatoare a lichiditatilor patrimoniale, iar pasivul in ordinea crescatoare a exigibilitatii pasivelor patrimoniale.

Exista mai multe formulari privind fondul de rulment:

a.     fondul de rulment permanent net (financiar) FRF

b.     fondul de rulment propriu FRP

Marimea fondului de rulment se poate calcula prin 2 modalitati

pe baza informatiilor oferite de partea sus a bilantului de functional sau prin metoda “varfului bilntului

FRF = Capitaluri permanente – Necesar permanent, adica

FRF = Capitaluri permanente – Imobilizari nete > 1 an.

pe baza informatiilor oferite de partea jos a bilantului, prin metoda “piciorului” bilantului, fondul de rulment este

FRF = active circulant net < 1 an – Datorii pe termen scurt (<1an).

Pentru asigurarea echilibrului financiar prin capitalurile proprii, avem urmatoarea relatie: FRP = CAPITAL PROPRIU – IMOBILIZARI NETE

2.         Necesarul de fond de rulment - apreciat de unii analisti financiari ca fiind indicatorul cel ma irrelevant al echilibrului fianciar, reprezentand acele nevoi temporare ce se reinnoiesc permanent in cadrul ciclurilor de exploatare successive ale intreprinderii.

Formula de calcul este:

NFR = (Stocuri + Creante) – Datorii de exploatare pe termen scurt

NFR = nevoi temporare –resursele temporare

(exclusiv activele de trezorerie) (exclusiv pasivele de trezorerie)

Nevoia de fond de rulment poate fi : pozitiva sau negativa.

3. Analiza trezoreriei nete – este strans legata de operatiunile financiare pe termen scurt realizate de o societate.

TN = disponibilitati – datorii financiare curente

Pe baza bilantului functional

TN = nevoi de trezorerie – resurse de trezorerie

Ambele metode de determinare a trezoreriei nete arata ca aceasta poate fi

a)     pozitiva (FRF > NFR);

b)     negativa (FRF < NFR);

c)     echilibrul trezoreriei nete (FRF = NFR).

Cresterea trezoreriei de la un exercitiu financiar la altu reprezinta CASH FLOW-ul si se calculeaza dupa relatia

CF = TN_N.-1. - TN_N

Cash-flow-ul poate fi pozitiv si negativ.

Capacitatea de autofinantare reprezinta fluxul potential de lichiditati aferent intregii activitati a firmei, acel surplus monetar degajat de activitatea rentabila a acesteia, prin cresterea trezoreriei nete, adica a cash-flow-ului.

Capacitatea de autofinantare se poate determina pe baza elementelor oferite de contul de rezultate astfel:

1. prin adaugarea la excedentul brut de exploatare a sumelor reprezentand venituri de expl., venituri financiare si extraordinare din care se scad sumele reprezentand cheltuieli pt.expl. alte cheltuieli financiare, extraordinare si impozitul pe profit.

2. prin adaugarea la rezultatul exercitiului a categoriilor de cheltuieli neimplicate, respectiv cheltuieli cu amortizarea si provizioanele, din care se deduc veniturile neluate in calcul, potrivit primei metode, respectiv venituri din provizioane, din cedarea activelor si subventii pentru investitii virate asupra rezultatului.

Pe baza ei se pot determina o serie de indicatori necesari in aprecierea independentei financiare a intreprinderii, astfel

capacitatea potentiala de rambursare a cheltuielilor financiare (R₁);

rata de finantare a investitiilor anuale (R₂);

rata de acoperire a excedentului brut de exploatare (R₃).

rata de acoperire a rezultatului exercitiului (R₄).

2.4. Metode de dimensionare a stocurilor

Pentru optimizarea marimii stocurilor se utilizeaza modelul matematic Wilson – Whitin. In cadrul acestui model se porneste de la cortul total cu formarea stocurilor, care se doreste a fi minim, in conditiile maximizarii renntabilitatii activitatii de exploatare si se calculeaza urmatorii indicatori

1.     costul total minim pentru formarea stocurilor (CT)

NS * pa

CT =+ * cd,unde:

S2

S – marimea optima a stocurilor

N – necesarul annual din marfa de aprovizionat;

ca – cost fix unitar;

pa – pret unitar de aprovizionare;

cd – cost de depozitare pe unitate de stoc.

2.     marimea optima a stocurilor (S):

2N*ca

S =

pa*cd

3.     numarul de comenzi de aprovizionare (Nr):

N

Nr =

S

4.     intervalul dintre aprovizionari (I):

S*T

I = , unde T = nr.de zile calendaristice

N

Acest model matematic de optimizare a marimii stocurilor presupune

intervale constante intre aprovizionari

constituirea instantanee a stocurilor

trecerea in comun a stocurilor in mod treptat pina la epuizarea totala a acestora..

Modelul poate fi extins si pentru optimizarea stocurilor de produse in curs de executie si pentru produse finite.

CAPITOLUL .III.

ACTİVİTATEA CONTABİLA

3.1. Documentele privind evidenta operativa, intocmirea si circuitul acestora

Documentele si registrele contabile.

Materialul documentar cuprinde, pe de o parte, documentele justificative financiar-contabile, iar pe de alta parte, registrele contabile obligatorii.

Doua principii trebuie respectate obligatoriu in efectuarea lucrarilor contabile :

nici o operatie economico-financiara fara documente;

nici o inregistrare contabila fara document.

Documentele sunt acte scrise, ce cuprind informatii letrice si numerice in etalon valoric, natural sau de munca, care se intocmesc in momentul infaptuirii operatiilor economice si stau la baza inregistrarilor in contabilitate.

Clasificarea documentelor se face dupa criterii, din care enumeram pe cele mai semnificative:

dupa regimul de tiparire si utilizare:

documente cu regim special, sunt acele documente pentru care exista dispozitii legale cu precizari exprese privind modul de completare, circulare, pastrare. Functie de cerinta de utilizare, pot fi foi volante(necesita numerotarea, perforarea si semnarea) si carnete (necesita snuruirea, sigilarea, numerotarea, certificarea numarului de pagini);

documente fara regim special, care se folosesc cu respectarea normelor generale de intocmire, circulare, pastrare.

dupa modul de stabilire a formei si formatului documentelor

formulare (documente) tipizate, la care forma si formatul sunt prestabilite si imprimate;

formulare netipizate, la care forma si formatul nu sunt prestabilite iar folosirea lor este la latitudinea oricarei unitati patrimoniale;

dupa modul de intocmire si rolul lor in cadrul sistemului informational decizional, documentele se clasifica in:

documente justificative (sau documente primare)

registrele contabile sunt documente obligatorii, care asigura inregistrarea in ordine cronologica si sistematica a operatiunilor economico-financiare si pot fi sub forma de caiete (registre) si fise.

Registrul jurnal, document care serveste la inregistrarea cronologica a operatiilor economico – financiare. Totalul miscarilor valorice din acesta este egal cu rulajul balantei de verificare.

Registrul inventar, document contabil care se intocmeste la sfarsitul exercitiului financiar si in care se inscriu bunurile patrimoniale inventariate. Daca valoarea de inventar este mai mica decat valoarea contabila, se constituie provizioane pentru deprecieri.

Registrul Cartea Mare serveste la gruparea informatiilor economice si financiare in raport de natura lor pentru realizarea de evidente sistematice. EL poate imbraca forma fisei de cont pentru operatiuni diverse, fisa de cont sah pe conturi corespondente, forma Cartea mare centralizatoare.

Registrul jurnal de incasari si plati – se intocmeste de agentii economici persoane fizice (meseriasi) si asociatii familiale si inregistreaza atat operatiile in numerar cat si pe cele din banca indiferent daca a avut loc plata sau incasarea efectiva.

Toate se numeroteaza, semneaza si apoi vizeaza de agentul fiscal.

documentele de sinteza si raportare sunt reprezentate conform Legii contabilitatii 82/91 de Bilantul Contabil, Contul de profit si pierdere, Fluxul de trezorerie, Variatia capitalului propriu, Anexe la bilant, Raportul de gestiune al administratorului, in care datele inregistrate in conturi sunt centralizate si prezentate ca un tot unitar sub forma indicatorilor economico – financiari.

3.2.      Forma de contabilitate folosita

In cadrul societatii comerciale MINIMAL S.R.L. se foloseste urmatoarea forma de inregistrare contabila

Forma de inregistrare denumita “ maestru-sah” – are o productivitate a muncii redusa, deoarece se bazeaza pe inregistrarea bilaterala in conturi a operatiilor economice, respectiv atat in debitul cat si in creditul conturilor, fiecare avand si conturi corespondente.

Formularistica de lucru utilizata este formata din note de contabilitate, jurnal de inregistrare, registru jurnal, fise sintetice sah, fise de cont analitic, balanta de verificare, bilantul contabil, registrul inventar.

3.3.      Aspecte privind contabilitatea financiara

Contabilitatea a aparut din nevoia de a raspunde pe plan informational si decizional la problema gestiunii valorilor economice. Ea reprezinta un sistem informational care masoara, stocheaza, prelucreaza si transmite informatii despre o entitate identificabila. Potrivit acestei definitii, contabilitatea reprezinta o activitate de prestare de servicii si face logica dintre activitatile economice si factorii decizionali. Contabilitatea cuantifica activitatile economice, inregistrand datele ce le privesc pentru o utilizare viitoare, le stocheaza si prelucreaza pentru a devenii informatii utile. Informatiile sunt apoi comunicate prin intermediul rapoartelor (darilor de seama) factorilor de decizie.

Legat de notiunea de contabilitate, important este a determina legatura ei cu tinerea registrelor, cu prelucrarea datelor (manual, electronic) si cu sistemul informational decizional. Tinerea registrelor (evidenta contabila) reprezinta procesul de inregistrare a operatiilor economico-financiare si de pastrare a registrelor financiare. Aceasta este o componenta mica dar importanta. Prelucrarea automata se face cu ajutorul computerului, dar nu acopera functiile unui contabil, el fiind doar un instrument pentru rutina evidentei documentelor si pentru calcule complexe. Sistemul informational managerial consta in subsisteme interconectate, care furnizeaza informatiile necesare pentru functionarea intreprinderii. Dintre acestea, sistemul informational contabil este cel mai important intrucat detine rolul principal in directionarea fluxurilor de date economice catre toate compartimentele unei intreprinderi si catre tertii din afara intreprinderii.

Contabilitatea reprezinta nucleul financiar al sistemului informational managerial dintr-o intreprindere.

Contabilitatea financiara are ca obiect inregistrarea tuturor operatiilor ce afecteaza patrimoniul, calcularea rezultatelor financiare si intocmirea situatiilor financiare pentru furnizarea de informatii contabile.

Se caracterizeaza prin:

Organizarea pe baza de norme unitare obligatorii pentru toate unitatile patrimoniale, ca cerinta impusa de organele fiscale si necesitatea de control a statului (Legea Contabilitatii, Nr. 82/1991 republicata, Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii aprobat prin HG 704 / 1994 si Planul de conturi general).

Scopul sau fiind determinarea periodica (la incheierea exercitiului financiar) a situatiei patrimoniului, situatiei financiare, a rezultatului exercitiului.

Furnizeaza informatii de detaliu prezentand patrimoniul unitatii global.

3.4.      Evidenta contabila a fondurilor proprii si fondurilor atrase (straine

In categoria fondurilor proprii se cuprind

• Suma necesara dezvoltarii societatii, ce se repartizeaza din profitul net
• Fondul de participare la profit, care se constituie pe seama profitului net si este destinat acoperirii premiilor din profit ce se acorda salariatilor
• Alte fonduri in ccare se cuprind sumele constituite din beneficii pentru cresterea resurselor proprii de finantare si alte fonduri stabilite prin lege.

Evidenta contabila se realizeaza cu ajutorul conturilor de pasiv 112 ”fond de participare la profit” si 118 “alte fonduri” care preiau in credit fondurile constituite, iar in debit, utilizarea acestora. Soldul creditor al conturilor reprezinta fondurile constituite la dispozitia intreprinderii.

Fondurile constituite din profit pentru cresterea resurselor proprii de finantare, fondul baracamentelor si amenajarilor provizorii, fondurile pentru oorganizare de santier si alte fonduri, cu scop determinant sunt evidentiate in contul 118 “alte fonduri”, care este cont de pasiv, se crediteaza la constituirea fondului si se debiteaza cu diminuarea fondului prin incorporarea in capitalul social sau utilizarea sa pentru finantarea unor actiuni. Soldul creditor reflecta fondurile neutilizate.

3.5.      Contabilitatea previzionala

Contabilitatea previzionala ne ofera posibilitatea descoperirii tendintelor viitoare, a fenomenelor si proceselor economice, adica prevederii lor si a luarii deciziilor corecte si de perspectiva.

Consta in posibilitatea oferita de bilant, de a orienta activitatea viitoare. In acest scop, intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli pentru perioadele urmatoare se fundamenteaza pe situatia patrimoniala si a rezultatelor din perioada considerata baza de raportare.

3.6. Contabilitatea investitiilor, a mijloacelor fixe si a imobilizarilor financiare. Calculul amortizarii

Mijloacele fixe sunt bunuri economice, imobilizari corporale, reprezinta obiectul singular sau complex de obiecte ce se folosesc ca a tare si indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii

au o valoare mai mare decat limita stabilita prin lege-1.500 lei

are o durata de folosire mai mare de un an.

In cazul obiectelor care sunt utilizate in loturi, seturi sau alcatuiesc un singur corp, incadrarea lor ca mijloace fixe se bazeaza pe valoarea intregului set sau corp.

Amortizarea acestora se stabileste prin planul de amortizare in functie de conditiile concrete de utilizare, din momentul intrarii acestora in intreprindere si pina la expirarea duratei utile de viata.

Imobilizari financiare denumite si investitii financiare sau de portofoliu cuprind valori financiare investite de unitate in patrimoniul altor societati comerciale sub forma titlurilor de participare, intereselor de participare, si a altor titluri si creante imobilizate.

definim:

a) Titlurile de participare reprezinta drepturi sub forma de actiuni si alte titluri cu venit variabil detinute de o societate in capitalul altor societati comerciale. Detinerea acestor titluri de valoare permite exercitarea anumitor influente notabile sau a unui control in gestiunea societati emitente de titluri.

b) Interese de participare reprezinta drepturi detinute in capitalul unei societati comerciale pe termen lung si cuprind investitii la intreprinderi asociate si investitii strategice. O participare de 10 - 20% in capitalul altei societati este o investitie strategica. De asemenea, titlurile de participare detinute in capitalul intreprinderilor asociate intr-o proportie de 20 – 50% asigura posibilitatea exercitarii unei influente semnificative. O societate care detine controlul asupra altei societati comerciale se numeste „societate mama”, iar cealalta „societate fiica”.

c) Creante imobilizate cuprind: creante legate de participatii respectiv titlurile de participare si interesele de participare, imprumuturi acordate pe termen lung, actiunii proprii detinute pe termen lung si alte creante imobilizate;

- creantele legate de participatii sunt acele imprumuturi acordate societarilor la care se detin titluri de participare sau interese de participare;

- imprumuturile pe termen lung sunt sume acordate tertilor pe baza unui contract, pentru care se percep dobanzi conform legii;

actiniile proprii sunt clasificate ca active imobilizate functie de interventia societatii cu privire la durata de detinere stabilita cu ocazia achizitiei sau reclasarii;

- alte creante imobilizate cuprind: garantiile, depozitele si cautiunile depuse de unitate

Calculul amortizarii

Alegerea metodei de amortizare implica un grad ridicat de subiectivitate, iar IAS 16 nu recomanda nici o metoda particulara, dar cea utilizata trebuie sa fie sistematica. Totusi, IAS 16 enumera ca metode permise:

1. metoda lineara;

2. metoda degresiva;

3. metoda insumarii cifrelor

In Romania, intreprinderile sunt obligate sa amortizeze mijloacele fixe potrivit Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, folosind regimurile: amortizarea lineara, amortizarea degresiva si amortizarea accelerata.

Metoda de amortizare folosita trebuie sa fie adoptata in functie de modul in care se estimeaza ca activul va aduce beneficii economice si apoi este aplicata consecvent de la o perioada la alta, cu exceptia cazului in care intervine o schimbare in modul de estimare a beneficiilor economice generate de activitate.

Amortizarea corespunzatoare fiecarei perioade este recunoscuta in mod normal ca o cheltuiala.

In unele cazuri beneficiile economice aduse de un activ sunt consumate de intreprindere in procesul de obtinere a altor active. In acest caz, cheltuiala cu amortizarea devine o parte a costului celuilalt activ si este inclusa in valoarea contabila a acelui activ.

In cadrul societatii utilizandu-se metoda de amortizare liniara.

1. Amortizarea lineara se realizeaza prin includerea in cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proportional cu duratele de utilizare ale mijloacelor fixe.

Amortizarea lineara se calculeaza prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a imobilizarilor corporale.

Cota anuala de amortizare lineara se calculeaza prin divizarea numarului 100 la durata normala de utilizare.

In cazul constructiilor se aplica in mod obligatoriu regimul de amortizare lineara.

Amortizarea lineara reprezinta regimul clasic, cel mai simplu, insa nu tine cont de influenta uzurii morale care duce la inlocuirea activelor intr-un interval de timp mai scurt.

2. Amortizarea accelerata consta in includerea in primul an de functionare, in cheltuielile de exploatare a unei amortizari de 50% din valoarea de intrare.

Amortizarea anuala pentru exercitiile urmatoare sunt calculate dupa sistemul linear, prin divizarea valorii ramase la numarul de ani de utilizare ramasi.

3. Amortizarea degresiva presupune o amortizare mai accentuata a imobilizarilor corporale in primii ani de la punerea in functiune.

Utilizarea acestui regim de amortizare presupune calcularea cotei de amortizare degresive prin multiplicarea cotei de amortizare lineara cu unul din coeficientii urmatori:

- 1,5 pentru durata normala de utilizare intre 2 si 5 ani inclusiv;

- 2 pentru durata normala de utilizare intre 5 si 10 ani inclusiv;

- 2,5 pentru durata normala de utilizare peste 10 ani.

a) Amortizarea degresiva fara influenta uzurii morale AD1.

In primul an de functionare se calculeaza aplicand cota de amortizare degresiva la valoarea contabila a activului. Amortizarea anuala pentru anii urmatori se calculeaza prin aplicarea cotelor de amortizare degresive la valoarea contabila neta (ramasa) pana in anul in care amortizarea anuala degresiva este egala sau mai mica decat amortizarea anuala calculata prin raportul dintre valoarea ramasa si numarul de ani de utilizare ramasi. Incepand cu anul respectiv si pana la expirarea duratei de utilizare, se trece la amortizarea lineara prin calcularea amortizarii anuale, raportand valoarea ramasa la numarul de ani de functionare ramasi.

b) Amortizarea degresiva cu influenta uzurii morale AD2

Aceasta varianta permite amortizarea valorii contabile a imobilizarilor corporale intr-o perioada mai mica decat durata normala de utilizare, diferenta reprezentand influenta uzurii morale.

Aplicarea acestei variante presupune calcularea elemente:

1. durata de utilizare aferenta regimului linear (DUR) se calculeaza in functie de cota de amortizare degresiva care se obtine prin raportarea cifrei 100 la cota de amortizare degresiva (si este egala cu durata in care nu se mai amortizeaza);

2. durata de utilizare in care se realizeaza amortizarea integrala (DUI) si se calculeaza ca diferenta intre durata normala de utilizare – DNU (conform catalogului) si DUR. Aceasta din urma se imparte in:

- durata de utilizare in cadrul careia se aplica regimul de amortizare degresiva DUD, care se calculeaza ca diferenta intre DUI si DUR;

- durata de utilizare in cadrul careia se aplica regimul linear de amortizare DUL si se calculeaza ca diferenta intre DUI si DUD.

3. durata de utilizare aferenta uzurii morale pentru care nu se mai calculeaza amortizare DUM si este egala cu diferenta intre DNU si DUI.

Nota: Pentru imobilizarile corporale care au o durata normala de utilizare de pana la 5 ani nu se calculeaza influenta uzurii morale.

3.7. Contabilitatea stocurilor

Stocurile semnifica acele bunuri detinute de intreprindere pentru a fi vandute in acceasi stare in care au fost cumparate sau dupa prelucrarea lor in procesul productiei, ori spre a fi consumate la prima lor utilizare.In categoria de stocuri se cuprind materii pprime, materiale consumabile, productia in curs de executie, produse finite si marfuri, avansuri pentru cumparari de stocuri.

La intrarea in patrimoniu, bunurile materiale de natura stocurilor se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare denumita valoare contabilaastfel :

materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, marfurile, ambalajele si alte bunuri cumparate cu titlu oneros, la costul de achizitie. Marfurile pot fi evaluate la intrare si la pretul de vanzare.

productia in curs de executie, semifabricatele, ambalajele si alte bunuri produse de unitatea patrimoniala , la costul de productie ;

stocurile intrate ca aport in natura pentru capitalul social , la valoarea de aport stabilita in urma evaluarii ;

stocurile de marfuri pot fi evaluate la intrare si la iesire la pretul de vanzare , inclusiv sau exclusiv TVA;

stocurile intrate cu titlu gratuit la valoarea justa;

La intrare se poate folosi metoda costului standard, cand intervine si diferenta de pret fata de costul de achizitie, sau metoda pretului cu amanuntul , in comertul cu amanuntul.

Pentru deprecierea stocurilor, la finele exercitiului , cu ocazia inventarierii se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.

Intrarea stocurilor se face in functie de metodele inventarului permanent sau intermitent. Stocurile fac parte din categoria activelor circulante.

La iesirea din patrimoniu , bunurile materiale se evalueaza si se inregistreaza prin aplicarea “Costului mediu ponderat, metoda primei intrari – primei iesiri(FIFO) sau a metodei ultimei intrari- primei iesiri(LIFO).

Contabilitatea valorilor materiale se tine cantitativ si valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

In cadrul societatii utilizandu-se metoda inventarului permanent.

1. Metoda inventarului permanent, consta in inregistrarea miscarilor de stocuri (intrari si iesiri in debitul si creditul conturilor de stocuri, stabilindu-se de fiecare data stocul nou, avand in permanenta informatia privitoare la existenta stocului.

Din sondaje sau inventarieri periodice se descopera diferentele sub forma de plusuri sau minusuri, corectandu-se astfel soldul contabil.

In cazul inventarului permanent contabilitatea analitica a stocurilor se poate organiza dupa una din urmatoarele metode (functie de necesitati):

a. metoda operativ-contabila (pe solduri). In acest caz la locul de depozitare se tine evidenta cantitativa a bunurilor materiale pe categorii, iar in contabilitate se tine evidenta valorica pe gestiuni, si in cadrul gestiunilor grupe sau subgrupe de bunuri.

Verificarea exactitatii si concordantei inregistrarilor din evidenta depozitelor cu cele din contabilitate se face lunar, prin evaluarea structurilor cantitative, transcrise din fise de magazie in registrul stocurilor si al caror totaluri sa corespunda cu totalul din fisele de cont din contabilitate.

b. metoda cantitativ-valorica (pe fise de cont analitica). In cazul utilizarii acestei metode la locul de depozitare se tine evidenta cantitativa pe categorii de bunuri, iar in contabilitate se conduce evidenta cantitativ-valorica. Verificarea exactitatii si concordantei inregistrarilor efectuate in cele doua evidente (depozit si contabilitate) se face prin punctajul periodic lunar, dintre cantitatile inregistrate in fisele de magazie, cu cele din fisele de cont analitic de la contabilitate.

c. metoda global-valorica – consta in tinerea evidentei numai valoric, atat la nivelul gestiunii (unde se conduce raportul de gestiune, intocmit pe baza documentelor de intrare si iesire a bunurilor) cat si la contabilitate ( unde se conduc fisele de cont, analitic pe gestiuni) si in acest caz, periodic (lunar) se face controlul concordantei inregistrarilor dintre cele doua evidente, prin punctaj al raportului de gestiune cu fisa de cont a gestiunii din contabilitate.

2. Metoda inventarului intermitent. Potrivit normelor contabile nationale, unitatile patrimoniale mici si mijlocii pot utiliza aceasta metoda de contabilizare a stocurilor, care presupune stabilirea iesirilor si respectiv inregistrarea lor in contabilitate, pe baza inventarierii stocurilor la finele fiecarei luni. In acest caz iesirile (E) se determina ca diferenta intre valoarea stocurilor initiale (Si) plus valoarea intrarilor (I) pe de o parte si valoarea stocurilor finale (Sf) stabilite prin inventariere, pe de alta parte:

E = Si + I – Sf

In cazul utilizarii acestei metode, se renunta la utilizarea in cursul lunii a conturilor de stocuri, pentru evidenta intrarilor si iesirilor din gestiune a bunurilor, precum si la recalcularea stocurilor scriptice dupa fiecare intrare sau iesire.

Conturile de stocuri se folosesc numai la inceputul si sfarsitul lunii. In timpul lunii intrarile de stocuri se contabilizeaza direct in conturile de cheltuieli.

Aceste stocuri finale (de la sfarsitul lunii) vor deveni stocuri initiale ale lunii urmatoare si se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la inceputul lunii viitoare.

La sfarsitul perioadei (lunii), pe baza inventarului faptic, se compara si se regularizeaza stocul din inventar cu cel contabil (scriptic) care se poate face in doua moduri:

a. Cand stocul de inventar > stocul contabil initial, diferenta se inregistreaza ca o intrare la contul de stoc.

301 = 601 cu diferenta

sau se anuleaza stocul initial, trecandu-se pe costuri

601 = 301 stoc initial (final precedent)

si valoarea stocului la inventar se inregistreaza ca:

301 = 301 valoare inventar

b. Cand diferenta dintre stocul de inventar si stocul contabil initial este cu minus, se inregistreaza ca iesire de stoc:

601 = 301 cu diferenta

Sau la inceputul exercitiului se anuleaza stocul existent iar valoarea de inventar se inregistreaza ca intrare de stoc:

301     = 601

3.8. Contabilitatea decontarilor cu tertii

Contabilitatea tertilor asigura evidenta datoriilor si creantelor unitatii patrimoniale in realtiile acesteia cu furnizorii,clientii,personalul,asigurarile sociale,bugetul statului, unitatile din cadrul grupului, asociatii, actionarii, diversi debitori si creditori si alte persoane fizice sau juridice.

Avansurile acordate furnizorilor, precum si cele primite de la clienti se inregistreaza in conturi distincte.

Operatiunile pe baza efectelor comerciale se inregistreaza in contabilitate in conturile corespunzatoare cu efecte de platit sau de primit, dupa caz ; cele scontate neajunse la scadenta se inregistreaza intr-un cont in afara bilantului si se mentioneaza in notele explicative. Trebuie sa indeplineasca conditiile de forma si fond prevazute de reglementarile in vigoare, fara de care validitatea lor poate fi contestata sau anulata.

Creantele si datoriile persoanei juridice se inregistreaza in contabilitate la valoarea lor nominala ;cele in devize se inregistreaza atat in lei , la cursul de schimb in vigoare la data efectuarii operatiunilor , cat si in devize.

Contabilitatea furnizorilor si clentilor a celorlalte datorii si creante se tine pe categorii, precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica. In contabilitatea analitica , furnizorii si clientii , se grupeaza astfel : interni si externi, iar in cadrul acestora pe termene de plata respectiv de incasare.

Contabilitatea decontarilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile , adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizatiile pentru concediile de odihna, precum si cele pentru incapacitate temporara de munca, platite din fondul de salarii si alte drepturi in bani si / sau in natura datorate de unitate personalului pentru munca prestata si care se suporta, potrivit reglementarilor in vigoare din fondul de salarii. Se inregistreaza distinct alte drepturi si avantaje care nu se suporta din fondul de salarii(masa calda , alimente antidot,etc.) , repartizarea din profitul net repartizat, aprobata de Adunarea Generala a actionarilor pentru participarea salariatilor la profit, precum si avansurile acordate potrivit legii.

Retinerile din salariile personalului pentru cumparaturi cu plata in rate ,chirii, popriri, pensii alimentare si altele, se efectueaza numai pe baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relatii contractuale.

Sumele datorate si neachitate personalului (concediile de odihna si alte drepturi de personal) respectiv eventuale sume ce urmeaza a fi incasate de la acesta, aferente exercitiului in curs, se inregistreaza ca alte datorii si creante in legatura cu personalul.

Contabilitatea decontarilor privind asigurarile sociale cuprinde obligatiile pentru contributia la asigurarile sociale si la constituirea fondului pentru ajutorul de somaj.

In cadrul decontarilor cu bugetul statului si fondurile speciale se cuprind : impozitul pe profit, TVA, impozitul pe venit, subventiile de primit si alte impozite, taxe si varsaminte asimilate.

Impozitul pe venituri de natura salariilor cuprinde totalul impozitelor individuale calculate asupra veniturilor impozabile lunare ale personalului unitatii.

Dividendele repartizate propuse sau declarate dupa data bilantului , precum si celelelte repartizari efectuate din profit nu trebuie recunoscute ca datorie la data bilantului.

Diferentele de curs valutar ce apar cu ocazia decontarilor creantelor si datoriilor in valuta la cursuri diferite fata de cele care au fost inregistrate initial pe parcursul perioadei sau fata de cele la care au fost raportate in situatiile financiare anuale simplificate anterior , trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli in perioada in care apar.

Cheltuielile efectuate si veniturile realizate in perioada curenta , dar care privesc perioadele sau exercitiile urmatoare,se inregistreaza distinct in contabilitate la cheltuieli in avans, respectiv venituri in avans.

In ceea ce priveste aprovizionarea cu materii prime necesare unitatii, avem urmatorii furnizori interni

S.C. STERK PLAST S.R.L., CTA

S.C. ROROM BIG S.R.L., CTA

S.C. FERAH SERV S.R.L., CTA

S.C. ETEKS DISTRIBUTION S.R.L., CTA

S.C. COM UNISON S.R.L., CTA

S.C. INTERBRANDS M&D S.A., CTA

S.C. MIRIOX S.R.L., CTA

S.C. LEGATO S.R.L., CTA

S.C. DOU S.R.L.,CTA

S.C. AS PLASTIK ROM S.R.L., CTA.,etc.

3.9. Contabilitatea trezoreriei agentului economic

Contabilitatea trezoreriei se organizeaza cu ajutorul conturilor din clasa 5 – conturi de trezorerie.

Trezoreria cuprinde ansamblul lichiditatilor monetare si a echivalentelor de monetar de care dispune o unitate pentru a face fata platilor scadente.

In sfera activitatilor de trezorerie se cuprind toate operatiunile de gestiune a investitiilor financiare pe termen scurt si a valorilor de incasat, a disponibilitatilor banesti si a altor valori de trezorerie.

Contabilitatea trezoreriei asigura evidenta existentei si miscarii actiunilor detinute la entitatile afiliate, alte investitii pe termen scurt, disponibilitatilor in conturi bancare si in casierei, creditelor bancare pe termen scurt si a altor valori de trezorerie.

Titlurile de plasament, reprezinta actiunile si obligatiunile rascumparate si achizitionate in vederea realizarii de profit in termen scurt. La intrare se evalueaza la costul de achizitie (pretul de cumparare sau valoarea stabilita potrivit contractelor). Cheltuielile accesorii de cumparare (comisionanele si alte cheltuieli similare) se inregistreaza direct in cheltuielile exercitiului.

Conturile la banci cuprind valorile de incasat, conturile curente, dobanzile de platit si de incasat, creditele bancare pe termen scurt cu dobanzile aferente.

Sumele virate sau depuse la banci ori prin mandat postal pe baza de documente prezentate persoanei juridice si neaparute inca in extrasele de cont, se inregistreaza intr-un cont distinct.

Contabilitatea disponibilitatilor aflate in banci / casierie, precum si miscarea acestora, ca urmare a incasarilor si platilor efectuate, se tine distinct in lei si in valuta ( la cursul zilei comunicat de BNR) Pentru achitarea unor obligatii fata de furnizori se pot deschide acreditive la banci in lei sau in valuta, in favoarea acestora.

La incheierea exercitiului financiar, diferentele de curs valutar, rezultate din evaluarea disponibilitatilor in valuta si a altor valori de trezorerie(titluri de stat in valuta,acreditive si depozite pe termen scurt in valuta,etc) la cursul de schimb de la aceasta data si cursul de schimb de la data inregistrarii in contabilitate se inregistreaza in conturile de venituri si cheltuieli din diferente de curs valutar, dupa caz.

Sumele (din cont sau numerar) puse la dispozitia personalului sau tertilor pentru efectuarea unor plati pentru unitate, se inregistreaza in contabilitate in conturi distincte.

Transferurile de disponibilitati banesti intre conturile la banci, precum si intre conturile la banci si casieria unitatii, se inregistreaza in contul de viramente interne.

Inregistrarea in contabilitate a operatiunilor financiare in lei sau in valuta se efectueaza cu respectarea regulamentului operatiunilor de casa emis de BNR si a altor reglementari emise in acest scop.

Documente privind operatiunile de trezorerie: chitanta, dispozitia de plata/incasare casierie, foaia de varsamant, factura, registrul de casa, cambia, biletul la ordin, ordinul de plata, CEC-ul, cardul, etc.

3.10. Contabilitatea veniturilor si a cheltuielilor

Contabilitatea veniturilor

Veniturile sunt definite ca fiind cresteri de beneficii economice inregistrate in exercitiul curent , sub forma de cresteri de active sau scaderi de pasive care se concretizeaza in cresteri ale capitalului propriu , altele decat aportul adus la capital de catre actionari.

Evaluarea veniturilor se face la valoarea justa a mijlocului de plata primit sau de primit.Pentru recunoasterea veniturilor trebuie respectata cerinta ca acestea sa fie detinute si nu neaparat incasate , sa poata fi credibil evaluate , sa aiba un suficient grad de certitudine.

In cadrul procesului de creare a veniturilor se delimiteaza momentele :

productia = etapa realizarii bunurilor si serviciilor in cadrul obiectului principal de activitate

facturarea sau vanzarea pe credit comercial = reprezinta transferul dreptului de proprietate de la furnizor la client

incasarea = etapa in care bunurile si serviciile vandute se transforma in bani

incorporarea (decontarea) = momentul in care veniturile absorb cheltuielile

Clasificarea veniturilor: de exploatare , financiare si extraordinare

Contabilitatea sintetica a veniturilor se realizeaza cu ajutorul clasei 7.

Conturile de cheltuieli si venituri se inchid la sfarsitul exercitiului financiar prin transferarea acestora asupra contului de rezultate .Veniturile se preiau in creditul contului 121 , iar cheltuielile in debitul contului 121 .Astfel soldul creditor al contului 121 reprezinta profit , iar soldul debitor reprezinta pierdere.

Contabilitatea cheltuielilor

Cheltuielile constituie diminuari de beneficii inregistrate in exercitiul curent sub forma iesirilor sau scaderilor de active sau cresterilor de pasive , care se concretizeaza in reduceri ale capitalului propriu , altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari.

Definitia cheltuielilor include pierderile care sunt definite tot ca diminuari ale beneficiilor economice si deci nu difera ca natura de alte tipuri de cheltuieli .

Recunoasterea cheltuielilor in contul de profit si pierdere intervine atunci cand are loc o diminuare de beneficii asociate unei reduceri de active si cresteri de pasive si cand acestea pot fi credibil evaluate.

Efectuarea cheltuielilor determina 4 momente:

angajarea cheltuielii = intervine in momentul cumpararii bunurilor cand apare obligatia de plata catre furnizori

consumul = reprezinta utilizarea efectiva a resurselor in scopul satisfacerii nevoilor productive si neproductive

platile = achitarea unei sume de bani ca echivalent al bunurilor economice primite sau serviciilor

decontarea cheltuielilor = suportarea acestora din venituri obtinute conducand la rezultat

Clasificarea cheltuielilor : de exploatare , financiare si extraordinare

Contabilitatea sintetica a cheltuielilor se realizeaza cu ajutorul clasei 6

Conturile de cheltuieli si venituri se inchid la sfarsitul exercitiului financiar prin transferarea acestora asupra contului de rezultate .Veniturile se preiau in creditul contului 121 , iar cheltuielile in debitul contului 121 .Astfel soldul creditor al contului 121 reprezinta profit , iar soldul debitor reprezinta pierdere.

Operatiuni contabile

601 = 301

602 = 302

603 = 303

604 = 401

605 = 401

606 = 361

607 = 371

608 = 381

611 = 401

612 = 401 , 542 , 5311

613 = 401 daca este factura lunara pentru chirie

614 = 401

621 = 421 a

622 = 462de exemplu comisionul ITM

623,624,625 = 401 , 5311 , 542

626 = 401

627 = 5121comisionul bancar

641 = 421

635 = 447 , 446 taxe,impozite

6451 = 4311

6452 = 4371

6453 = 4313

6581 = 401 , 4281

3.11. Situatii financiare anuale. Bilantul si contul de profit si pierdere. Lucrarile contabile de inchidere a exercitiului financiar

Intocmirea situatiilor financiare ca documente de sinteza reprezinta un proces complex de agregare a datelor in vederea construirii indicatorilor economico-financiari privind situatia patrimoniului si rezultatele obtinute. Derularea acestui proces se concretizeaza intr-o suita de lucrari, dintre care unele cu caracter preliminar, iar altele referitoare la redactarea sau completarea propriu-zisa a bilantului.

Exercitiul financiar reprezinta perioada pentru care trebuie intocmite situatiile financiare anuale si, de regula, coincide cu anul calendaristic. Durata exercitiului financiar este de 12 luni.

Exercitiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic (de la 01.01.2007):

Situatiile financiare anuale vor fi insotite de o declaratie scrisa a persoanelor prevazute la art. 11 alin. (1) prin care isi asuma raspunderea pentru intocmirea situatiilor financiare anuale si confirma ca:

a) politicile contabile utilizate la intocmirea situatiilor financiare anuale sunt in conformitate cu reglementarile contabile aplicabile;

b) situatiile financiare anuale ofera o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata;

c) persoana juridica isi desfasoara activitatea in conditii de continuitate.

Obiectivul situatiilor financiare este de a furniza informatii despre pozitia financiara, performantele si modificarile pozi’iei financiare a intreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice.

Bilantul contabil reflecta pozitia financiara a intrepreinderii la un moment dat, de ex. La sfirsitul ex. financiar. Ex. financiar incepe la 1 ianuarie si se incheie la 31 decembrie, cu exceptia primului an de activitatea, cand acesra incepe la data infiintarii. Bilantul contabil este exprimat valoric, iar potrivit dublei reprezentari, cele 2 parti sunt egale.

Pozitia financiara a unei intreprinderi este influentata de resursele economice pe care le controleaza, de structura sa financiara, de lichiditate si de solvabilitatea sa precum si de capacitatea sa de a se adapta schimbarilor mediului in care isi desfasoara activitatea. (vezi copie anexa

Contul de profit si pierdere evidentiaza si explica intr o forma sintetica rezultatele prin prisma raportului de echilibru dintre venituri si cheltuieli.

Informatiile despre performante sunt utile pentru anticiparea capacitatii intreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie, cu resursele existente. Ele sunt utile si pentru formularea rationamentelor despre eficienta cu care intreprinderea poate utilize noi resurse.(vezi copie anexa

Lucrarile preliminare sunt denumite lucrari contabile de inchidere a exercitiului, fiind structurate astfel:

1.     Stabilirea balantei conturilor inainte de inventariere.

Pentru centralizarea si controlul exactitatii datelor inregistrate in conturi se intocmeste balanta de verificare inainte de inventariere a patrimoniului. Discutata din acest punct de vedere, balanta pregateste datele de referinta necesare compararii soldurilor din inventarul contabil si inventarul faptic. Balanta conturilor inainte de inventariere poate fi abordata ca un inventar contabil.

2.     Inventarierea generala a patrimoniului.

Constatarea existentei elementelor inventariate se face prin observarea directa (prin numarare, cantarire, masurare, cubare si calcule tehnice, dupa caz) pentru bunurile corporale (materiale), pe baza de registre sau de documente justificative (extrase de cont) confirmate de terti pentru bunurile incorporale (nemateriale), creante si datorii. In ceea ce priveste evaluarea elementelor patrimoniale inventariate, se face nivelul valorii actuale, denumita valoare de inventar.

Toate bunurile ce se inventariaza se inscriu in listele de inventariere, care pot fi distincte sau reprezinta prima parte a registrului de inventar, diferentiate in raport de felul si natura activelor si pasivelor constatate efectiv pe teren (active imobilizate, stocuri, productie in curs de fabricatie etc.).

3.     Contabilitatea operatiilor de regularizare privind:

a)     diferentele de inventar;

b)     amortizarile;

c)     provizioanele si ajustarile pentru deprecieri;

d)     delimitarea in timp a cheltuielilor si a veniturilor.

O data stabilite rezultatele inventarierii, plusurile si minusurile de inventar, se procedeaza la inregistrarea si decontarea lor gestionara. A efectua aceasta operatie inseamna a regulariza rezultatul inventarierii.

4. Intocmirea balantei de verificare dupa inventariere este etapa finala a lucrarilor premergatoare inchiderii exercitiului financiar.

5. Determinarea rezultatului exercitiului se procedeaza la inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli.

6. Distribuirea profitului sau finantarea pierderii finantarea pierderilor se face in ordine din profitul exercitiilor financiare urmatoare, din rezervele legale constituite si daca nu din capitalul social.

7. Redactarea bilantului contabil consta in transcrierea datelor din situatiile financiare, selectarea, gruparea si insumarea soldurilor din balanta de verificare finala si inscrierea lor in posturile de bilant.

8.Raportul administratorului

9. Aprobarea, semnarea si publicarea situatiilor financiare anuale.

CAPITOLUL .IV.

ACTİVİTATEA DE MARKETİNG

In cadrul societatii nu exista activitate de marketing, dar mi se pare corect sa aduc la cunostiinta cateva notiuni cu privire la activitatea de marketing.

4.1. Organizarea activitatii de marketing, sfera atributiilor compartimentului de marketing

Marketingul reprezinta stiinta de cercetare a pietei, este produsul prin care societatea, pentru a satisface nevoile de consum, creeaza sisteme de distributie, alcatuite din participanti, care interactionand fara constrangeri, tehnice, economice, etice si sociale infaptuiesc tranzactiile sau fluxurile care determina inpartirea pietei, ducand la un schimb de consum.

Cercetarile de marketing se desfasoara prin aplicarea de metode stiintifice de investigare sistematica, de colectare , de prelucrare si analiza a informatiilor care vor prezenta baza fundamentala pentru luarea deciziilor in legatura cu solutionarea problemelor legate de :

modernizarea si dezvoltarea produselor

politica de preturi;

vanzarea produselor;

metode eficiente de comercializare;

publicitate .

Etapele cercetarii de marketing sunt :

Prima etapa : - se asigura informarea completa , operativa si continua asupra pietei , a desfacerilor realizate de intreprindere , a evolutiei stocurilor, a situatiei aprovizionarilor cu resurse materiale .Pentru activitatea comerciala se urmareste :

- structurarea demografica a cumparatorilor;

evaluarea potentialului de cumparare al acestora;

indentificarea surselor de furnizare a resurselor materiale;

structurarea furnizorilor .

Pentru efectuarea cercetarilor din prima etapa se folosesc de obicei metodele de studiere directa , pe viu a pietelor(anchete , sondaje).

A doua etapa : - prelucrarea si interpretarea datelor , a fenomenelor care se manifesta pe piata produselor folosind , in acest sens , instrumentarul statistico-matematic , al psihologiei si sociologiei , antropologiei economice si culturale .Toate aceste determinari si interpretari se fac cu scopul evidentierii motivatiei consumatorilor in cumpararea sau acceptarea produselor.

A treia etapa :- are in vedere valorificarea informatiilor rezultate pentru adoptarea de decizii de marketing , care se vor referi la:

- imbunatatirea caracteristicilor produsului;

- imbunatatirea ritmului de fabricatie;

- dezvoltarea retelei de desfacere;

- amplasarea rationala a punctelor de desfacere;

- alegerea unor forme si canale de publicitate mai eficiente.

4.2. Politica de produs

Politica de produs reprezinta conduita pe care o adopta firma referitor la dimensiunile, structura, evolutia gamei de produse si servicii, care fac obiectul activitatii, atitudine ce se raporteaza permanent la tendintele manifestate de ceilalti concurenti.

Acestea se realizeaza prin :

1. diferentierea produselor fata de concurenta;

2.segmentarea pietei.

Diferentierea produselor fata de concurenta are ca efect o prezenta ampla , orizontala pe piata iar segmentarea pietei are ca efect o penetrare profunda si verticala a pietei.

4.3. Politica de pret

Politica de pret in Marketing urmareste realizarea unei competitivitati ridicate cat si consolidarea pozatiei pe o piata si sporirea prin gasirea de noi metode astfel incat sase acopere cheltuielile de productie, sa se asigure un beneficiu corespunzator si cat mai mare posibil, recuperandu-se investitiile facute.

In procesul de elaborare a politicii sale de pret, o firma trebuie sa tina seama de o serie de factori :

1.   Stabilirea obiectelor vizate prin practicarea unui pret;

2.   Determinarea marimei cererii;

3.   Evaluarea costurilor;

4.   Analiza preturilor si ofertei concurentei;

5.   Alegerea metodei de calcul a preturilor;

6.   Alegerea pretului final.

In stabilirea nivelului pretului, o firma incearca sa realizeze 6 obiective:

1.   Daca se confrunta cu supercapacitate, cu o concurenta puternica sau cu o notificare in structura nevoilor de consum. Se are in vedere o eventuala concurente puternica si posibilile modificari in structura nevoilor populatiei (consum);

2.   Maximizarea venitului actual – unele firme isi stabilesc pretul asa fel incat acesta sa le permita maximizarea cifrei de afaceri;

3.   Fructificarea la maxim a avantajului de piata – multe firme prefera sa stabileasca cu pret ridicat, prin care sa fructifice avantajul de piata;

4.   Maximizarea profitului actual – multa firme urmaresc sa stabileasca in asa fel pretul incat sa contribuie la maximizarea profiturilor actuale;

5.   Maximizarea volumului vanzarilor – alte firme doresc sa-si maximizeze numarul de produse vandute, crezand ca acest fapt va duce la scaderea costurilor pe unitatea de produs si la cresterea pe termen lung a profiturilor;

6.   Promovarea unui produs superior calitativ – o firma isi poate propune sa castige pozitia de lider pe piata in ceea ce priveste calitatea produselor sale.

Specialistii apreciaza ca cele mai utilizate practici de revizuire a pretului sunt urmatoarele:

1.   Adaptarea cu intarziere a pretului;

2.   Utilizarea clauzelor tarifului progresiv;

3.   Separarea elementelor unei oferte – pachet (grup de produse);

4.   Reducerea rabaturilor.

4.4. Politica de distributie

Activitatea de distributie defineste intr o forma unitara, procesele economice si cadrul organizatoric, legat de aducerea bunurilor si serviciilor de la producator la consumator in conitii cat mai avantajoase atat pentru intreprinderile producatoare sau comerciale, cat si pentru cosumatori.

Canalele de distributie reprezinta traseul pe care il urmeaza produsul in transferul sau de la producator la consumatorul final sau utilizatorul industrial , inseamna deci o serie de stadii succesive care implica intre ele transmiterea titlului de proprietate asupra produsului si a riscurilor care apar .

Distributia este definita din mai multe puncte de vedere :

a)     distributia este o faza intermediara intre functia de productie si cea de consum sau utilizare

b)     cuprinde ansamblul operatiunilor de vanzare si cumparare

c)     este un proces de adaptare a ofertei la cerere .

Forme de distributie :

extensiva = toti concurentii pot vinde produsele lor unei intreprinderi date

selectiva = numai anumiti comercianti selectati dupa anumite criterii pot vinde produsele unei intreprinderi date

exclusiva= numai comercianti care au incheiat un contract de vanzare exclusiva pot vinde produsele lor unei anumite intreprinderi .

Distributia se poate realiza atat :

a)     pe piata interna , unde avem de a face cu urmatoarele tipuri de distributie:

producator-consumator

producator-intermediar-consumator

producator- intermediar- intermediar-consumator

b)     pe piata externa , unde avem de a face cu urmatoarele tipuri de distributie:

canale fara intermediari

canale scurte

canale lungi .

Distributia compusa dintr-o serie de intermediari (detailisti , en-gross-isti sau centre de achizitie) constituie pentru producator linia principala in desfacerea produselor sale .

Principalele decizii pe care le ia o intreprindere de productie in cadrul stabilirii politicii de distributie sunt:

alegerea initiala a circuitelor de distributie , a intermediarilor si politica de marketing abordata fata de aceasta alegere

in functie de modificarile realizate in structura circuitelor de distributie sau in politica luata de distribuitori.

Alegerea unei politici de distributie presupune:

cunoasterea pietei cumparatorilor finali

cunoasterea distributiei actuale

cunoasterea strategiei si caracteristicile produsului

mijloacele si resursele intreprinderii

politicile si implanturile concurentei .

4.5. Politica promotionala, structura si modalitatile de realizare a activitatii promotionale, evaluarea acesteia

Politica promotionala cuprinde totalitatea mijloacelor si tehnicilor folosite pentru a face cunoscute consumatorilor, diverse produse si servicii avand ca scop crearea unei imagini favorabile de lunga durata asupra acestora.

Formele de realizare a politicii de promovare sunt

1.     publicitatea

2.     relatiile publice.

Publicitatea cuprinde totalitatea mijloacelor si tehnicilor folosite pentru a face cunoscute consumatorilor diverse produse si serevicii,avand ca scop crearea unei imagini favorabile de lunga durata asupra acestora.

Factorii care se au in vedere sunt;

1)     compensarea elementelor care actioneaza in directia diminuarii vanzarii= ne gandim la concurenta si la imbatranirea produsului

2)     promovarea actioneaza in sensul prelungirii si inviorarii ciclului de viata al produsului

3)     promovarea este utilizata ori de cate ori urmaresc anumite obiective strategice si tactice ale intreprinderii privind lansarea unui nou produs , cucerirea unui segment de piata , atingerea unei ponderi de piata si maximizarea profitului .

Relatiile publice reprezinta preocuparea firmei de a crea o incredere reciproca intre ea si public pentru a forma o imagine favorabila asupra posibilitatilor economice ale firmei si asupra produselor create de aceasta.Avand in vedere structura publicitatii analizate din punct de vedere al marketingului putem spune ca ea este o informatie , un sistem de comunicatie al producatorului la nivelul pietei , prezinta si face cunoscute produsele pe piata , individualizeaza prin intermediul unor caracteristici specifice , le face interesante si dorite de consumatori, creste conditiile ca produsele sa fie achizitionate cu usurinta, se adreseaza ratiunii si sentimentelor oamenilor, creaza motivatia ca bunul sa fie achizitionat , iar ca informatie circula prin canalele mass-media .

Functiile publicitatii sunt:

a)     de informare;

b)     de influientare a consumatorului in conformitate cu structura si volumul productiei , ca si cu oferta existenta;

c)     functia de stimulare a economiilor si de educare si lamurire a publicului;

d)     functia de creare a unei imagini favorabile asupra produsului si serviciului .

Vanzarea personala este o comunicare personalizata catre un numar restrans de clienti Canalele de comunicare , prioritare sunt : comunicarea directa, telefonul si internetul .

Promovarea vanzarilor consta in oferirea unor avantaje materiale sau psihologice intermediarilor,comerciantilor , consumatorilor pentru a impulsiona vanzarile.Instrumentele publicitare folosite pentru promovarea vanzarilor sunt :

publicitatea

reducerile de pret;

concursuri cu premii;

oferte speciale;

expozitii;

demonstratii .

Decizia promotionala impune parcurgerea urmatoarelor etape :

1)     analiza pietei;

2)     definirea strategiilor de baza si organizarea resurselor;

3)     alegerea elementelor mixului promotional;

4)     stimularea sustinerii vanzarii de catre intermediari;

5)     coordonarea elementelor unitatii, companiei in zona promotionala si masurarea rezultatelor obtinute;

6)     locul design-ului si redesign-ului ambalajului in promovarea produselor.

4.6. Negocierea contractelor comerciale de vanzare-cumparare

In activitatea de negociere a contractelor comerciale de vanzare-cumparare se procedeaza mai intai la cautarea partenerului contractual, apeland la publicatiile lunare / anuale, societatile si organismele comerciale diverse, etc.

Urmatorul pas urmarit este solicitarea de informatii (un rol important in furnizarea informatiilor comerciale il au bancile) referitoare la solvabilitatea partenerului cu care urmeaza sa incheie contractul.

Desfasurarea negocierii

Obiectivul negocierii il costituie clauzele contractului care se va incheia, obligatiile pe care le va suma fiecare semnatura.

Obligatiile negociatorilor

Negociatorul trebuie sa cunoasca realizarea propriului interes, are obligatia de a se informa, trebuie a fi cunoscator a regulilor profesionale pivind negocierea clauzelor contractului si un posesor al informatiilor necesare incheierii acelui contract. De aceea el nu se va putea scuza invocand propria sa ignoranta sau neglijenta.

Etapele negocierii

1. Pregatirea negocierii care presupune stabilirea obiectului negocierii, constituirea echipei de negociatori, strategia negocierilor, mandatul si competenta echipei de negociatori. In cadrul tratativelor comerciale se stabilesc de regula obiective privind pretul,cantitatea,calitatea,termenul de livrare , garantii sanctiuni, modalitatile de plata, s.a.

2. Elaborarea contractelor preliminare sau proforma prin care se convine asupra datei si locului negocierilor.

3. Efectuarea negocierilor propriu-zise in aceasta etapa se are in vedere identificarea obiectivelor declarate ale celeilalte parti.

4.Intuirea obiectivelor reale ale partenerului.

5. Adoptarea pe parcurs a unor tehnici adecvate atingerii obiectivelor urmarite.

Finalizarea negocierilor se poate concretiza in urmatoarele forme.

1. Incheierea unui contract scris care trebuie sa prevada toate clauzele necesare derularii sale eliminand orice posibilitate de interpretare sau ambiguitate.

2. Printr-un acord care consemneaza intelegerile la care s-a ajuns, precizandu-se modalitatea de continuare a negocierilor la momentul considerat oportun.

3. Aceasta finalizare se poate face pe baza de acorduri tacite prin care partile se inteleg sa efectueze livrari, sa presteze servcicii, sau sa adopte anumite pozitii convenite in probleme de interes comun.

Nota caietul de practica contine parte teoretica conform programei si parte aplicativa (anexe).