|
|
|
Arendarea serviciilor publice
In practica tarilor occidentale este posibila arendarea serviciilor publice printr-un contract de affermage, adica printr-un contract administrativ prin care o persoana publica deleaga unei personae private, numita fermier, gestiunea unui serviciu public. Forma de remunerare a fermierului este identica celei pentru concesionar, insa contractul difera sub trei aspecte:
- in primul rand, fermierul are obligatia de a restitui autoritatii administratiei publice o parte din incasarile primite de la usageri;
- al doilea aspect consta in faptul ca fermierul primeste utilajele necesare de la administratie si le utilizeaza pe toata durata contractului (administratia pastrandu-si dreptul de proprietate);
- al treilea aspect diferit de contractul de concesiune rezida in caracterul exclusiv comercial
al contractului (administratia neavand dreptul de a-l rezilia unilateral ca in cazul concesiunii).
De regula, aceste contracte de arendare survin dupa terminarea duratei unei concesiuni, adica dupa ce s-au realizat mijloacele necesare functionarii unui serviciu public si aceste mijloace pot fi arendate unui fermier.
Potrivit legislatiei romane pot fi date in arenda numai bunurile agricole (terenuri cu destinatie agricola) cu interdictia expresa pentru regii, institutii publice sau statiuni de cercetare de a administra terenuri proprietate de stat si de a arenda aceste terenuri. Per a contrario, rezulta ca administratia publica locala, institutiile publice pot da in arenda terenuri apartinand domeniului privat.
Legiuitorul roman a definit arendarea ca un “contract ce se incheie intre proprietar, uzufructar sau alt detinator legal de bunuri agricole si arendas, cu privire la exploatarea bunurilor agricole pe o perioada determinata si la un pret stabilit prin acordul partilor.
Contractul de arendare trebuie sa cuprinda clauze referitoare la:
- partile contractante, inclusiv domiciliul;
- obiectul contractului (descrierea exacta a tuturor bunurilor agricole arendate);
- obligatiile fiecareia dintre parti si durata lor (minim 5 ani);
- arenda si modalitatile de plata (in natura, in bani sau in natura si bani).
Pentru a fi opozabile tertilor, contractele de arenda se inregistreaza la consiliul local in raza caruia se afla situat bunul arendat; daca bunul arendat se afla pe raza administrativa a mai multor localitati, contractul va trebui inregistrat la fiecare consiliu local din acele localitati.
Specificul contractului de arenda rezida in posibilitatea arendasului de a dobandi dreptul de proprietate asupra bunurilor exploatate. Legea stipuleaza ca “la expirarea contractului se poate recunoaste arendasului, prin hotarare judecatoreasca, un drept de retentie cu privire la contraprestatiile sale fata de cealalta parte, izvorate din contract”.
In plus, arendasul, persoana fizica, are un drept de preemtiune inaintea statului, in cazul vanzarii-cumpararii terenurilor arendate daca sunt situate in extravilan.
Pentru persoanele fizice care au dobandit calitatea de actionar cf. art. 36 din Legea nr. 18/1991 exista optiunea de a deveni locatar. Contractul de locatiune se incheie pe o perioada de minim 5 ani intre societatea comerciala care detine terenul si persoana fizica devenita locatar.
Dupa emiterea titlurilor de proprietate de catre comisiile judetene asupra terenurilor in echivalent arabil se pun in posesie persoanele indreptatite, iar dupa expirarea termenului arendei, persoanele raman proprietare de plin drept.
