|
|
|
Jean Bodin (1530-1596) si discursul asupra metodei in istorie
Jean Bodin, jurist, filosof, economist si istoric francez, a fost un remarcabil teoretician al istoriei. In lucrarea Methodus ad facilem historiarum cognitionem, scrisa in 1566, propunea sa se renunte la scrierea istoriei in forma nararii evenimentelor politice sau militare si sa se opereze cu comparatii care sa aiba drept efect realizarea unor studii asupra popoarelor, limbilor, religiilor, obiceiurilor si legislatiilor. Acest principiu metodologic l-a pus in aplicare in lucrarea les Six Livres de la République redactata in 1576, care este un manual de stiinta politica, un studiu asupra statului, alcatuit in timpul in care in Franta aveau loc razboaie civile. Bodin face distinctie clara intre istoria “umana” care “explica actiunile oamenilor in societate”, “istoria naturala” care se ocupa de “cauzele secrete ale naturii” si istoria “sacra”. Adevarurile pe care le releva istoria umana sunt de ordinul probabilitatilor, cele oferite de istoria naturala de ordinul necesitatilor, iar cele pe care le vizeaza istoria sacra de ordinul sentimentelor. Din lipsa de timp si de mijloace metodologice Bodin sustine ca nu se poate realiza o cercetare asupra istoriei in integralitate, ultimele doua tipuri de istorie fiind lasate spre cercetare savantilor si teologilor. In acest fel Bodin pare sa doreasca sa se debaraseze in plan euristic istoria de constrangerile providentialiste, desi credincios fiind va explica devenirea istorica si prin Providenta. Considerata a fi totalitatea actiunilor umane istoria era menita sa devina fundamentul unei stiinte politice ideea materializata in cele sase carti despre Republica.
Pentru Bodin caracteristica esentiala a istoriei “societatilor umane” este permanenta instabilitate. Ea este determinata, pe de o parte, de conditiile de mediu, care pot fi examinate prin “cosmografie”, foarte la moda in acel timp, sau prin metodele geografiei. Pe de alta parte, istoria societatilor umane sufera determinari de ordin religios, ce pot fi mai bine cunoscute printr-o analiza comparativa a diferitelor religii. Obiectivul celui ce analizeaza schimbarile in istoria societatilor umane pare a se reduce la determinarea unor legi generale, o tentativa de a asimila si de a gasii criterii de unificare a cunostintelor diverse conform exigentelor logice generale. In cazul studierii istoriei societatilor umane, stabilirea unei cronologii riguroase si a unei scari comune de apreciere a schimbarilor din diferitele societati sunt considerate exigente metodologice prime. Investigatia trebuie continuata cu o atenta alegere a documentelor, verificarea lor si inlaturarea informatiilor controversate, apoi toate elementele organizate, clasate si interpretate. La nivelul generalizarilor se poate ajunge doar dupa o riguroasa ordonare a partilor pentru ca metoda cerea o buna cunoastere a relatiilor dintre parti ca regulile ansamblului sa poata fi corect stabilite.
Cartea a V-a se deschide cu un paragraf substantial in care autorul incearca sa explice desfasurarea evenimentelor prin influenta mediului. O idee veche este reluata conform careia factorii geografici (relief, natura solului…) si climatici pot influenta caracterul diferitelor societati. Astfel diferenta dintre popoare este data de clima, de opozitia Orient-Occident si de raportul munte-campie. In sublinierea acestor determinari Bodin merge mai departe afirmand:
“chiar in acelasi oras diversitatea dintre locurile inalte si vai aduce dupa sine o varietate de temperamente si de obiceiuri, care fac ca orasele asezate in locuri inegale sa fie mai supuse rascoalelor si schimbarilor ca cele care sunt asezate intr-un mediu omogen. Astfel, orasul Roma, care are 7 munti, nu a fost nicicand lipsit de diverse rascoale”.
Diferente sunt si in Atena: “cei din orasul de sus cereau un stat popular, cei din orasul de jos cereau un stat al oligarhiei, iar locuitorii portului Pireu doreau un stat aristocratic, amestecand nobilimea cu poporul”
Jean Bodin imparte emisfera in zone de 30 de grade, meridionala, temperata, nordica, iar istoria si caracterul popoarelor din aceste zone sunt determinate de climat. Popoarele nordice sunt prezentate ca puternice, dar putin inteligente, cele din sud au trasaturi opuse, iar cele din zona temperata insumeaza toate avantajele. Opozitia N-S se combina cu opozitia E-V, orientalii sunt mai ingeniosi si totodata mai pasnici, mai binevoitor, cu cat se merge spre occident obiceiurile devin mai brutale. Cu tot simplismul si exagerarea interpretarilor, este de remarcat efortul autorului de a trece dincolo de aparente si de a cauta explicatii profunde si legitati prin care sa poata explica evolutia si diferentele intre civilizatii.
In planul analizelor politice (capitolul al VI-lea), Jean Bodin inspirat in primul rand de Aristotel, elaboreaza un tablou comparativ al formelor de guvernamant incepand din antichitate. Regimurile politice sunt clasic impartite in regimuri democratice, aristocratice si monarhice si in privinta schimbarilor politice demonstratia conduce spre o excludere a elementelor providentiale. Comparatia ii permite sa considere monarhia ca cea mai buna forma de guvernare.
