Statul national unitar (romania mare 1919 - 1940)

Dupa primul razboi mondial au aparut noi partide, iar Partidul Conservator a disparut din scena politica, in mare parte pentru ca regimul liberal al lui Ionel Bratianu a luat acele importante hotarari — sufragiul universal si impartirea pamantului —, reforme democratice care schimbau componenta parlamentului. Partidul Conser¬vator dispare, o parte dintre oamenii sai politici fiind recuperati de noul partid averescan, partidul format in jurul maresalului Averescu, unul dintre eroii nostri in timpul razboiului. A intrat in politica pe la sfarsitul razboiului si s-ar putea spune ca ramasitele Partidului Conservator trec in partidul acesta averescan, care insa n-a izbutit niciodata sa aiba un impact important in tara — n-a guvernat decat arunci cand a binevoit Ionel Bratianu sa-i lase locul! in primii ani de dupa razboi, cei mai pu¬ternici sunt liberalii si averescanii; nu peste mult timp insa, Partidul National transilvanean, condus de Iuliu Maniu, se asociaza cu noul Partid Taranesc, condus de Ion Mihalache, din Muntenia. Asa s-a nascut Partidul National-Taranesc. „National' semnifica faptul ca prove¬nea din Partidul National din Transilvania, care luptase, impotriva ungurilor, pentru emanciparea romanilor, iar acum se alia cu un partid taranesc care se afla pe esi¬chierul politic mai la stanga — voia o si mai radicala refor¬ma agrara, si in orice caz punea accentul pe aspectele sociale. Aceasta uniune national-taranista a devenit ince¬tul cu incetul cel mai mare partid din toata Romania, intrecand Partidul Liberal. Alternanta, care inainte de 1914 se facea intre conservatori si liberali, se va face de-acum intre Partidul Liberal si Partidul-National-Taranesc. Iata cum Partidul Liberal devine un fel de partid conser¬vator fata de Partidul National-Taranesc! u4r20rz
O drama se intampla in 1927, cand in acelasi an mor regele Ferdinand si Ionel Bratianu, cel mai mare cap politic al Romaniei in veacul acesta.

De-acum incep nenorocirile tarii. Regele Ferdinand, indemnat pare-se de Ionel Bratianu, dezmostenise pe fiul sau, mostenitorul normal al tronului, principele Carol, fiindca amandoi aveau impresia ca nu era vrednic sa devina conducatorul tarii. Carol facuse un lucru inadmisibil: in 1918 parasise tara ca sa se casatoreasca morganatic in Rusia, la Odessa, cu iubita lui, Zizi Lambrino, apartinand unei familii de boieri din Moldova. Aceasta actiune nesabuita ii paruse lui Ionel Bratianu (si avea dreptate!) un foarte prost semn privitor la maturitatea sa. in 1927, cand moare regele Ferdinand, principele Carol este deci, in mod legal, dezmostenit, tronul trecand direct la fiul sau, Mihai, care nu are decat 6 ani. Moartea neprevazuta si tragica a regelui Ferdinand pune tara intr-o foarte grea situatie: un rege minor si o regenta formata din trei persoane nepregatite politic, anume Patriarhul tarii Miron Cristea — aveam Patriarhie din 1925 —, presedintele Curtii de Casatie si principele Nicolae, frate mezin al lui Carol. Dar in 1930, date fiind dificultatile economice si politice in care se zbate tara, apare o tendinta din ce in ce mai vadita la marele public si chiar in sanul partidelor politice: „sa-l rechemam pe principele Carol'. Iar principele Carol da, impreuna cu cativa complici, o lovitura: vine in tara pe neasteptate, cu avionul, la 6 iunie 1930, intr-un moment cand Iuliu Maniu este presedintele guvernului. Maniu are slabiciunea de a demisiona pentru a lasa Parlamentul sa hotarasca, iar Carol este recunoscut de Parlament ca rege al tarii. Micul rege trebuie sa cedeze locul tatalui sau, si iata-ne in 1930 cu inceputul domniei regelui Carol al II-lea, Maniu revenind la putere dupa cateva zile.
Ne este acum foarte greu, mai cu seama pentru oameni de varsta mea, care am trait acele vremuri, sa fim total nepartinitori si sa stim sa deosebim ce-a fost bun de ce-a fost rau in domnia regelui Carol al II-lea. Omul era inteligent si cult, iar optiunile lui de politica externa s-au dovedit mai tarziu corecte, in schimb, era lipsit de mora¬litate si de capacitatea de a-si infrana pasiunile, asa incat s-a lasat inconjurat curand de un grup de profitori si afaceristi caruia opinia publica i-a dat numele (provenit din istoria Spaniei) de „camarilla' regala.

Ca sa intelegeti insa mai bine drama pe care a trait-o tara in timpul domniei regelui Carol al II-lea, trebuie sa incerc mai intai sa descriu pe scurt situatia politica la noi si in Europa.

STATUL NATIONAL UNITAR (ROMANIA MARE 1919 - 1940)

Viata economico-sociala din Romania dupa 1918

Ca urmare a implinirii visului de veacuri al poporului roman, unirea cea mare, suprafata Romaniei a ajuns, dupa 1918, de la 137.000 km patrati la 295.049 km patrati. Romania devenea o tara mijlocie a Europei.

Populatia a inregistrat o crestere evidenta ajungand de la 7.897.311 locuitori ai vechii romanii la 18.052.896 potrivit recensamantului din 1930. Avand in vedere ca majoritatea covarsitoare a populatiei o alcatuiau romanii (71,9%), restul fiind maghiari (7,9%), germani (4%) si alte nationalitati, Romania era un stat national unitar.

Noul cadru de organizare, prin intensificarea legaturilor traditionale dintre provinciile unite cu patria mama si valorificarea resurselor naturale si umane a contribuit la realizarea unui progres spectaculos al Romaniei interbelice in viata economica si culturala.

Principala ramura a economiei a fost agricultura avand in vedere suprafata arabila de 14,6 milioane ha, conditiile pedo-climatice si structura populatiei in care cea rurala era de 79,3%, in 1930. In urma reformei agrare din 1921 - cea mai larga din seria celor infaptuite in tarile Europei dupa razboi - prin cele 6,3 milioane ha expropriate, Romania devine o tara de mici proprietari. Agricultura si silvicultura contribuiau in procente de 30% si 38 % la venitul national sustinand si celelalte ramuri ale economiei.

Industria si agricultura au avut mult de suferit prin pagubele provocate de razboi cat si prin criza economica din 1929-1933. Ca urmare a masurilor de protectie luate de stat, efortul fiind remarcabil, industria s-a dezvoltat atingand in 1938 cel mai inalt nivel, ritmul depasind media mondiala. S-a ajuns astfel ca in 1937 sa functioneze 3512 fabrici avand ca forta motrice 723.000hp, 278.889 oameni ca personal ocupat, care la un capital investit de 51.758 milioane lei dadeau o productie de 64.497 milioane lei. In unele sectoare incepand cu industria chimica si continuand cu cea metalurgica, alimentara, a lemnului si textila s-au inregistrat salturi spectaculoase. Industria constructoare de masini a obtinut prin unele realizari adevarate performante daca ne gandim la parametrii tehnici ai locomotivelor produse de Resita sau la avioanele furnizate de cele 4 fabrici din tara.

In perioada interbelica Romania ocupa locul intai in Europa si al saselea pe plan mondial la productia de petrol si locul doi in Europa la aur si gaze naturale. Desi contributia industriei la produsul social total era de 33% populatia ocupata in cadrul ei era de 10,2%. Industria ramane deficitara prin modul inegal de repartizare a unitatilor industriale, in teritoriu, cat si sub aspectul inzestrarii tehnice.

Desavarsirea unitatii nationale prin marea unire si masurile reformatoare au generat modificari in structura sociala prin cresterea rolului burgheziei si a muncitorilor, cat si prin stratificarea taranimii dupa 1929.

Dezvoltarea economiei a dus la cresterea nivelului de trai care ajunge in 1938 la 110 $, superior multor state vecine sau din balcani. Cresterea relativa a nivelului de trai s-a repercutat si asupra conflictelor sociale si a actiunilor revolutionare care au fost reduse ca numar si amploare, rezumandu-se la cele din primii ani post belici si ai crizei economice. Reformele aplicate dupa 1918 au schimbat radical vechile structuri sociale si politice din Romania.

Reforma agrara din 1921, cea mai radicala din Europa Rasariteana de dupa primul razboi mondial lichidase puterea economica a marilor proprietari funciari iar cea electorala avea sa inlature forta politica a conservatorilor. Astfel, pe de o parte Romania se transforma intr-o tara de mici proprietari, iar de cealalta parte se fragmenta spectrul politic, dominat pana atunci de cele doua partide, conservator si liberal.

Viata politica din Romania dupa 1918

Partidele conservatoare au disparut dupa 1918 de pe scena istoriei, in timp ce liberalii si-au pastrat importanta. In acelasi timp apar alte formatiuni politice cum au fost:

Liga Poporului (Iasi, 1918), creata in jurul popularitatii imense a generalului Alexandru Averescu , comandantul Armatei a 2-a (1916-1918), pe care a condus-o la victoria de la Marasesti (iulie 1917).

Partidul Taranesc (1918) infiintat de catre invatatorul Ion Mihalache (1882-1963), om politic foarte popular.

Partidul Nationalist Democrat condus de Nicolae Iorga (1871-1940), ilustru istoric, scriitor, gazetar si om politic.

Partidul Democrat al Uniunii din Bucovina condus de Ion Nistor (1876-1962) istoric sI doctor in filozofie, profesor, ministru, membru al Academiei Romane.

Partidul Taranesc din Basarabia cu Ion Inculet (1884-1940), presedintele Sfatului Tarii din Basarabia.

Partidul National Taranesc, principalul partid de opozitie al perioadei interbelice. Reprezentant al burgheziei mici si mijlocii, a promovat o politica democratica. S-a format in anul 1926 prin fuziunea Partidului Taranesc (Ion Mihalache) cu Partidul National Roman din Transilvania. La conducerea P.N.T. s-au succedat Iuliu Maniu (1926-1933) si (1937-1947), Ion Mihalache (1933-1937).

Viata politica din Romania a fost si mai mult diversificata in perioada 1921-1922 prin aparitia unor partide de extrema stanga si extrema dreapta.

Comparativ cu Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria, unele partide de stanga au avut o oarecare influenta politica, in Romania aceasta a fost extrem de redusa.

Miscarea de stanga se scindeaza in 1921, cand se creeaza Partidul Comunist Roman, ce reprezenta extrema stanga. Partidul comunistilor in timpul existentei sale interbelice nu a fost decat o sectie a Internationalei Comuniste. De aceea, a dus o politica antinationala sustinand interesele Moscovei. Din punct de vedere numeric P.C.R. a fost de la inceput un partid slab (2000 membrii in 1922, 1500 - in 1931, sub 1000 in anii celui de al doilea razboi mondial). Social-democratia va fi sustinuta de miscarea sindicala si va obtine in 1928 noua mandate in Parlament.

La extrema dreapta a vietii politice interbelice din Romania s-a aflat miscarea legionara. Inceputurile acesteia dateaza din anii 1922-1923, cand Corneliu Zelea Codreanu (1899-1938) a infiintat Asociatia Studentilor Crestini. Apoi aceasta intra in Liga Apararii National Crestine intemeiata de A.C.Cuza in 1923 si se desprinde de liga in 1927, formand Legiunea Arhanghelului Mihail. In 1930 Legiunea isi ia denumirea de Garda de Fier. Nationalista, cu o puternica tenta religioasa sI organizare paramilitara, Garda a promovat elitismul si cultul conducatorului ei - Capitanul. Aparuta din cauze interne, ca reactie la unele masuri discriminatorii ale guvernantilor, miscarea legionara nu a fost legata de nazism sau fascism. A avut insa o ascensiune favorizata de alunecarea spre dreapta a vietii politice europene.

Succesiunea guvernelor in Romania dupa 1918

Guvernele care s-au succedat in Romania interbelica in general s-au straduit sa asigure Romaniei o structura institutionala moderna si un regim democratic care cu toate minusurile sale in general a fost realizat.

In anul 1919 au loc primele alegeri parlamentare pe baza votului universal. Noul parlament a votat la 29 decembrie 1919 legile prin care se ratifica unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Romania.

Guvernele Ioan I. C. Bratianu, Arthur Vaitoianu, Alexandru Vaida-Voievod din perioada decembrie 1918- martie 1920, au luat masuri importante pentru democratizarea vietii politice.

La randul sau, guvernul condus de Al. Averescu (1920-1921) a adoptat legile de reforma agrara, unificarea monetara, reforma financiara si primul buget al Romaniei Mari.

Perioada anilor 1922-1926 a fost epoca celor mai mari succese liberale (liberalii au promovat politica 'prin noi insine'). Cel mai important act legislativ, care a stat la baza edificiului institutional si politic al Romaniei a fost Constitutia din 28 martie 1923. Elaborata de guvernarea liberala Ion I.C. Bratianu (1922-1926), Constitutia a fost un act fundamental democratic. In ea se prevedea:

- caracterul national si unitar al statului roman,

- drepturi si libertati cetatenesti,

- principiul separarii puterilor in stat,

- garantarea proprietatii, etc.

Alte legi adoptate in aceasta perioada au fost:

- legea invatamantului primar (1924),

- legea pentru unificarea teritoriului (1925), legea electorala (1926),s.a.

Doi ani mai tarziu venea la guvernare P.N.T. (1928-1930) avand ca prim ministru pe Iuliu Maniu. Guvernul taranist s-a preocupat pentru reechilibrarea economiei nationale folosindu-se de principiul 'portilor deschise', dar s-a confruntat cu efectele grave ale crizei din 192901933. Ca urmare a efectelor crizei si a incercarilor regelui Carol al II-lea de a guverna peste partide, P.N.T. a plecat de la guvernare in 1931, dar a revenit in anii 1932-1933.

Rolul Parlamentului in Romania

In viata politica a Romaniei interbelice un rol deosebit l-a avut Parlamentul. Ales pe baza votului universal reprezenta puterea legislativa in cadrul regimului democratic. Constitutia din 1923 a intarit rolul parlamentului in viata politica a tarii.

Avand o structura bicamerala: Adunarea Deputatilor si Senatul constituiau un for de control al activitatii executivului. Ministrii erau responsabili pentru actele lor in fata Parlamentului. In acest for democratic s-au dezbatut cele mai importante probleme ale societatii romanesti:

• ratificarea tratatelor de pace dupa primul razboi mondial,
• constitutia din 1923,
• organizarea administrativa,
• evolutia economica a tarii, etc.

Printre presedintii Parlamentului au fost personalitati ca: Nicolae Iorga, Duiliu Zamfirescu, D.Pompei, Alexandru Lapedatu si altii.

Regele Carol al II-lea (1930-1940) a incercat sa diminueze rolul Parlamentului inca de la inceputul perioadei de Restauratie (1930). Guvernele Iorga - Argetoianu (1931-1932) si Gh. Tatarescu (1934-1937) au fost folosite de rege pentru a controla puterea politica. Guvernarea national-crestina din 1937 a reprezentat practic primul pas spre lichidarea Parlamentului. Constitutia din 20 februarie 1938 conferea Parlamentului roman un rol decorativ, cu atributii mult mai reduse in favoarea prerogativelor regale. Regimul parlamentar este inlocuit cu unul autoritar. Noua constitutie pune capat separarii puterilor in stat. Partidele istorice sunt desfiintate formal si in locul lor apare Frontul Renasterii Nationale devenit apoi Partidul Natiunii.

Monarhia

In Romania monarhia a fost constitutionala. Constitutia din 1923 si Statutul Casei Regale (1884) stabileau ca regele din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen exercita puterea executiva, numea si revoca ministrii, sanctiona legile, gratia, era seful fortelor armate, conferea decoratii, avea dreptul sa incheie acorduri si sa bata monede. Orice act al suveranului (pana in 1938) trebuia consemnat de ministrul de resort.

Ferdinand I (1914-1927), nepotul lui Carol I, casatorit cu Maria de Edinburg, era inrudit cu cele mai importante case regale din Europa. La 15 octombrie 1922, s-a incoronat ca rege impreuna cu regina Maria la Catedrala Reintregirii de la Alba Iulia. Incoronarea a simbolizat actul unirii tuturor romanilor sub acelasi sceptru. In timpul sau s-a transpus in viata programul democratic ce a stat la baza desavarsirii unitatii nationale.

Principe mostenitor era Carol, primul copil al regelui Ferdinand si al reginei Maria, nascut la 3 octombrie 1893 la Sinaia. Pe 23 martie 1921 se casatorise cu Elena - fiica regelui Constantin si a reginei Sofia, familia domnitoare a Greciei. Deoarece in 1925 a ramas in strainatate cu amanta sa Elena Lupescu, renuntand la tron (pentru a treia oara). Parlamentul hotareste ca tronul sa revina fiului sau Mihai.

In perioada 1927-1930 Romania este condusa de Mihai, nepotul regelui Ferdinand, sub autoritatea unei Regente, alcatuita din Printul Nicolae, Patriarhul Miron Cristea si Gheorghe Buzdugan presedintele Curtii de Casatie, inlocuit dupa decesul sau in 1929 cu Constantin Sarateanu. Criza dinastica provocata prin renuntarea lui Carol al II-lea in 1925, la tronul tarii, a produs o scadere a prestigiului monarhiei si o ascendenta politica a P.N.L.

In 1930, Carol al II-lea profita de neintelegerea dintre partidele politice , revine in tara, luand locul fiului sau pe tron. Profitand de guvernarile slabe, fara baze sociale largi, isi instaleaza in 1938 un guvern dictatorial. Regimul autoritar pastra insa unele elemente ale democratiei parlamentare si chiar posibilitatea de actiune a partidelor politice.

Conjunctura internationala dificila, pierderile teritoriale ale Romaniei din 1940, desi in acel moment era o tara neutra, patrunderea Garzii de Fier la guvernare au dus la prabusirea regimului Carlist.

Sub presiunea generalului Ion Antonescu, adus la guvernare la 4 septembrie 1940, regele Carol al II-lea renunta la tron in favoarea fiului sau Mihai la 6 septembrie 1940 si paraseste tara.

Regele Mihai I (1940-1947) devine rege pentru a doua oara, dar pana in 1943 a pastrat atributiile simbolice ale unui monarh. Generalul Ion Antonescu (1882-1946) devine 'conducator al statului' cu puteri depline si practic conduce tara dictatorial.

Diplomatia romana si politica externa a Romaniei

Diplomatii romani, mai ales Nicolae Titulescu (1882-1941) au avut o activitate deosebita si in cadrul Ligii Natiunilor, in vederea mentinerii pacii si asigurarii integritatii teritoriale si a suveranitatii nationale a Romaniei.

In anii premergatori celui de al doilea razboi mondial, politica externa a Romaniei de fidelitate fata de Societatea Natiunilor, si de stranse legaturi cu Franta si Anglia nu se modifica.

In vederea asigurarii unui climat de securitate in Sud-Estul Europei si in Balcani, Romania v-a participa in mod activ in cadrul unor aliante regionale, cu caracter defensiv, al caror scop l-a reprezentat mentinerea statu-quo-ului teritorial al statelor semnatare. Mica Intelegere, constituita in 1920-1921 in urma semnarii a trei tratate bilaterale intre: Romania, Jugoslavia si Cehoslovacia, si Intelegerea Balcanica constituita in februarie 1934 si cuprinzind Jugoslavia, Romania, Grecia si Turcia creau un bloc defensiv, de pe coasta Dalmatiei si podisul Boemiei pina in insula Creta si frontiera Iranului, avind menirea sa frineze tendintele revizioniste ale oricarui stat nemultumit de Pacea de la Versailles.

Ocuparea Austriei de catre Germania (12 martie 1938) si declansarea crizei cehoslovace (in acelasi an) au fost receptionate cu ingrijorare de Romania.

Razboiul care se apropia a gasit Romania izolata pe plan international, care isi pierduse treptat aliantele deoarece Mica Intelegere disparuse ca urmare a cedarii regiunii sudete a Cehoslovaciei Reichului la Munchen, in 29-30 septembrie 1938).

Presata de Germania spre concesii economice, in primavara anului 1939 Romania semneaza un tratat comercial cu aceasta. In acelasi timp se vor incheia acorduri comerciale cu Franta si Anglia.

Intensele contacte diplomatice intreprinse in vara anului 1939 au pus in evidenta vointa tarii noastre de a ramane departe de conflictul mondial care se pregatea si preocuparea pentru mentinerea, in noile conditii, a integritatii teritoriale.

Semnarea pactului Ribbentrop-Molotov la 23 august 1939, la Moscova , instituia suprematia celor doua puteri asupra Europei sud-estice. In acest context se accentua izolarea Romaniei si ii provoca grave pierderi teritoriale.