|
|
|
Scurt Istoric al orasului Ramnicu Sarat
In perioada
interbelica se numea Judetul Ramnicu Sarat.Se invecina la Nord cu judetele
Putna si Tecuci, La Est cu judetul
Braila, iar la Vest cu Mun. Buzau.In anul 1930 populatia urbana a judetului era
de 15.007 locuitori, dintre care 89,2% romani, 6,9% evrei, 1,5% tigani, 1,0%
maghiari e.t.c. Din Punct de vedere confesional orasnimea era alcatuita 91,3%
ortodocsi, 6,9 % mozaici, 0,8% romano-catolici.
Cea mai veche mentiune documentara despre Ramnicu Sarat descoperita pana acum, dateaza din 8 septembrie 1439. Este vorba despre un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean „Vlad Dracul” negustorilor poloni, rusi si moldoveni, in care se precizeaza ca „liovenii platesc prima vama la Ramnicu Sarat, doi florini unguresti de caruta incarcata, apoi dau si celelalte vami.”
Mai tarziu, in 1574 este deja oras conform documentelor vremii. Asezarea a jucat un rol important inlupta principatelor romane cu imperiul otoman si cu hoardele tatare care din cand in cand invadauaceasta parte a Europei. Astfel in a doua parte a secului 16 este realizata o fortificatie de mari dimensiuni care sa serveasca ca si unulu din pilonii de aparare a acestei zone. Aceasta dortificatie este refacuta si intarita in secolul 17 de catre Constantin Brancoveanu.
Datorita rolului sau de punct intarit de aparare localitatea Ramnicu Sarat a fost cu mai multe ocazii devastata si asediata cu toate acestea si-a mentinut importanta de-a lungul vremurilor. Astfel in anul 1700 pe harta Stolnicului Constantin Cantacuzino, orasul Ramnicu Sarat era marcat ca si oras resedinta de judet.
In anul 1994 orasul Ramnicu Sarat a fost declarat Municipiu. Acum are o populatie de aproximativ 41500 de locuitori, conform ultimului recesamant. Ca municipiu, Ramnicu Sarat este situat in Jud. Buzau, in Campia Piemontana a Ramnicului, pe cursul raului Ramnicu Sarat, la o altitudine de 120m, la 30km Nord – Est de municipiul resedinta de judet Buzau.
Dezvoltarea economica a orasului a cunoscut o traiectorie ascendenta mai ales in a doua jumatate a secului 20, in prezent fiind centrul de gravitatie economica si culturala a Campiei Ramnicului.
Asezare
Iadul Comunist la Ramnicu Sarat
Memorialul Ramnicu Sarat (II)
In
episodul anterior (ZIUA, 5.III.07) am evocat manifestarea omagial-dramatica
de la Ramnicu Sarat, judetul Buzau, cu prilejul transformarii inchisorii in
memorial-muzeu si a lansarii cartii PRIN UNGHERELE IADULUI COMUNIST RAMNICU
SARAT, de Ion Diaconescu si Cicerone Ionitoiu. Totodata, am rememorat ce a
insemnat, in anii totalitarismului sovietizat, genocidul, ca forma de stat,
cand in tara noastra au existat peste 120 de puscarii si lagare de
exterminare pentru detinutii politici, prin care au trecut circa doua
milioane de cetateni, dintre care peste trei sute de mii n-au mai ajuns
acasa, fiind aruncati in gropi comune sau pur si simplu dati disparuti. Am
incheiat periplul martiriului romanilor, prin evocarea peste timp a
Seniorului Corneliu Coposu, care si-a petrecut ultimii ani de detentie aici,
la Ramnicu Sarat, inchisoare socotita a fi o Golgota a celor sortiti
neantizarii, cea mai dura, dintre cele prin care trecuse, in primul rand
datorita regimului de izolare si al tacerii absolute, el pierzandu-si darul
vorbirii. Din acest infern, au scapat foarte putini, printre altii,
presedintele de onoare al PNTCD, Ion Diaconescu.
Asasinarea lui Ion Mihalache
Intai de toate, o precizare privind autorii cartii lansate la Ramnicu Sarat, in ziua de 10 februarie 2007, culmea, in absenta acestora: daca Ion Diaconescu era bolnav, si-i cunoscut de toata lumea, Cicerone Ionitoiu n-a putut veni de la Paris. El a fost si este un 'taranist-manist' convins, cunoscandu-i, inca din tinerete, pe fruntasii PNT, acum facand parte dintre cei care sprijina eforturile de coagulare a PNTCD, fiind unul dintre prietenii lui Ion Diaconescu. Din O istorie a exilului romanesc, de Vasile C. Dumitrescu, Editura Victor Frunza, 1997, aflam ca Cicerone Ionitoiu (nascut in 8 mai 1924, la Craiova) a facut parte din conducerea organizatiei tineretului PNT. Urmarit, dupa ce a fost printre martorii inscenarii de la Tamadau (14 iulie 1947), se refugiaza in munti, impreuna cu o seama de rezistenti. Arestat, sufera prima condamnare. Profesor, cu un nume schimbat. Din nou arestat si condamnat. Muncitor. Apoi, din nou condamnat. Este eliberat abia in 1964. In 1979, reuseste sa ajunga in Franta, la interventia personala a presedintelui Giscar d'Estaing. Activitate militanta si publicistica de amploare.
Scriind despre iadul comunist din inchisoarea Ramnicu Sarat, dupa cercetari minutioase si marturii fara echivoc, ofera cititorului pagini zguduitoare privind principalii detinuti ajunsi aici, mai ales dupa inchiderea puscariei de la Sighetu Marmatiei, unde-si gasise moartea Iuliu Maniu (5 februarie 1953).
Viata fara de viata a majoritatii celor ajunsi aici a culminat cu moartea lui Ion Mihalache, ctitor de tara si martir pentru libertate. A fost unul dintre ostasii care, in primul razboi mondial, a rezistat si a invins in luptele din 'triunghiul mortii' (Marasti-Marasesti-Oituz), ajungand sa imbrace Pelerina Ordinului Mihai Viteazul. Toata viata si-a inchinat-o propasirii taranimii si, dupa ce si-a impletit destinul cu cel al lui Iuliu Maniu, creand PNT-ul, a devenit unul dintre fruntasii vietii politice romanesti interbelice, ca deputat in toate legislaturile regatului Romania Mare, luptandu-se pentru perpetuarea si impunerea unei democratii, ca singura garantie a unitatii si durabilitatii Statului Roman. Dupa declansarea razboiului pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei de Nord, de sub ocupatia sovietica, alaturi de Maniu, el a incercat sa-l influenteze pe Maresalul Antonescu sa nu treaca cu trupele peste Nistru. Dupa esecul acestor demersuri, Mihalache si Maniu s-au aflat in tabara (regala) a celor hotarati sa termine razboiul, printr-o actiune menita sa duca la un armistitiu cu URSS.
Cum politica ruseasca urmarea subjugarea unor tari est-europene si anihilarea partidelor politice nationale si traditionale, toate aceste merite au fost transformate in acuzatii, drept care Ion Mihalache a fost arestat si condamnat la munca silnica pe viata (MSV) in aprilie 1947. Alaturi de alti vietasi, a trecut prin anchetele dure ale lui Nicolski, apoi prin inchisorile de la Galati si Sighet; a ajuns, in toamna lui 1955, la Ramnicu Sarat, puscaria ultimului drum, cum i se spunea, acolo el devenind doar un numar - 51. Era deja bolnav, dar asta nu l-a impiedicat pe comandantul Visinescu sa-i aplice regimul de exterminare, chit ca avea maladia hipertonica si artero-scleroza, avand dreptul la spitalizare sau numai la statul in pat, cu regim alimentar norma 27 si o patura in plus, timp de 75 de zile. Referatul medicilor n-a fost respectat de Visinescu; mai mult, bolnavul a fost pedepsit cu doua zile de izolare (19 noiembrie 1957), pentru ca 'nu a respectat ordinul privitor la pat, fiind gasit invelit cu patura' Cu toate interventiile medicului (asa-zisul medic al inchisorii), regimul de exterminare a continuat, tot mai radical, pana la moartea survenita in ziua de 5 februarie 1963.
Si iata-i cumplitul sfarsit. Cu un timp inainte de a muri, arestatul a strigat, sa-l auda toata lumea: 'Aici e Mihalache. A fost nenorocitul de patriarh Justinian Marina la mine, sa ma convinga sa ma desolidarizez de Maniu. L-am dat afara!' A urmat deschiderea usii, tabararea gardienilor asupra lui si crunta bataie, dupa care urma aruncarea unor galeti cu apa pe el, in prezenta comandantului Visinescu, omul care a contribuit personal la exterminarea lui. Nemaiputand suporta torturile si simtindu-si sfarsitul aproape, el a strigat, din nou 'Fratilor, aici este Ion Mihalache. Ma omoara!' Aceasta creatura umana, numita A. Visinescu, inainte de a-l arunca in groapa, i-a infipt si baioneta in inima, sa fie sigur ca l-a omorat si nu mai are cine-l trage la raspundere!
'Sunt singurul supravietuitor' - Ion Diaconescu
Cumplita celula
'Scriind aceste randuri, simt
din plin povara responsabilitatii ce imi revine deoarece, dupa stiinta mea,
sunt singurul supravietuitor, acum inca in viata, care poate sa depuna 
marturie despre ce a insemnat
acest iad de la Ramnicu Sarat. Desigur, gandul de a face din fostul
penitenciar de aici un memorial (s.n.), care sa reprezinte inca un act de
acuzare pentru tot ce a insemnat regimul comunist in aceasta tara, ne-a
framantat pe toti cei care l-am suferit si care mai eram in viata dupa
schimbarile intervenite in decembrie 1989. Prinsi in valtoarea luptelor
politice, abia in vara anului 1993 am gasit un scurt ragaz si, impreuna cu
Corneliu Coposu, am facut o vizita la fosta puscarie, sa vedem cum s-ar putea
realiza in mod practic acest memorial. Din cauza conditiilor in care am
trait, cu aceasta izolare fantastica (s.n.), este foarte greu sa reconstitui
o istorie a faptelor petrecute aici in acei ani. Istoria este un produs al
acestei convietuiri a fiintelor umane, convietuire care aici, la Ramnicu
Sarat, a fost interzisa cu desavarsire, fiecare dintre noi traind de unul
singur in acesti ani, cu visele si amintirile sale Voi incerca sa prezint,
cu valoare de marturie, amintirile pe care le mai am, atat despre suferintele
proprii indurate aici, sau cele ce am aflat de la o serie de prieteni dragi
care au trecut prin acelasi calvar. Mentionez ca unele din aceste suferinte
au fost relatate si in primul meu volum de amintiri intitulat Temnita.
Destinul generatiei noastre, scris in 1985 si publicat prima oara in
1998'
Ion Diaconescu a fost arestat in noaptea de 1 spre 2 decembrie 1947, ca fiind unul dintre apropiatii lui Ion Mihalache, precum era Corneliu Coposu secretar al lui Iuliu Maniu, arestat in iulie acelasi an. Bineinteles ca se cunosteau, dar numai dupa circa 10 ani de puscarie s-au revazut aici, pentru prima oara ca detinuti, fiecare 'bantuind' prin alte inchisori sau alte perioade. Ion Diaconescu a trecut prin Aiud, minele de plumb Baia Sprie si Nistru si iarasi in Zarca Aiudului. A purtat lanturi la picioare si a participat la toate grevele detinutilor contra abuzurilor administratiei. Astfel, dupa o greva de 23 de zile, din luna mai 1957, de la Aiud, a fost trimis (10 august) in temnita de exterminare Ramnicu Sarat, unde impreuna cu Ovidiu Borcea si Corneliu Coposu devenisera sufletul celor fara speranta, cautand prin orice mijloc de comunicare sa mentina legaturile si sa insufle credinta in scaparea din acel iad. Dupa ce si-a ispasit pedeapsa de 15 ani (29 noiembrie 1962), a fost trimis, tot ca pedeapsa, cu D.O., in satul Rubla, din Baragan, pentru 24 de luni, de unde a fost eliberat in 1964. Iata descris felul in care traiau detinutii politici la Ramnicu Sarat.
'Celularul in care am intrat parea foarte mic in comparatie cu Aiudul, iar celulele erau dotate cu paturi pentru un singur detinut. Abia am adormit si m-a sculat o bataie stridenta de clopot, care semnifica desteptarea. Gardianul a intrat si mi-a anuntat programul: desteptarea la 5 dimineata, aranjatul patului dupa o tehnologie speciala si, pana la ora 10 seara, era strict interzis sa stai pe pat sau macar sa te rezemi de el. Trebuia sa te plimbi in celula, fie sa stai pe un mic scaun rudimentar, orientat in asa fel ca prin vizeta sa fii permanent vazut. Daca inchideai ochii stand pe scaun, erai imediat atentionat si, daca persistai, erai pedepsit. Nu aveai voie sa atingi peretii, ca sa incerci sa iei legatura cu vecinii, nu aveai voie sa faci nici un zgomot, care s-ar fi putut auzi dincolo de celula (). Adusul mancarii si scosul tinetelor se facea de detinutii de drept comun, care le puneau la usa celulei. Gardienii deschideau usa si, fara sa iesim din celula, intindeam mana si luam gamela sau tineta. Vreme de sase ani de zile nu am zarit macar o data figura acestor servanti ai nostri (s.n.).
In aceste conditii, s-au incercat tot felul de metode, pentru a scapa de supravegherea gardienilor. Pana la urma, cu multa ingeniozitate, s-a gasit solutia - se comunica prin Morse tusit (s.n.), tusea nefiind interzisa! Un tusit simplu pentru un punct si unul dublu pentru linie. Acest procedeu se putea folosi doar in timpul plimbarilor la aer, de vreo 20 de minute, in cele doua mici curti interioare. Desigur, nu trebuia tusit din celule, ca sa nu dea de banuit gardienilor. Dar procedeul era neinchipuit de obositor. Pentru a exprima o litera trebuia tusit de 3 sau 4 ori in cascada si, socotind in medie vreo cinci litere pentru un cuvant, rezulta aproape o suta de tusituri, exprimand cateva cuvinte. De multe ori, cand veneam de la aerisire eram epuizati, dar satisfacuti de contributia la aceasta actiune de mentinere a moralului'. In ceea ce priveste pedepsele, tot in propria celula erau ispasite, in medie zece zile, dar li se scotea murdara si zdrentuita saltea de paie, trebuind sa doarma pe fiarele patului, iar hrana se reducea la jumatate: doua zile numai fiertura zisa ciorba, fara bucata de mamaliga si o zi doar mamaliga fara ciorba; in plus, nu erau scosi la aer In cei sase ani de detentie la Ramnicu Sarat, Ion Diaconescu a avut parte de vreo zece asemenea izolari perfecte!
Din cei multi trecuti prin 'mormantul tacerii'
Autorii acestei lucrari au intocmit o lista cu 46 de personalitati politice, care s-au aflat, unii pentru ultimii ani de viata, in aceasta puscarie sinistra; in majoritatea lor, faceau parte din structurile de conducere ale PNT. Iata cateva exemple, dupa trecerea prin alte inchisori:
Gh. Ion (Jenica) ARNAUTU, locotenent deblocat in 1946, a facut parte dintr-un grup de partizani in muntii Bucovinei. Aici a murit in greva foamei, in celula 4 (2.XI.1959). Mihai BALICA, preot ortodox. Ion BARBUS, presedintele Tineretului National Taranesc. Ion-Ovidiu BORCEA, elev fiind, a participat (8 noiembrie 1945) la infiintarea organizatiei anticomuniste 'Muntenia', fiind condamnat la 20 de ani M.S.. Dupa gratierea din 1964, a reusit sa emigreze in SUA (1980), ca si Alexandru BRATU, avocat, care dupa eliberare a mai fost condamnat o data (1975), fiind scos din tara la interventia americanilor si expulzat la New York (1978). Corneliu COPOSU (vezi ZIUA, 5.III.07). Camil DEMETRESCU, licentiat in drept, diplomat. Gheorghe DOBRE, general de divizie, condamnat la munca silnica pe viata (MSV), a murit la R. Sarat, in 26 martie 1959. Aurel DOBRESCU, presedintele organizatiei PNT Fagaras, deputat si senator de drept. Grav bolnav, in aprilie 1963 a fost trimis de aici la spitalul Vacaresti, unde a murit dupa cateva luni. Atentie! Deoarece era inalt si n-a avut loc in cosciugul facut din ladite de legume, un condamnat de drept comun i-a taiat picioarele si i le-a pus alaturi de trup, ca apoi sa fie aruncat intr-o groapa din cimitirul satului Jilava. Constantin HAGEA, ziarist, deputat de Alba, a ajuns grav bolnav la Ramnic, unde a trebuit sa indure cerbicia gardienilor si barbaria calaului Alexandru Visinescu, pana la 6 decembrie 1960, cand au reusit sa-l termine, aruncandu-l in groapa comuna. Ilie A. LAZAR, semnatar al Actului Unirii de la Alba Iulia (1 decembrie 1918), presedintele organizatiei PNT Maramures. Ion O. LUGOSIANU, avocat, deputat PNT, participant in delegatiile romane la Conferintele de Pace de la Paris si Londra, comisar al Guvernului in SUA si Canada. A murit la Ramnic, in seara de 7 noiembrie 1957. Horia MACELLARIU, contraamiral, comandant al Fortelor Navale Maritime (1943-1944). Ajuns grav bolnav la R.S., cu multiple afectiuni digestive si circulatorii, cu tulburari de vedere si picioarele paralizate, a supravietuit pana la gratierea din 1964, decedand la scurt timp dupa eliberare. Constantin PANTAZI, general de Corp de Armata, ministru de Razboi (1942-1944), condamnat la moarte in procesul Maresalului Ion Antonescu, a fost gratiat in timp ce mergea spre locul de executie. A murit la R.S. (23.I.58). Ion PUIU, inginer, conf. univ., presedinte TUNT (1945-1947). Victor POGONEANU-RADULESCU, diplomat, adus la R.S. aproape paralizat, beneficiind de tratamentul bestial al directorului Visinescu, a murit la Vacaresti (10 martie 1962). Teodor ROXIN, avocat, presedintele organizatiei PNT Bihor, deputat, a murit la Ramnic, dupa cativa ani de supliciu. Alexandru TODEA, prelat greco-catolic, apropiat al episcopului Iuliu Hossu, confesiune interzisa de comunisti, in 1948. Arestat prin tradare si condamnat in 1952 la munca silnica pe viata, a ajuns la Ramnic in iarna cumplita din 1955. A fost bagat intr-o celula mare, cu inca patru detinuti. Dupa o noapte cu ger napraznic, dimineata gardienii au raportat ca cei patru sunt morti, numai Todea reusind sa-si revina la viata! Augustin VISA, fagarasan, presedinte al Tineretului National Taranesc (din 1936), a fost arestat de catre oamenii lui Antonescu si apoi de catre comunisti, trimis in lanturi la Ramnicu Sarat, de unde a scapat doar prin gratierea din 1964.
Acestea sunt doar cateva exemple din lista personalitatilor care au cunoscut ororile puscariei din Ramnicu Sarat, unde unii si-au pierdut viata, altii au continuat detentia, dupa ce moartea lui Ion Mihalache a determinat desfiintarea groaznicei inchisori; pana la gratierea din 1964, au fost duse de aici, la diferite inchisori din tara, adevarate umbre necuvantatoare si schelete umblatoare, deoarece nu au acceptat vreun compromis, in ciuda conditiilor de exterminare de aici.
Istoria Judetului Buzau
Mileniile VIII - II i. Hr. Spatiul buzoian era acoperit in intregime cu locuire paleolitica si eneolitica, remarcandu-se siturile arheologice de la Cotatcu, com. Podgoria.
Mileniile II - I i. Hr. Civilizatia bronzului atinge un inalt nivel de dezvoltare in zona subcarpatica, remarcandu-se siturile de la Naeni si Monteoru.
Secolele II - I i. Hr. - I d. Hr. Locuirea dacica atinge un inalt nivel de dezvoltare, remarcandu-se prin cetatea Carlomanesti - resedinta tribala, cetatea de la Gruiu Darii - loc sacru de cult si cetatea de aparare Tarcov.
Secolul IV d. Hr. Imperiul Roman de Rasarit intareste zona de nord a Dunarii si ridica la Pietroasele un mare castru in interiorul caruia erau therme, locuinte, s.a..
372, aprilie 12. Prima atestare documentara a Buzaului. Documentul aminteste de martiruirea lui Sava in apa Buzaului.
Sfarsitul secolului IV. Gotii, care ocupau si spatiul buzoian, sunt alungati de huni, eveniment din timpul caruia dateaza Tezaurul de la Pietroasa – Closca cu Puii de Aur.
Secolele V - XI. Locuirea straromaneasca a creatorilor Culturii Dridu acopera spatiul judetului, remarcandu-se siturile arheologice de la Pietroasele si Gheraseni.
1241. In timpul marii invazii tatare au loc jafuri si in zona Buzaului.
1358, iunie 28. Intr-o scrisoare adresata brasovenilor, regele Ludovic al Ungariei aminteste Targul Buzaului ca fiind punct comercial pentru Brasov.
1431, ianuarie. Prima atestare documentara a Buzaului intr-un document emis de cancelaria lui Dan al II-lea, domnul Tarii Romanesti, prin care Buzaul capata titlul de „targ si vama” in relatiile domniei cu Brasovul.
1471. Conflictul dintre Radu cel Frumos, domnul Tarii Romanesti si Stefan, domnul Moldovei afecteaza si pe buzoieni.
1481. Prima mentiune documentara a judetelor Buzau si Ramnicu Sarat ca unitati administrative, cand, prin proclamatia catre locuitorii tinutului Buzaului, Ramnicului si Brailei, Stefan cel Mare ii indeamna sa-l recunoasca domn al Tarii Romanesti pe Mircea, favoritul sau. Buzoienii refuza cererea domnului moldovean.
1500. Domnul Tarii Romanesti, Radu cel Mare, infiinteaza Episcopia Buzaului, fapt ce dovedeste existenta aici a unui targ cu rol comercial important si a unei zone dezvoltata economic si cu populatie numeroasa.
1521. Dupa moartea lui Neagoe Basarab, puternicii boieri buzoieni sustin la tronul Tarii Romanesti pe Radu Calugaru, un boier dinspre partea Buzaului, intrand in conflict cu turcii care il sustineau pe Teodosie, fiul lui Neagoe Basarab. Faptul atrage pedeapsa turcilor care jefuiesc Buzaul.
1595. Mihai Viteazul infiinteaza o noua dregatorie Banul de Buzau, dovada a rolului politic si militar jucat de acest spatiu in conflictele din secolele XVI - XVII.
1599, octombrie. Trupele muntene conduse de Mihai Viteazul dupa ce trec prin Ploiesti, Urlati, ajung in valea Tisaului si apoi prin Ciuta strabat valea Buzaului spre Transilvania.
1691. Constantin Brancoveanu a infiintat pe langa Episcopia Buzaului o tipografie domneasca, organizata de episcopul Mitrofan.
1688 - 1714. In timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, Buzaul cunoaste o mare importanta economica si politica. Domnitorul detinea aici mosii (vii si crame) si isi petrecea sarbatorile la Episcopia Buzaului, pe care o innoieste. La Ramnicu Sarat construieste o resedinta domneasca, iar la Cetatea Bradu isi ascundea familia in situatii critice.
1725, ianuarie 9. Nicolae Mavrocordat, domn al Tarii Romanesti, finanteaza la Buzau o scoala greaca si alta slavona.
1778, august 26. Prima mentiune documentara a targului Dragaica, care functiona de cateva secole si era targ romanesc de vite mari (boi si cai) si lana.
1821. Buzoienii raspund afirmativ proclamatiei lui Tudor Vladimirescu de a se uni pentru dreptate si de aceea in anul urmator suporta represiunile armatei turcesti. Pentru a se apara populatia targului Buzau si locuitorii de sub deal se refugiaza in munti.
1831, august 15. Se infiinteaza Judecatoria Judetului Buzau.
1832, aprilie 18. Dionisie Romano infiinteaza la Buzau Scoala Primara Nationala (de stat), prima scoala romaneasca.
1836, august 15. Se infiinteaza la Buzau Seminarul, prima scoala secundara.
1848. Buzaul este un puternic centru revolutionar cu idei progresiste, fapt ce determina vizita la Buzau a lui Nicolae Balcescu in 22 iunie.
1859. Buzaul, unde partida unionista era predominanta, il intampina cu entuziasm pe primul domn al Principatelor Unite, in ziua de 6 spre 7 februarie.
1867, septembrie 1. S-a infiintat Gimnaziul urbei Buzau, astazi Colegiul National „B.P. Hasdeu”.
1871. Se construieste prima fabrica de ulei mineral (extractie de petrol) din tara la Monteoru.
1872. Se da in exploatare calea ferata Bucuresti – Buzau.
1877. Locuitorii judetului Buzau sprijina material si moral armata, prin rechizitii (56.863 lei) si donatii (suma de bani pentru cumpararea a 2.000 de pusti si alte bunuri materiale).
1881. S-a inaugurat linia de cale ferata Buzau – Marasesti.
1889. S-a infiintat la Ramnicu Sarat Gimnaziul „Vasile Boierescu”.
1893, aprilie 24. S-a infiintat societatea Corpului Didactic din Buzau.
1895. Se constituie (intr-o sala a Gimnaziului „Tudor Vladimirescu”) prima Colectie publica de piese arheologice, antropologice si istorice, primul Muzeu la Buzau.
1895, iulie 3. Se inaugureaza Statiunea balneo-climaterica Baile Sarata Monteoru.
Sfarsitul secolului al XIX-lea - inceputul secolului XX. Judetul Buzau, prin extractiile de petrol de la Monteoru si Arbanas-Berca, este pe primul loc in tara.
1899. S-a infiintat Scoala Normala de Fete.
1901. S-a infiintat Scoala Normala de Baieti.
1907 - 1908. A fost montata prima linie ferata Buzau – Nehoias.
1912. Este infiintata Scoala Militara de Aviatie de la Boboc, devenita Scoala de Aplicatie pentru Aviatie „Aurel Vlaicu”.
1930. S-a infiintat prima Biblioteca Publica pentru Copii.
1935. Se infiinteaza Casa Culturala, primul asezamant cultural de la Ramnicu Sarat.
1937. S-a infiintat Manufactura de tutun din Ramnicu Sarat.
1952 - 1968. Orasele Buzau si Ramnicu Sarat au fost resedinte de raion.
1968. Reinfiintarea judetului Buzau. Orasul Buzau devine Municipiu si redevine Resedinta de judet.
1992. Se infiinteaza Consiliul Judetean Buzau.
La Muzeul de Istorie de la Rimnicu Sarat pling zidurile
Inceputa acum 19 ani si
terminata abia in 2005, lucrarea de restaurare a Casei Domnesti din
cadrul Complexului Brincovenesc isi arata acum neajunsurile prin
infiltratiile din pereti. Daca ne gindim la timpul de aproape
15 ani cit a durat restaurarea si la banii publici incasati de
firma care s-a ocupat de lucrare ('COMPACT' S.A. din Rimnicu
Sarat), atunci avem un tablou larg despre cum se fac pe la noi aceste
proiecte ce ar fi trebuit sa fie de importanta
nationala. Totul a inceput imediat dupa decembrie 1989, cind,
la propunerea responsabililor de atunci din cadrul Directiei
Judetene de Cultura Buzau, s-au facut proiecte pentru
restaurarea Complexului Brincovenesc. Numai ca lucrarile de
reabilitare a monumentului istoric au durat mai bine de 15 ani,
inghitind multe fonduri locale si nationale. Rezultatele se
vad acum, la doi ani dupa receptia facuta la
lucrarile mentionate, cind umiditatea excesiva a invadat pur
si simplu zidurile din camerele amplasate in partea de nord a
ansamblului arhitectonic mentionat.
Conditii improprii
Aceste conditii, total improprii pentru functionarea unei astfel de
institutii culturale, sint de natura a afecta, in sensul
deteriorarii si distrugerii in timp a bunurilor patrimoniale mobile
a caror menire este aceea de a reflecta bogatia materiala
si spirituala a populatiei din zona Rimnicului si nu
numai. 'Intr-adevar, cladirea a inceput din nou sa se
deterioreze, din cauza umezelii excesive din pereti. Din pacate,
sintem nevoiti sa lucram in aceste conditii. Speram
ca odata cineva sa se gindeasca serios la o restaurare cu
simt de raspundere', declara Roxana Visan,
muzeograf.
Lucrari de mintuiala
Cu toate ca lucrarile au durat exagerat de mult, peste 15 ani,
si cei de la S.C. 'COMPACT' S.A. au incasat multe miliarde de
lei din banii publici, acum toate zidurile din partea de nord sint pline de
igrasie. Viceprimarul Rimnicului Sarat, Sorin Cirjan, spune ca
totul este o bataie de joc la adresa comunitatii si a
istoriei: 'Lucrarile nu au fost efectuate corespunzator, cu
toate semnalele pe care le-am trimis celor respon-sabili, respectiv
patronilor firmei din oras care au finalizat proiectul. Acum a inceput
sa cada tencuiala, mai ales datorita infiltratiilor din
ziduri. Caile de drenaj nu au fost efectuate la distanta
corespunzatoare, de aici si inceputul problemelor. Cred ca
trebuie sa se faca din nou un proiect de restaurare, de vrem
sa mai salvam cite ceva.' De asemenea, surse din interiorul
primariei au declarat ca patronul a fost acuzat, in nenumarate
rinduri, de faptul ca nu a fost interesat aproape deloc de calitatea
lucrarii, ci mai mult de a cistiga cit mai multe licitatii
pentru astfel de lucrari de restaurare a imobilelor aflate in
patrimoniul cultural national si local. Astfel, firma 's-a
intins' pe mai multe lucrari, fara sa fie in stare
sa le
execute conform standardelor.
Sa nu fie prea tirziu
Trebuie, de asemenea, mentionat, faptul ca, potrivit regulilor de
aplicare a Programului National de Restaurare (prin Legea 422/2002), din
care Complexul Brincovenesc face parte, fondurile sint alocate firmelor
contrac- tante la inceputul fiecarui an calendaristic, in functie de
solicitarile Directiilor Judetene pentru Cultura si
Culte, precum si de prioritatile Ministerului Culturii si
Cultelor. Complexul de la Rimnicu Sarat este unul dintre ansamblurile
definitorii pentru stilul arhitectural numit brincovenesc, care risca
sa se degradeze iremediabil din cauza nepasarii si a
'teparilor' de la firmele care au lucrat la reabilitarea
imobilului de patrimoniu.
