|
|
|
Zona depresionara Presacina
A doua zona din domeniul danubian care a evoluat ca arie depresionara se situa in partea centrala a acestuia, iar in structura actuala constituie zona de sedimentare Presacina. Aceasta se delimiteaza intre culoarul Caransebes—Mehadia spre vest si masivul Godeanu spre est. Spre sud atinge cursul inferior al Cernei, iar spre nord ajunge in Muntii Tarcu. Zona depresionara Presacina era separata de zona Svinita—Svinecea de o ridicare NS pe directia Sfirdinu—Cherbelezu—Ogradena (v. PI. IV).
Ca si in zona Svinita—Svinecea, invelisul prealpin din zona Presa-cina include depozite ncocarbonifere si eopermiene (v. fig. 60).
Carboniferul. Se atribuie o atare virsta unor conglomerate din partea sudica a zonei Presacina, insa fara o argumentare paleontologica, ci pe baza similitudinii cu depozitele din zona Svinita—Svinecea si pe criterii de superpozitie stratigrafica, acestea suportind depozite eopermiene.
Permianul. Ca si in zona Svinita—Svinecea sint atribuite Permianului conglomerate si gresii rosii cu intercalatii subtiri de argile, carora li se adauga material vulcanic reprezentat prin aglomerate, tuf ite si mai rar curgeri de lave. Virsta acestora nu este argumentata paleontologic, insa ele se aseamana pina la identitate cu depozitele permiene din zona Svinita— Svinecea. Depozitele permiene afloreaza pe suprafete restrinse la marginea sud-vestica a zonei Presacina, iar in partea centrala se urmaresc pe aliniamentul localitatilor Mehadia-Cornereva si pe Valea Idegului (Riul Rece).
Invelisul alpin din zona Presacina prezinta o mare similitudine cu acela din zona Svinita—Svinecea, apartinind intervalului Jurasic—Cretacic (v. fig. 60). In zona Presacina, insa, se mai intilneste o formatiune vulcanogen-sedimentara care, desi pare a fi o variatie laterala a Mezo- si Neoju-rasicului, are o semnificatie cu implicatii structogenetice mai profunde. In consecinta va fi tratata separat.
Jurasicul. Depozitele jurasice se dispun transgresiv si discordant peste formatiuni mai vechi si prezinta diferentieri litofaciale neesentiale fata de depozitele de aceeasi virsta din zona Svinita—Svinecea.
Liasicul, in ansamblu, este dezvoltat in faciesul de Gresten insa fara carbuni. In baza suitei predomina comglomerate si gresii, iar subordonat se intilnesc sisturi argiloase. Din sisturi Al. Semaka a descris o flora cu Laccropteris angostiloba, Nilssoniasp., Taeniopteris sp. etc, la care se adauga o asociatie de brahiopode cu Rhaetina gregaria si R. pyriformis indicind Liasicul inferior eventual si Rhetianul. Asemenea depozite au o larga raspindire si afloreaza pe marginea sudica si vestica a zonei Presacina. In continuitate de sedimentare urmeaza depozite argiloasc-grezoase de culoare neagra. In jumatatea inferioara a acestei suite predomina gresii, iar spre partea superioara abunda argile negre, sistoase, cu rare lentile de marno-calcare. Din ansamblul acestora se cunoaste o fauna cu Pecten equivaljis, Entolinm liassinum, Waldheimia numismalis, Belemnites paxillosus, Pleu-roceras costatus midus, Gryphaea cymbium, Crammoceras sp. etc, care le confera virsta pliensbachian-toarciana. Asemenea depozite afloreaza in partea centrala a zonei Presacina.
Doggerul debuteaza printr-un nivel de gresii cuartoase si arcoziene care se dispun peste formatiunea argiloasa a Eojurasicului. Limita foarte neta intre aceste doua entitati litofaciale si schimbarea brusca sugereaza o discontinuitate in procesul de sedimentare, situatia ce se aseamana cu aceea din zona Svinita—Svinecea. Pe criteriul superpozitiei stratigrafie, nivelul grezos-cuartos este atribuit Aaleanianului. In continuitate de sedimentare urmeaza depozite predominant calcaroase reprezentate prin calcarenite, grezocalcare negre slab oolitice si calcare spaticc cu separatii elipsoidale caracteristice, urmate adesea de calcarenite. Din calcarele negre provine o fauna cu Stephanoceras humphriesianum, Parkinsoniaparkinsoni, Lytoceras adeloides, Oppelia subradiata, O.pseudoaspidoides etc. Pe baza acestei asociatii si pe criterii litofaciale, se considera ca depozitele calcaroase ce succed Aalenianul grezos-cuartos revin Bajocianului si Callovia-nului. Depozitele mezojurasice au grosime mica si afloreaza sub forma unor benzi foarte inguste in bazinele vailor Ramna, Topla si Ciumirna din partea centrala a zonei Presacina, la obirsia vailor' de la sud si est de Muntele Arjana si pe doua aliniamente paralele cu Valea Cernei.
Malmul, in zona Presacina, este reprezentat prin depozite eminamente calcaroase. Astfel, seria neojurasica debuteaza prin calcare cu accidente silicioase care succed normal calcarenitelor atribuite Callovianului. Fara o argumentare paleontologica, calcarele cu accidente silicioase, cu o grosime in jur de 50 m, sint conferite Oxfordianului. Acestea suporta calcare stratificate, noduloase, negricioase verzui in grosime de 20 — 60 m. Din ele s-a identificat asociatia cu Saccocoma si Globochaete, alaturi de fragmente de amoniti si aptychi insa improprii pentru o determinare specifica. Calcarele noduloase sint atribuite Kimmcridgianului eventual si Tithonicului timpuriu. Suita Malmului se incheie prin calcare micriticc sau submicritice dispuse in strate de l—2 m peste calcarele noduloase. Din astfel de calcare se cunosc asociatii de tintinide cu Calpionella alpina C. elliptica, Tinti-tinnopsella carpathica etc, care indica virsta Tithonic tirziu eventual Beriasian. Depozitele atribuite Malmului afloreaza in aceleasi septoare ca si Doggerul, fiind intens tectonizate.
Cretacicul. In decursul acestei perioade, zona Presacina a avut o evolutie similara zonei Svinita—Svinecea. Si aici procesul de sedimentare s-a continuat din Jurasic si a cunoscut o intrerupere spre sfirsitul Eocretaci-cului.
— Cretacicul inferior. Primele depozite apartinind Eocretacicului sint incluse la partea superioara a calcarelor micritice cu tintinide care se continua din Jurasic si ar reprezenta Berriasianul.
Valanginianul si Hauterivianul includ o alternanta de calcare micri-tice cu concretiuni silicioase si marnocalcare sistoase care urmeaza in continuitate de sedimentare peste depozite berriasiene. Din ele provine o asociatie de tintinide cu Tintinnopsella carpathica, Calpionellopsis oblonga, Calpionellites neocomiensis, C. darderi etc, indicind virsta valangiana-hau-tcriviana.
Barremianul si Aptianul includ depozite care urmeaza peste calcarele cu accidente silicioase; sint reprezentate prin marnocalcare cenusii-negri-cioase cu aspect foarte monoton, similare acelora din zona Svinita—Svinecea. In zona Presacina insa acestea nu sint fosilifere. Pe baza similitudinii litofaciale cu acelea din zona Svinita—Svinecea, si pe criteriul superpo-zitiei stratigrafie, urmind peste Valanginian—Hauterivian, sint considerate ca apartinind Barremian—Aptianului.
Depozite eocretacice se intilnesc in aceleasi zone ca si acelea mezo-si neojurasice aflorind in zona Cerna, in zona Arjana si pe arii restrinse in bazinul Riului Camena.
— Cretacicul superior. Datorita instabilitatii tectonice, in Neocre-tacic s-au produs, nu numai denivelari pe verticala, ci si deplasarea pe orizontala a unei imense mase de roci care, prin fragmentare, a furnizat intermitent blocuri de dimensiuni variate ce au fost inglobate in materialul predominant pelitic in curs de sedimentare. In felul acesta au luat nastere depozite de wildflis care, pe verticala, trec la depozite cu caracter flisoid. Acumularile de tip wildflis se astern transgresiv peste formatiuni mai vechi; sint reprezentate printr-o masa predominant argiloasa, insa cu frecvente schimbari laterale si pe verticala, incit asnamblul apare foarte eterogen. In afara de argile, care predomina, se intilnesc brecii, conglomerate, gresii etc. In masa argiloasa sint insedimentate blocuri variate ca marime, virsta si litologie, insa predomina calcarele de virsta jurasica si eo-cretacica. Se intilnesc si elemente din formatiunea vulcanogen-sedimentara. Ca blocuri exotice sau olistolite se intilnesc si sisturi cristaline getice. O asemenea interpretare ar avea-o sisturile cristaline de la Globurau. Desi acestea au fost considerate ca reprezentind cristalinul de Neamtu, in opinia lui Gh. C. Popescu ele ar apartine cristalinului getic. Argumentul il constituie prezenta mineralizatiilor de mangan in aceste sisturi cristaline, care sint specifice cristalinului getic si lipsesc complet in cristalinul danubian. Olistolitele sint foarte frecvente, mai ales in Muntele Arjana, insa fara indoiala ca aici intervin si situatii tectonice, incit adesea este dificil
sa se precizeze daca este o situatie tectonica sau intervin relatii mai bizare intre olistolite si substratul normal. Depozite de wildflis sint larg raspindite si in sinclinalul Cerna, formind umplutura acestuia.
De la formatiunea de wildflis pe verticala, se trece la depozite para-ritmice, predominant grosiere, reprezentate prin conglomerate, gresii, adesea calcaroase, cu intercalatii subtiri de argile grezoase, sistoase. Pe alocuri se recunoaste fenomenul de granoclasare, incit ansamblul capata caracter flisoid. Depozitele flisoide formeaza umplutura unor sinclinale si de asemenea pot avea situatie tectonica.
Virsta neocretacica a wildflisului si a formatiunilor flisoide nu este argumentata paleontologic, ci se deduce din pozitia lor stratigrafica urmind depozitelor eocretacice. Luind in consideratie si situatia din zonele invecinate, se apreciaza ca ansamblul depozitelor sinorogene ar apartine Turonian-senonianului.
Cu depozitele flisoide se incheie suita stratigrafica din zona Presacina.
Formatiunea vulcanogen-sedimentara. In jumatatea nordica a zonei Presacina, suprafete relativ intinse sint ocupate de o formatiune vulcanogen-sedimentara. Aceasta se delimiteaza in sectoarele marginale ale zonei. Succesiunea de detaliu a acestei formatiuni s-a putut urmari pe mai multe sectiuni; cele mai complete insa sint acelea care au o situatie alohtona, cum ar fi de pilda, acelea din Muntele Arjana sau aceea din Muntele Cozia de la vest de Godeanu. In ansamblu, formatiunea vulcanogen-sedimentara are o grosime in jur ele 500 m si este constituita din roci bazice reprezentate prin aglomerate, tufuri, tufite si curgeri de bazalte, acestea din urma putind atinge 25 m grosime. Materialul piroclatic este asociat cu depozite tcrigene reprezentate prin argile negre, gresii, diferite varietati de calcare, adesea fosilifere, calcarele noduloase si calcarele cu jaspuri fiind cele mai frecvente. Materialul terigen apare ca lentile incluse in masa materialului proclastic, considerate a fi in situ. Printre resturile fosile, din materialul terigen se mentioneaza Bositra buchi, Reineckeia s p., Euaspidoceras s p., resturi de aptychi, brahiopode etc. Pe baza continutului paleontologic, formatiunea ar apartine Mezo- si Neojurasicului urcind eventual si in Eocretacic. Virsta se deduce si din pozitia stratigrafica a formatiunii, caci aceasta se dispune peste depozitele liasice si suporta depozite neocretacice.
Se constata ca formatiunea vulcanogen-sedimentara, ca virsta, corespunde timpului de deschidere si evolutie a zonei de expansiune secundara central-carpatic din vecinatate. Este clar deci ca materialul bazaltic din formatiunea vulcanogen-sedimentara isi are originea in activitatea magmatica legata de aceasta zona de expansiune; si nici nu ar putea fi altfel, caci in zona Presacina nu se gasesc si nici nu se pot gasi centrii unor asemenea emisiuni, stiut fiind ca eruptiunile bazice sint legate de zone de fracturare intensa si profunda, de tip rift. Materialul piroclastic emanat de zona ri-ftogena din vecinatate a putut atinge si zonele de margine continentala, respectiv margine vestica a zonei Presacina care evolua ca bazin de acumulare. In structura actuala, parte din aceasta formatiune vulcanogen-sedimentara s-a conservat ca atare in zona de margine si se gaseste pe aliniamentul de la est de Muntele Mic. Alta parte, impreuna cu substratul sau pelitic (de virsta liasica) a fost antrenata in baza pinzei getice si transportata tectonic spre est. In structura actuala, aceasta se intilneste la marginea vestica a Muntilor Godeanu, unde se continua pe directia nord-sud extinzindu-se atit cit tine peticul de acoperire Godeanu. Pozitia tectonica a Liasicului care suporta formatiunea vulcanogen-sedimentara din Muntele Cozia de la vest de Godeanu este in afara de orice indoiala. Aceasta situatie de fapt a fost sesizata si consemnata de Al. Codarcea, masa deplasata constituind, duplicatura de Arjana. Cercetarile ulterioare de asemenea au relevat situatia tectonica a Liasicului de la vest de Godeanu.
Formatiunea vulcanogen sedimentara in pozitie alohtona se mai intilneste in Muntii Arjana, in bazinul superior al riului Topla si in bazinul riului Iuta de la sud de peticul Godeanu. Mai este de amintit faptul ca activitatea vulcanica bazica s-a incheiat inainte de sfirsitul Eocretacicului. In consecinta, ceea ce s-a descris in lucrarile recente drept „subfacies ofiolitic' al wildflisului in sinclinalul Arjana este in realitate tot un fragment din formatiunea vulcanogen-sedimentara in situatie alohtona.
Din punct de vedere tectonic, zona Presacina se prezinta cutata distingindu-se sinclinale si anticlinale orientate N-S. Flancurile acestora sint faliate incit este evidenta tendinta de incalecare spre est (fig. 62). Astfel, in lungul vaii Cerna se urmareste o structura anticlinala in axa careia apar granitoide de tip Cerna. Spre vest se desfasoara sinclinalul Cerna a carui zona axiala este ocupata de formatiunea de wildflis. Urmeaza un anticlinal faliat in axa caruia apar depozite liasice incalecind peste sinclinalul Cerna. Mai departe spre vest urmeaza o larga cuta sinclinala in a carei zona axiala se gasesc depozitele neocretacice din Muntele Arjana incit poate fi desemnata drept sinclinalul Arjana. In continuare, in centrul zonei Presacina, pe aliniamentul localitatilor Mehadia—Bogiltin, se urmareste o structura anticlinala faliata, in axa careia apar sisturi cristaline si depozite permiene. Cea mai vestica structura anticlinala, de asemenea faliata, este aceea de pe Valea Ideg (Riul Rece) in axu careia apar sisturi cristaline si depozite permiene. Mai departe spre vest, structurile sint acoperite de depozite recente din culoarul Caransebes—Mehadia.
In imediata vecinatate a peticului de acoperire Godeanu se intilnesc si structuri tectonice mai complicate. Sub presiunea exercitata de inaintarea pinzei getice sedimentarul danubian la rindul lui s-a deformat generind structuri de tip duplicatura. O astfel de duplicatura a fost conturata de Al. Codarcea in partea sud-vestica a peticului de acoperire Godeanu, in Muntele Arjana, denumind-o ca atare. In lucrarile mai recente aceasta este contestata, cel putin formal, caci de fapt, pe harta este mentinut un contact tectonic care se urmareste de la vest de culmea Cozia, prin bazinul riului Camena si mai departe se continua printre virfurile Arjana si Cusmici. Cu unele modificari de contur, acest contact sugereaza interpretarea data de Al. Codarcea, insasi prezenta olistolitelor reclama o asemenea deplasare tectonica si multe din blocurile exotice, in primul rind acelea constituite din formatiunea vulcano-sedimentara, sint fara indoiala klippe tectonice. Aranjamentul tectonic al zonei Presacina este o consecinta a paroxismului laramic.
