Solutionarea conflictelor de interese

SOLUTIONAREA CONFLICTELOR DE INTERESE

1 CONCILIEREA

Notiunea de conciliere - Potrivit D.E.X.[1], prin conciliere se intelege activitatea prin care se incearca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin impacarea partilor

Legal, concilierea isi gaseste exprimare in art. 17 din Legea nr. 168/1999 (privind solutionarea conflictelor de munca) care precizeaza: ,,In cazul in care conflictul de interese a fost declansat cu intrunirea conditiilor legale, sindicatul reprezentativ sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor sesizeaza Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, prin organele sale teritoriale - directiile generale de munca si protectie sociala, in vederea concilierii''.

Din aceasta prevedere legala rezulta ca Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, este organul care incearca impacarea partilor, iar aceasta incercare de conciliere este obligatorie, lucru exprimat de legiuitor prin folosirea imperativa a termenului ,,sesizeaza''.

Coroborand exprimarile de mai sus, se poate defini concilierea ca prima faza obligatorie a incercarii de solutionare a conflictelor de interese si care consta in negocierea colectiva dintre parti, organizata de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale in scopul rezolvarii acestor neintelegeri.

Deci concilierea se caracterizeaza prin faptul ca:

a) este prima faza obligatorie in incercarea de solutionare a conflictelor de interese. Acest lucru se desprinde si din formularea art. 41, alin. 1, din Legea nr. 168/1999 care precizeaza ca: ,,Greva poate fi declarata numai daca, in prealabil, au fost epuizate posibilitatile de solutionare a conflictului de interese prin procedurile prevazute de lege .''. Din art. 42, alin. 2, rezulta ca faza concilierii este obligatorie inainte de declansarea grevei, spre deosebire de celelalte doua faze: medierea si arbitrajul.

b) are o durata limitata in timp, adica se desfasoara cu respectarea termenelor prevazute in art. 19, din Legea nr. 168/1999, respectiv pe durata zilei pentru care au fost convocate partile.

c) reprezinta o negociere colectiva, veritabila si libera intre parti, organizata de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. Conform art. 22, alin.1, din Legea nr. 168/1999, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale staruie ca partile sa actioneze pentru a realiza concilierea fara ca prin acest lucru delegatia ministerului sa influenteze decizia partilor sau sa ia o hotarare privitoare la conflict. Rolul delegatului trimis de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale la conciliere nu este de judecator, ci, de indrumator si incurajator al partilor in vederea solutionarii conflictului.

Partile participante - prezente in faza obligatorie a concilierii conflictelor de interese sunt:       conducatorul unitatii;

- delegatia sindicatelor reprezentative, sau, dupa caz a salariatilor;

delegatul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.

Conducatorul unitatii poate participa personal la conciliere sau, in caz contrar, va desemna printr-o imputernicire scrisa o delegatie care sa participe, compusa din 2-5 persoane. Persoanele care fac parte din delegatie trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute in art. 20, alin. 2[2]

Delegatia sindicatelor reprezentative, sau, dupa caz a salariatilor, se compune din 2-5 persoane imputernicite in scris sa participe la conciliere. Acestea, trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:

- sa aiba peste 21 de ani ;

- sa nu fi fost condamnata pentru savarsirea infractiunilor prevazute la art. 87 din prezenta lege (art. 20);

- sa fie salariat al unitatii sau sa reprezinte federatia ori confederatia sindicala, la care sindicatul ce organizeaza conflictul de interese este afiliat[3]

Totodata, trebuie intocmit un proces-verbal, semnat de toti salariatii sau de catre cei care conduc adunarea (prin care se desemneaza persoanele din delegatie), din care sa rezulte numarul persoanelor delegate, numele si prenumele acestora, numarul salariatilor prezenti la adunare si numarul de voturi obtinut de fiecare persoana din delegatie.

Procedura de conciliere - a conflictului de interese parcurge mai multe etape.

Prima etapa presupune o sesizare formulata in scris care va cuprinde in mod obligatoriu cel putin urmatoarele mentiuni :

- unitatea la care s-a declansat conflictul de interese, cu indicarea sediului si a numelui conducatorului;

- obiectivul conflictului de interese si motivarea acestuia;

- dovada indeplinirii cerintelor de declansare a conflictului (prevazute de art. 14-16);

- indicarea persoanelor delegate sa reprezinte la conciliere sindicatul reprezentativ sau, dupa caz, salariatii.

Sesizarea se depune in doua exemplare la Directia Generala de Munca si Protectie Sociala in a carei raza teritoriala isi are sediul unitatea si trebuie sa fie datata si semnata de conducerea sindicatului reprezentativ sau, dupa caz, de reprezentantii salariatilor (art. 18). Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si Directia Generala de Munca si Protectie Sociala, sunt obligate sa inregistreze sesizarea, neavand competenta de a stabili natura juridica a conflictului si nici sa se ocupe de solutionarea lui[4]

A doua etapa, presupune desemnarea in termen de 24 de ore de la data inregistrarii sesizarii, a delegatului Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, respectiv al Directiei Generale de Munca si Solidaritate Sociala, care participa la concilierea conflictului de interese. El, este obligat sa ia urmatoarele masuri :

- sa comunice sesizarea unitatii in termen de 48 de ore de la desemnarea sa ;

- sa convoace partile la procedura de conciliere intr-un termen ce nu poate depasi 7 zile de la inregistrarea sesizarii.

A treia etapa, presupune chiar convocarea partilor la conciliere. Convocarea se poate realiza in scris (prin scrisoare recomandata cu confirmare postala de primire sau cu adresa primita prin curier, confirmata prin stampila destinatarului ei), sau oral (prin telefon, cu intocmirea unui proces-verbal de catre delegatul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, din care sa rezulte efectiv faptul ca a avut loc convorbirea telefonica).

Actuala reglementare nu precizeaza locul in care se va desfasura concilierea, dar, ea poate avea loc la sediul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale ori al Directiei Generale a Muncii si Protectiei Sociale in a carei raza teritoriala isi are sediul unitatea sau, intr-un alt loc ales de parti.

A patra etapa presupune concilierea propriu-zisa. Din partea conducerii participa ori conducatorul unitatii, ori o delegatie formata din 2-5 membri care nu fac parte din Consiliul de Administratie, pentru ca asa cum s-a apreciat in doctrina[5] conflictul de interese se poate declansa si intre salariati si angajator (persoana fizica sau persoana juridica) avand in structura sa un alt organism executiv decat Consiliul de Administratie, iar pe de alta parte, in cazul conflictului de interese declansat la nivel de grup de unitati, de ramura, sau la nivel national, negocierea se poarta de catre reprezentantii organizatiilor patronale reprezentative[6]. Delegatul Ministerului Muncii si Protectiei sociale, la data fixata pentru conciliere, verifica imputernicirile delegatilor partilor, staruie ca i sa actioneze pentru realizarea concilierii[7], ii indruma pentru corecta aplicare a dispozitiilor legale puse in discutie si le arata modalitatile existente ce pot fi folosite pentru ca ei sa le urmeze, iar conflictul de interese ivit, sa se stinga.

Rezultatul concilierii este consemnat intr-un proces-verbal semnat de parti si de delegatul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, care se intocmeste in trei exemplare astfel unul pentru reprezentantii unitatii, unul pentru delegatii sindicatului reprezentativ sau, dupa caz, ai salariatilor si unul pentru delegatul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.

Rezultatul concilierii - la sfarsitul dezbaterilor partile pot ajunge la un acord total, la un acord partial sau la nici un fel de acord.

Daca se ajunge la un acord total in privinta solutionarii revendicarilor, potrivit art. 23 din Legea nr. 168/1999, partile vor definitiva contractul colectiv de munca, iar conflictul de interese este incheiat. Definitivarea contractului colectiv de munca presupune ori incheierea acestuia (daca declansarea conflictului s-a produs cu prilejul negocierii acestuia), ori modificarea lui (daca declansarea conflictului s-a produs cu prilejul negocierii anuale obligatorii a salariilor, duratei timpului de lucru si conditiilor de munca).

Daca acordul la care s-a ajuns este numai partial, potrivit art. 24, din Legea nr. 168/1999, in procesul-verbal se va mentiona ce revendicari au fost solutionate si ce revendicari au fost nesolutionate. La revendicarile nesolutionate, se vor consemna punctele de vedere ale fiecareia din parti cu privire la solutionarea respectiva.

Cel mai rau lucru care se poate intampla in urma concilierii, este ca partile sa nu ajunga la nici un acord. In acest caz, conflictul de interese continua cu etapele urmatoare. La acest rezultat nu se poate ajunge si atunci cand una din parti nu se prezinta la conciliere. Daca de exemplu absenteaza unitatea, se va intocmi un proces-verbal in care se constata neefectuarea concilierii datorita absentei unitatii, iar greva se poate declansa, deoarece unitatea prin fapta ei culpabila nu poate paraliza exercitarea dreptului la greva. Daca absenteaza delegatii sindicatului sau ai salariatilor, ori ambele parti implicate in conciliere, greva nu se mai poate declansa. Deci pentru ca greva sa se poata declansa este necesar ca ambele parti implicate in conflictul de interese ivit, sa treaca prin faza obligatorie a procedurii de conciliere.

II. 3. 2. MEDIEREA

Notiunea de mediere - potrivit D.E.X.[8], prin mediere se intelege actiunea unei persoane oficiale pentru rezolvarea pasnica a conflictelor dintre parti, luand parte la negocieri si uneori formuland propuneri.

Potrivit Dictionarului politic[9], prin mediere se intelege mijlocul de rezolvare pe cale pasnica a conflictelor dintre doua sau mai multe parti, prin interventia unui al treilea.

Medierea conflictelor de interese este o institutie juridica noua, introdusa in legislatia muncii din tara noastra prin Legea nr. 168/1999. Anterior, prin Legea nr. 109/1997, s-a introdus medierea de catre Consiliul Economic si Social (la cererea partenerilor sociali interesati), a starilor conflictuale intervenite intre acestia la nivel de ramura sau la nivel national, care privesc domeniile de activitate, restructurarea si dezvoltarea economiei nationale, privatizarea agentilor economici, relatiile de munca, politica salariala, protectia sociala si ocrotirea sanatatii, invatamantul si cercetarea, precum si cele din sectoarele de activitate in care potrivit legii, este interzisa greva[10]. Daca in termen de 30 de zile de la data cand partile s-au adresat Consiliului Economic si Social nu se ajunge la o intelegere, atributiile acestuia inceteaza, dar el (Consiliul Economic si Social), trebuie sa comunice partilor incetarea atributiilor de mediere si sa precizeze un punct de vedere despre revendicarile formulate. Potrivit art. 10, din aceasta lege (nr. 109/1997): ,, Partenerii sociali au obligatia de a suspenda masurile care au generat conflictul si de a se abtine de la forme specifice de sustinere a revendicarilor''.

Asadar, starile conflictuale prevazute in Legea nr. 109/1997, sunt concepute mult mai larg decat cele prevazute in Legea nr. 168/1999. Articolul 26, al Legii nr. 168/1999, referindu-se la mediere statueaza: ,, In cazul in care conflictul de interese nu a fost solutionat ca urmare a concilierii organizate de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, partile pot hotari, prin consens, initierea procedurii de mediere''.

Prin prisma celor prezentate, medierea, se poate defini ca fiind o etapa facultativa a solutionarii conflictelor de interese, care poate interveni numai dupa epuizarea etapei obligatorii a concilierii si care se realizeaza cu ajutorul unei persoane ce are calitatea oficiala de mediator. Ea poate incepe la initiativa oricareia dintre parti, dar, trebuie sa fie aleasa de comun acord de ambele parti implicate in conflict.

De aici, se desprind urmatoarele trasaturi ale medierii:

- prima, medierea este o etapa facultativa spre deosebire de conciliere care este obligatorie

- a doua, medierea se realizeaza numai cu ajutorul mediatorilor. Acestia, sunt numiti anual de ministrul muncii si protectiei sociale, cu acordul Consiliului Economic si Social (art. 27, alin. 2, Legea nr. 168/1999), iar partile aflate in conflict de interese ii pot alege de comun acord (art. 27, alin. 1, Legea nr. 168/1999). Ei au rolul de a propune o solutie de conciliere pentru partile aflate in conflict de interese si pot exprima pareri referitoare la eventualele revendicari ramase nesolutionate. Scopul solutiilor si parerilor exprimate de ei tinde spre o singura directie, aceea a acordului la care trebuie sa ajunga partile aflate in conflict de interese.

Procedura de mediere - a conflictelor de interese se stabileste prin contractul colectiv de munca incheiat la nivel national. Daca partile printr-un proces-verbal semnat, convin sa inceapa medierea, fiecare parte in termen de 48 de ore va propune o lista de candidati din lista de mediatori numiti de ministrul muncii si protectiei sociale la nivelul judetului unde isi are sediul unitatea in care s-a declansat conflictul de interese.

In ipoteza in care dupa prima intalnire partile n-au reusit de comun acord sa stabileasca un mediator, procedura de mediere inceteaza, trecandu-se la etapa urmatoare prevazuta de lege. In cazul in care s-a numit un mediator de comun acord, procedura de mediere poate sa inceapa. Ea presupune parcurgerea unor etape:

- prima, consta in faptul ca partile implicate in conflict sunt obligate ca in termen 72 de ore de la primirea actelor, relatii scrise privitoare la revendicarile de 48 de ore de la numirea mediatorului, sa puna la dispozitia acestuia toate datele si actele necesare pentru indeplinirea misiunii sale. Daca mediatorul are nelamuriri, poate cere partilor in maximum formulate, la actele depuse sau intocmite in timpul concilierii, precum si la rezultatele concilierii. El strange deci, toata documentatia referitoare la conflictul de interese ce s-a declansat, iar prin audierea martorilor si culegerea de informatii de la ambele parti, acesta se bucura de prerogativele recunoscute unui investigator.

- a doua etapa, consta in convocarea de catre mediator (in cel mult 8 zile de la numire), a partilor implicate in conflict. Partile vor avea la mediere un numar egal de reprezentanti. De regula, numarul reprezentantilor participanti la mediere va fi acelasi cu al acelora participanti la conciliere.

- a treia etapa, consta in intalnirile dintre mediator si parti, iar la fiecare intalnire, se va incheia un proces-verbal care va fi semnat de mediator si de partile implicate in conflict.

- a patra etapa, consta in faptul ca medierea nu poate dura mai mult de 30 de zile de la data la care, mediatorul ales a acceptat medierea conflictului de interese.

Deci, misiunea mediatorului se termina in temeiul prevazut de art. 28, alin. 2, din Legea nr. 168/1999, adica a termenului de 30 de zile care, avand un caracter imperativ nu poate fi depasit nici chiar cu acordul partilor, deoarece, interesul general in toate conflictele de munca este acela al solutionarii grabnice a acestora.

Rezultatul medierii - la terminarea procedurii de mediere a conflictelor de interese, mediatorul este obligat sa intocmeasca un document numit ,,Raport cu privire la situatia conflictului de interese'' in care trebuie sa-si precizeze parerea cu privire la eventualele revendicari ramase nesolutionate.

Chiar daca legea nu prevede nimic in legatura cu rolul si eficienta raportului intocmit de mediator, in literatura de specialitate s-a exprimat urmatoarea opinie : daca pe parcursul procedurii de mediere, revendicarile care au constituit obiectul conflictului de interese au fost solutionate integral, partile trebuie sa constate stingerea conflictului de interese; daca insa au ramas revendicari nesolutionate, delegatii sindicatului sau reprezentantii salariatilor, pot sa informeze salariatii care vor hotari incetarea sau continuarea conflictului de interese.

Articolul 31, din Legea nr. 168/1999, prevede ca mediatorul pentru activitatea depusa va primi un onorariu stabilit de comun acord intre el si parti. Odata stabilit acest onorariu, partile il vor depune la data inceperii procedurii de mediere Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.

II. 3. 3. ARBITRAJUL

Notiunea de arbitraj - potrivit D.E.X.[11], prin arbitraj se solutioneaza un litigiu de catre un arbitru.

Conform Dictionarului politic[12], prin arbitraj se intelege o procedura de solutionare a conflictelor, recurgand la unul sau mai multi terti, alesi sau acceptati. In dreptul comun, arbitrajul este reglementat in Cartea a IV-a, Cod de procedura civila.

Unde se arata ca partile care folosesc arbitrajul pot beneficia de o judecata mai rapida, mai putin formala, mai supla si mai ieftina, iar calitatea actului de justitie este asigurata prin folosirea unor arbitri care au cunostinte aprofundate in domeniul respectiv (partile alegandu-i datorita faptului ca le inspira o mare incredere).

In tara noastra in primul act normativ care a avut ca obiect conflictele colective de munca, s-a reglementat o procedura de impaciuire obligatorie si o procedura de arbitraj facultativa. Daca prin impaciuire nu se ajungea la o solutie convenabila pentru ambele parti, solutionarea conflictului de munca intra in competenta unei comisii de arbitraj, arbitrii fiind alesi de cele doua parti, iar presedinte era un judecator.

Coroborand precizarile anterioare, rezulta ca arbitrajul conflictelor de interese este o procedura facultativa prin care, pe intreaga durata a conflictelor de interese partile pot hotari prin consens, ca revendicarile formulate sa fie supuse arbitrajului unei comisii care se pronunta printr-o hotarare irevocabila, ce face parte din contractul colectiv de munca si prin care conflictul de interese inceteaza. Deci, arbitrajul are urmatoarele trasaturi esentiale:

- este o procedura facultativa pentru parti. Acest lucru se desprinde si din art. 32., alin. 1, din Legea nr. 168/1999, care statueaza: ,,Pe intreaga durata a unui conflict de interese, partile aflate in conflict pot hotari ca revendicarile formulate sa fie supuse arbitrajului unei comisii''. Totodata, desi aici se vorbeste despre aceasta faza ca fiind posibila pe intreaga durata a unui conflict de interese, acest lucru nu trebuie inteles in sensul ca arbitrajul ar fi posibil si inaintea concilierii (adica inaintea dialogului direct si nemijlocit intre parti), pentru ca, procedura de conciliere reprezinta o prima faza obligatorie a conflictului de interese. Rezulta deci, ca se poate apela la arbitraj numai dupa esecul concilierii.

- este o procedura care se realizeaza potrivit art. 33, din Legea nr. 168/1999, adica, cu ajutorul unei comisii de arbitraj compusa din trei arbitri.

- este o procedura in urma careia, comisia de arbitraj se pronunta printr-o hotarare irevocabila[13].

- este o procedura care, daca este utilizata de parti ajuta la solutionarea conflictului de interese, adica, greva nu se mai poate declara daca partile au ales aceasta cale.

Procedura de arbitraj - ca si in cazul medierii, lista cuprinzand persoanele care pot fi desemnate arbitri se stabileste o data pe an prin ordinul ministrului muncii si protectiei sociale, dintre specialistii in domeniul economic, tehnic, juridic si alte profesii, cu acordul Consiliului Economic si Social.

Potrivit art. 33, din Legea nr. 168/1999, comisia de arbitraj cuprinde trei arbitri, dupa cum urmeaza:

- unul desemnat de conducerea unitatii;

- unul desemnat de sindicatele reprezentative sau, dupa caz, de reprezentantii salariatilor;

- unul desemnat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

Dispozitiile acestei legi (in acest domeniu), sunt completate de Regulamentul privind procedura de lucru a Comisiei de arbitraj al conflictelor de interese, aprobat prin Ordinul ministrului muncii si protectiei sociale nr. 198/2000 si al ministrului justitiei nr. 358/2000. Astfel, art. 3, prevede ca: ,,Arbitrii vor avea studii superioare si vechime in specialitate de minimum 5 ani''. Art. 4: ,,Arbitrii sunt inscrisi intr-o lista pentru fiecare judet si separat pentru municipiul Bucuresti, care va cuprinde numele si prenumele, locul de munca, telefonul de la serviciu si de la domiciliu, insotita de curriculum vitae''. Ei, potrivit art. 5 sunt: ,,independenti si impartiali in indeplinirea atributiilor lor. Ei sunt reprezentantii partilor''. Activitatea Comisiei de arbitraj al conflictelor de interese se desfasoara la sediul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale sau, dupa caz, la sediul directiei generale de munca si protectie sociala judetene sau a municipiului Bucuresti, in raport cu nivelul conflictului de interese supus, pe baza consensului partilor, arbitrajului acestei comisii (art. 6). Secretariatul Comisiei de arbitraj al conflictelor de interese se asigura de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, respectiv de directia generala de munca si protectie sociala judeteana sau a municipiului Bucuresti prin compartimentele de specialitate cu atributii privind inregistrarea conflictelor de interese (art. 7).

Dispozitiile din Legea nr. 168/1999 referitoare la compunerea comisiei de arbitraj si la lista cuprinzand persoanele care pot fi desemnate arbitri, se aplica, in mod corespunzator si in cazul comisiei de arbitraj constituite in vederea solutionarii cererilor de arbitrare a conflictelor de interese declansate la nivel de grup de unitati, de ramura si la nivel national. In aceste situatii, arbitrii partilor conflictelor de interese se desemneaza, dupa caz, de organizatiile patronale si organizatiile sindicale reprezentative, potrivit legii, la nivel de unitati, de ramura si la nivel national (art. 9).

Comisia de arbitraj se constituie la sesizarea partilor aflate in conflict de interese, printr-o cerere de arbitrare formulata in scris, pe baza acordului acestora, inregistrata la directia generala de munca si protectie sociala judeteana, a municipiului Bucuresti sau, dupa caz, la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, in raport cu nivelul la care s-a declansat conflictul de interese (art. 10).

Cererea va contine urmatoarele mentiuni:

a) denumirea partilor, sediul acestora si dupa caz numarul de inmatriculare in registrul comertului, numarul de telefon, contul bancar;

b) numele si calitatea celui care angajeaza sau reprezinta partea in litigiu, cu anexarea dovezii calitatii acestuia prin imputernicire scrisa;

c) obiectul conflictului de interese;

d) motivele de fapt si de drept si probele pe care se intemeiaza cererea (cand probele constau in inscrisuri acestea vor fi anexate la cererea in dublu exemplar);

e) numele si domiciliul arbitrilor desemnati de parti din lista aprobata potrivit art. 34 din Legea nr. 168/1999 (desemnarea arbitrilor se poate face si ulterior inregistrarii cererii de arbitrare, dar nu mai tarziu de data la care partile sunt convocate sa depuna intreaga documentatie privind revendicarile formulate si sustinerea acestora);

f) semnatura partilor.

Potrivit art. 12 : ,,Daca exista mai multe parti care au interese comune (mai multe organizatii sindicale sau patronale reprezenzative), ele vor alege prin consens un singur arbitru''. Art. 13 statueaza ca : ,,Data introducerii cererii de arbitrare se considera data inregistrarii acesteia la registratura directiei generale de munca si protectie sociala judetene sau a municipiului Bucuresti ori, dupa caz, la registratura Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, acestea avand obligatia de a o inainta de indata compartimentului de specialitate cu atributii privind inregistrarea conflictelor de interese''.

In termen de 24 de ore de la data inregistrarii cererii, conducerea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale va desemna arbitrul sau, pe baza propunerii directiei generale de munca si protectie sociala judetene sau a municipiului Bucuresti si va dispune masurile corespunzatoare pentru stabilirea componentei comisiei de arbitraj, avand in vedere persoanele nominalizate, desemnate cu acceptul lor de catre partile aflate in conflictele de interese[14]. Dupa stabilirea componentei nominale a comisiei de arbitraj, aceasta comisie va verifica stadiul pregatirii litigiului pentru dezbatere si va dispune, daca considera necesar, masurile corespunzatoare pentru completarea documentatiei, stabilind un termen in vederea aducerii la indeplinire a masurilor dispuse.

Potrivit art. 16 : ,,Partile conflictului de interese supus solutionarii comisiei de arbitraj au obligatia sa depuna la aceasta comisie intreaga documentatie privind revendicarile formulate si sustinerea acestora''.

Comisia de arbitraj are obligatia sa convoace partile in termen de 3 zile de la primirea documentatiei prevazute la art. 16 si sa dezbata, impreuna cu acestea conflictul de interese, pe baza dispozitiilor legale si a prevederilor contractelor colective de munca aplicabile. Dezbaterea litigiului avand ca obiect conflictul de interese se face cu respectarea principiului egalitatii de tratament a partilor, a dreptului la aparare si a principiului contradictorialitatii[15]. In vederea apararii intereselor legitime ale partilor, arbitrii au obligatia sa respecte caracterul confidential al arbitrajului, ei neavand voie sa publice sau sa divulge datele pe care le-au cunoscut in calitate de arbitri.

Potrivit art. 19 : ,,In orice stadiu al dezbaterii conflictului de interese, comisia de arbitraj va starui pentru solutionarea acestuia, pe baza intelegerii partilor''. Articolul 20,  statueaza : ,,Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate in incheierea de sedinta, ca si orice masura dispusa de comisia de arbitraj incheierea va fi motivata''.

Incheierea de sedinta va cuprinde (pe langa componenta nominala a comisiei de arbitraj, locul si data pronuntarii hotararii, denumirea si sediul partilor, numele reprezentantilor acestora si ale celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului) urmatoarele mentiuni :

a) o scurta descriere a desfasurarii sedintei;

b) cererile si sustinerile partilor;

c) motivele pe care se sprijina masurile dispuse;

d) dispozitivul;

e) semnatura arbitrilor.

Partile au dreptul sa ia cunostinta de continutul incheierilor si de actele dosarului. La cererea lor sau din oficiu, comisia de arbitraj poate indrepta sau completa incheierea de sedinta printr-o alta incheiere, apoi va transmite copia partilor. Potrivit art. 23, dupa primirea copiilor: ,,Fiecare din partile conflictului are obligatia sa dovedeasca faptele pe care isi intemeiaza pretentiile si apararile. In vederea solutionarii cauzei, comisia de arbitraj poate cere partilor explicatii scrise cu privire la obiectul conflictului si poate dispune administrarea oricaror probe prevazute de lege''.

Dupa ce comisia de arbitraj va considera ca toate imprejurarile cauzate sunt suficient lamurite, va inchide dezbaterile si va delibera in secret. Ea se pronunta in termen de 5 zile de la data incheierii dezbaterilor, printr-o hotarare irevocabila. Hotararea comisiei se ia cu majoritate de voturi, iar arbitrul care a avut o alta parere, va redacta opinia sa separata, pe care o semneaza. Aceasta hotarare se redacteaza in scris si va cuprinde:

a) componenta nominala a comisiei de arbitraj, locul si data pronuntarii hotararii;

b) denumirea si sediul partilor, numele reprezentantilor partilor si ale celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului avand ca obiect solutionarea conflictului de interese;

c) mentionarea acordului partilor in temeiul caruia s-a procedat la arbitraj;

d) obiectul conflictului de interese si sustinerile, pe scurt, ale partilor;

e) motivarea in fapt si in drept a hotararii;

f) dispozitivul;

g) cuantumul onorariului cuvenit arbitrilor, stabilit potrivit articolului 39, din Legea nr. 168/1999 si, dupa caz, al celorlalte cheltuieli arbitrale;

h) semnaturile celor 3 arbitri.

Hotararea motivata se comunica partilor in termen de 24 de ore de la pronuntare. Sub sanctiunea nulitatii, hotararea va fi insotita de dovezile privind convocarea partilor. Potrivit art. 38 din Legea 168/1999: ,,Hotararea comisiei de arbitraj face parte din contractul colectiv de munca. Incepand cu data pronuntarii hotararii comisiei de arbitraj conflictul de interese inceteaza''. Aceasta hotarare se redacteaza in 3 exemplare (cate un exemplar pentru fiecare parte), plus un exemplar pentru directia generala de munca si protectie judeteana a municipiului Bucuresti, sau, dupa caz, pentru Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. Toate aceste exemplare ale comisiei de arbitraj, vor avea pe prima pagina semnaturile arbitrilor din componenta comisiei de arbitraj[16].

Hotararea pronuntata de comisie este obligatorie, irevocabila si este un act administrativ-jurisdictional. Ea poate fi atacata potrivit art. 4, din Legea nr. 29/1990, la Curtea de Apel in circumscriptia careia isi are sediul unitatea in cauza. In doctrina[17], s-a apreciat ca acest act poate fi atacat in contencios administrativ, dar, fiind un arbitraj facultativ nu constituie un act administrativ-jurisdictional.

Arbitrii desemnati de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale nu participa la arbitraj in numele acestei autoritati publice, ci ca specialisti independenti si ca atare, hotararea ar putea fi asimilata cu o hotarare judecatoreasca pentru care, Legea nr. 168/1999, nu prevede o cale de atac in mod expres. Unii autori[18], pornind de la prevederile art. 125, din Constitutia Romaniei, argumenteaza in sens diferit. Ei sustin ca hotararile comisiei de arbitraj sunt acte de dreptul muncii, care nu au valentele unei hotarari judecatoresti, pentru ca aceasta (comisia de arbitraj) nu este nici Curtea Suprema de Justitie si nici un alt organ judecatoresc stabilit prin lege.

Deci, hotararile comisiei de arbitraj nu pot fi atacate printr-o cale ce face posibila interventia justitiei din cel putin doua considerente:

-primul, pentru ca instanta nu poate interveni in promovarea unui interes care se negociaza, ea neavand o dispozitie expresa in acest sens. Art. 24, din Legea nr. 130/1996, prevede posibilitatea interventiei instantei de judecata, atunci cand, un contract colectiv de munca cuprinde o clauza ce contravine unei norme juridice exprese avand posibilitatea constatarii nulitatii absolute a acesteia.

-al doilea, pentru ca fiind un conflict declansat in vederea incheierii unui contract colectiv de munca, cuprinderea lui in sfera conflictelor de interese, nu da dreptul promovarii unei cai de atac in contencios administrativ, deoarece, Legea nr. 29/1990, vizeaza doar vatamarea dreptului unei persoane fizice printr-un act de autoritate, lucru care nu se intampla in cazul arbitrajului.