|
|
|
Notiunea de contencios administrativ
Termenul "contencios" vine de la cuvantul francez "contentieux", care, la randul sau, se trage din verbul latinesc "contendere", care inseamna a lupta.
In sens juridic, termenul de contencios are doua acceptiuni: prima, de activitate menita sa solutioneze un conflict juridic si a doua, de autoritate competenta sa solutioneze asemenea conflicte.
In perioada interbelica contenciosul administrativ era definit ca totalitatea litigiilor nascute intre particulari si administratie cu ocazia organizarii si functionarii serviciilor publice si in care sunt puse in cauza reguli, principii si situatii apartinand dreptului public.
In doctrina romaneasca actuala notiunea de contencios administrativ este utilizata in doua sensuri:
1) In sens larg, ca totalitate a litigiilor dintre administratia publica si cei administrati, indiferent de natura juridica a litigiilor;
2) In sens restrans, se refera doar la acele litigii in care autoritatile administratiei publice si alte organizatii folosesc regimul juridic administrativ, in baza competentei pe care le-o confera legea.
In aceasta ultima acceptiune, contenciosul administrativ are un sens material si un sens formal-organic.
Sensul material al notiunii contenciosului administrativ scoate la iveala natura juridica a litigiilor, respectiv cele carora li se aplica un regim juridic administrativ, care este un regim de drept public.
Sensul formal-organic al notiunii de contencios administrativ se refera la natura autoritatilor de jurisdictie, anume instantele judecatoresti competente sa solutioneze respectivele litigii. Din acest punct de vedere exista mai multe sisteme de contencios administrativ.
Astfel, in tari ca Franta, solutionarea litigiilor pe baza regimului juridic administrativ in legatura cu actele administrative si contractele administrative, este de competenta tribunalelor administrative care nu apartin puterii judecatoresti, ci tin de administratia publica si de puterea executiva, fiind constituite dintr-un sistem jurisdictional autonom si care au o instanta suprema, anume Consiliul de Stat.
In alte tari cum sunt Spania, Elvetia, Belgia, activitatea de contencios administrativ se exercita de instantele judecatoresti obisnuite, care au sectii speciale de contencios administrativ, asa cum se intampla si in Romania.
Majoritatea autorilor de drept administrativ disting doua categorii de contencios administrativ:
1) Contenciosul administrativ de anulare prin care instanta de contencios administrativ poate sa anuleze sau sa modifice un act administrativ emis cu nerespectarea conditiilor prevazute de lege sau poate sa oblige o autoritate publica sa rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. In acest caz instanta de contencios nu este competenta sa rezolve si problema repararii daunelor, aceasta problema revenind, in cadrul unui litigiu separat, instantelor de drept comun.
2) Contenciosul de plina jurisdictie prin care instanta de contencios administrativ poate sa anuleze sau sa modifice un act administrativ emis cu nerespectarea conditiilor prevazute de lege sau poate sa oblige o autoritate publica sa rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege si totodata, sa procedeze si la repararea daunelor cauzate. Cererea pentru despagubiri se poate formula, fie in cadrul actiunii initiale, fie separat, dupa cum la data introducerii actiunii, ii era sau nu cunoscuta paguba sau intinderea ei.
