Cadrul legal al societatilor de asigurare – reasigurare privind asigurarile de raspundere civila in Romania

Cadrul legal al societatilor de asigurare – reasigurare privind asigurarile de raspundere civila in Romania

Activitatea de asigurare si reasigurare este reglementata prin Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania si Legea nr.32/2000, privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor.

Pana la data aparitiei Legii nr. 32/2000 activitatea de constituire, organizare si functionare a societatilor de asigurare – reasigurare a fost reglementata de Legea nr. 47/1991, Hotararea de Guvern nr. 574/1991, privind atributiile Oficiului de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare si Hotararea Guvernamentala nr. 789/1993, pentru amendarea si imbunatatirea Hotararii de Guvern nr. 574/1991. Tot pana la aparitia acestei legi, se discuta foarte mult despre faptul ca societatile romanesti de asigurari sunt puternic subcapitalizate si ca nu pot oferi o protectie adecvata asiguratilor. Astfel, aparitia noii legi a asigurarilor a fost considerata ca absolut necesara pentru „consolidarea pietei asigurarilor”.

Un element de noutate al legii il reprezinta infiintarea, in subordonarea directa a Parlamentului Romaniei, a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, care spre deosebire de fostul Oficiu de Supraveghere  are atributii sporite in privinta controlului si supravegherii pietei si societatilor de asigurare, a protejarii intereselor asiguratilor.

Asigurarea de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule functioneaza in baza Normelor privind asigurarea de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule emise de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor si publicate in Monitorul Oficial al Romaniei.

Asiguratorii pot practica asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule daca sunt autorizati pentru desfasurarea activitatii de asigurare conform Legii[1] si indeplinesc o serie de conditii speciale: legate de existenta unei retele teritoriale in fiecare judet, personal specializat pentru activitatea de constatare si lichidare a daunelor auto; existenta unui program de reasigurare care garanteaza o retinere proprie prudentiala; apartenenta la BAAR[2].

La nivelul Comisiei de Supravegere a Asigurarilor, a fost infiintat un program de monitorizare a detinatorilor de autovehicule in ceee ce priveste existenta asigurarilor de raspundere civila auto – Baza CEDAM. Asiguratorii emitenti de polite de raspundere civila auto pentru autovehicule inmatriculate in Romania au obligatia de a transmite catre baza de date CEDAM informatii complete privind polita de asigurare RCA.

Legislatia din Romania permite persoanelor fizice sa isi desfasoare activitatea profesionala atat ca persoana fizica autorizata, cat si organizata in diferite forme de asociere, cu sau fara personalitate juridica. Temeiul juridic al raspunderii profesionistului poate fi atat unul legal, cat si unul contractual. Activitatilr profesionale sunt reglementate prin legi specifice de organizare si desfasurare a activitatii profesionale, statute si coduri deontologice care impun anumite bligatii si responsabilitati profesionostilor.

Conform legii[3], s-a impus administratorilor si membrilor directoratului sau consiliului de supraveghere obligativitatea de a incheia o asigurare de raspundere civila profesionala.

La nivelul Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania[4], expertii contabili si contabilii autorizati garanteaza raspunderea civila privind activitatea desfasurata, prin subscrierea unei polite de asigurare sau prin varsarea unei contributii la fondul de garantii.

In ceea ce priveste exercitarea profesiunii medicale, aceasta implica respectarea unor norme deontologice si juridice. Normele deontologice stabilesc minimum de morala specifica pentru exercitarea acestei profesii, iar in masura in care incalcarea unora dintre aceste norme pericliteaza valori aparate de drept, acestea din urma sunt reglementate ca si norme juridice.

Avand in vedere faptul ca eroarea medicala poate produce consecinte grave pentru integritatea fizica si morala a pacientului, legiuitorul a introdus[5] obligativitatea incheierii de catre personalul medical care acorda asistenta medicala, a unei asigurari de malpraxis pentru cazurile de raspundere civila profesionala pentru prejudiciile cauzate prin actul medical, dovada incheierii unei asemenea polite de asigurare fiind o conditie obligatorie la angajare.

In prezent, conform cadrului legal[6], pentru cadrele medical precum si pentru furnizorii de servicii medicale si farmateutice care intra in relatii contractuale cu casele de asigurari de sanatate, asigurarea de raspundere civila este obligatorie. Asiguratorul acorda despagubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata ale persoanei pagubite, prin aplicarea unei asistente medicale inadecvate.

In vederea stabilirii cazurilor de raspundere civila profesionala pentru medici, farmacisti si alte persoane din domeniul asistentei medicale, se constituie, potrivit legii[7], la nivelul fiecarei autoritati publice judetene si a municipului Bucuresti, o comisie de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis.

Legea nr. 240 din 07 iunie 2004[8] defineste si reglementeaza termenii si categoriile de raspundere civila a producatorului si protectia consumatorului. In conditiile acestei legi producatorul este tinut raspunzator pentru prejudiciul actual si pentru cel viitor cauzat de produsele sale defectuoase.