ROLUL ASIGURARII IN TRANZACTIILE DE PE PIATA

In literatura de specialitate sunt prezentate puncte de vedere diferite in legatura cu conceptul de asigurare. Existenta riscurilor comune determina la randul ei formarea comunitatii de risc - compusa din persoane juridice care accepta achitarea primelor de asigurare unei institutii specializate in vederea constituirii fondului de asigurare.

Asigurarea reprezinta asa cum arata autorii lexiconului de protectie sociala, asigurari si reasigurari “un sistem de relatii economico-sociale un proces obiectiv social, nu necesar al dezvoltarii economice si sociale izvorat din actiunea legilor economice obiective care consta in crearea in comun, de catre persoanele fizice si juridice amenintate de anumite riscuri, a unui fond din care se compenseaza daunele si se satisfac si alte cerinte economico-financiare, probabile, imprevizibile. Acelasi lexicon prezinta asigurarea ca operatiunea economico-financiara ce decurge  dintr-o obligatie prevazuta de lege sau dintr-un contract prin care asiguratul se obliga sa plateasca o anumita suma denumita prima de asigurare, in schimbul careia asiguratorul isi asigura obligatia ca la producerea evenimentului sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea de asigurare sau suma asigurata.

In ansamblu, asigurarea o definim ca o categorie economica avand menirea sa exprime raporturile ce apar in legatura cu constituirea fondurilor banesti – din incasarea de la persoane fizice si juridice a unor prime de asigurare – necesara prevenirii acoperirii riscurilor viitoare, eventuale si evaluabile, prin formarea unor comunitati de risc, pe baza de mutualitate in suportarea pagubelor si cu ajutorul unei organizatii specializata in practicarea acestui gen de activitate.

Din toate aceste opinii prezentate mai sus se desprinde o unitate in ce priveste trasaturile caracteristice ale asigurarilor si anume:

Acoperirea unor riscuri prin crearea unor comunitati de risc si suportarea pagubelor dupa criteriul mutualitatii. Aceasta caracteristica a activitatii de asigurare presupune la randul ei urmatoarele:

Existenta si actiunea unor riscuri pe care asigurarea le ia sub protectia ei;

Existenta unei comunitati de risc, formata din totalitatea persoanelor fizice si juridice care accepta sa plateasca sume de bani sub forma primelor de asigurare, din care se vor acoperi pagubele produse de aceste riscuri;

Mutualitatea in suportarea pagubelor, care reprezinta un act de solidaritate umana, potrivit caruia riscul este suportat si acoperit in comun de catre toate persoanele cuprinse in asigurare;

Formarea si utilizarea fondului de asigurare sub forma baneasca.

Evenimentul trebuie sa fie intamplator si realizarea lui sa nu depinda de vointa asiguratorului, fie din cauza ca acest lucru este imposibil (exemplu, calamitati naturale), fie ca interesul asiguratorului sau legea il impiedica sa-l provoace (incendii, accidente).

Evenimentul sa fie evaluabil, sa se bazeze pe calcule statistico-matematice atat in privinta frecventei lui, cat si a compozitiilor valorice ale fiecarui caz in parte.

In tara noastra exista doua mari categorii de fonduri de asigurare si anume: fondurile de asigurare constituie in cadrul asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila (asigurari comerciale) si fondurile de asigurari sociale.

O problema controversata in literatura de specialitate este aceea a definirii  rolului si functiilor asigurarii, ele indeplinesc urmatoarele functii:

1.    De compensare a pagubelor pricinuite de calamitati ale naturii si de accidente si plata unor sume asigurate, atunci cand in viata asiguratilor intervin anumite evenimente.

2.    De prevenire a pagubelor, agentii economici au inteles ca este mai bine sa previi decat sa repari o paguba. In perioada de inceput a dezvoltarii asigurarii exista foarte larg raspandit punctul de vedere potrivit caruia asiguratorii nu ar trebui sa se ocupe prea mult de latura de prevenire pentru ca aceasta ar putea duce la scaderea cererii de asigurare si implicit a primelor incasate si a profiturilor societatilor de asigurare. Functia de prevenire se exercita pe doua cai principale si anume:

a)    prin finantarea unor activitati de prevenire a calamitatilor si accidentelor;

b)    prin stabilirea unor conditii de asigurare care sa oblige pe asigurat la o conduita preventiva permanenta (prin participarea asiguratului la acoperirea unei parti din paguba).

3) Functia financiara. Avand in vedere decalajul de timp intre momentul incasarii primelor si momentul platii despagubirilor si a sumei asigurate, decalaj important indeosebi in cazul asigurarilor de viata dar si a altor asigurari, societatile de asigurari concentreaza temporar sume de bani foarte importante pe care apoi le plaseaza pe piata capitalului in scopul obtinerii unor venituri suplimentare si a cresterii sigurantei afacerilor. Avem in vedere constituirea de depozite sau disponibilitati curente la banci, acordarea de credite pe termen scurt sau efectuarea unor diverse operatiuni pe seama resurselor mobilizate.

De asemenea, rezerva matematica constituita la asigurarile de viata, poate fi utilizata pentru acordarea de credite pe termen lung ca si pentru plasamente pe termen lung in valori mobiliare sub forma actiunilor si obligatiunilor emise de diverse societati comerciale in scopul atragerii de capitaluri disponibile.

Unii economisti din tara noastra trateaza asigurarile ca o componenta a sistemului financiar al tarii noastre si considera ca acestea indeplinesc functiile generale ale finantelor respectiv functia de repartitie si functia de control.

Functia de repartitie se manifesta in procesul distribuirii, redistribuirii produsului intern brut si cunoaste doua faze distincte: constituirea fondurilor de asigurare si distribuirea acestora.

Aceasta functie se manifesta si in raporturile cu bugetul statului pe linia finantarii, de catre societatile de asigurare, a unor actiuni de prevenire a evenimentelor care genereaza nevoia asigurarii, ca si prin obligatiile fiscale pe care aceste societati le au fata de bugetul statului sub forma unor impozite si taxe.

In legatura cu functia de repartitie a asigurarilor mai retinem urmatoarele aspecte. In primul rand, resursele mobilizate prin plata primelor au caracter reversibil doar selectiv si independent de valoarea primelor achitate. Aceasta se realizeaza in momentul producerii unui eveniment asigurat si in functie de marimea pagubelor. In al doilea rand apar si rapoarte bazate pe rambursabilitate, care se manifesta in sfera asigurarilor, ca urmare a imprumuturilor in cadrul asigurarilor de viata.

Functia de control se manifesta atat in folosirea de catre statul roman a asigurarilor ca mijloc de depistare a unor cauze generatoare de pagube in economie cat si in controlul ce se efectueaza asupra modului de formare si repartizare a titlurilor de asigurare. Avand caracter complementar functia de control se exercita in legatura cu modul in care se incaseaza primele de asigurare si alte venituri ale societatii de asigurare, cu modul de efectuare a platilor cu titlul de indemnizatii si despagubiri; actiuni de prevenire a riscurilor, cheltuieli de administrare a asigurarilor, obligatii catre bugetul statului etc.

Functia de control se manifesta in mod diferit avand in vedere cele doua mari categorii de asigurari obligatorii si facultative. Daca in cazul asigurarilor obligatorii o asemenea functie are cadrul real de manifestare, in cazul asigurarilor facultative aceasta trebuie sa tina seama de mediul concurential in care isi desfasoara activitatea societatile de asigurare.

In economia oricarei tari, asigurarile constituie un sector de activitate specific, motiv pentru care unii specialisti pun in lumina si alte aspecte ale problematicii asigurarii. Printre acestea se numara tratarea asigurarilor ca o ramura prestatoare de servicii, un intermediar financiar si un activ financiar intre economia de incertitudinii.

Asigurarea ca ramura prestatoare de servicii evidentiaza faptul ca societatile de asigurare desfasoara o activitate economica: produsul activitatilor se valorifica in schimbul primelor de asigurare pe care asiguratii le platesc. Echilibrul dintre primele incasate de la asigurati si platile efectuate catre acestia sub forma despagubirilor si a sumelor asigurate (costurile societatii de asigurare) poate fi realizat sau nu. Pentru realizarea lui, in prezent societatile de asigurare isi diversifica activitatea prin alte prestatii profitabile: depozite bancare, achizitii de titluri si hartii de valoare, plasamente in investitii si bunuri imobiliare.

Ca intermediari financiari, societatile de asigurare mijlocesc valorificarea sumelor platite de asigurati, ca prime de asigurare pana la atingerea scadentei exigibilitatii ca indemnizatii si despagubiri, prin utilizarea lor in economie, ca resurse pastrate la banci. Rolul de intermediari financiari se manifesta indeosebi, in cazul asigurarii de viata unde asiguratorii acumuleaza treptat sumele pe seama carora urmeaza sa-si onoreze obligatiile fata de asigurati. Intre momentul incasarii primelor si cel al exigibilitatii sumelor asigurate se scurge adesea o perioada de mai multi ani. In tot acest interval de timp societatea de asigurare dispune de banii incasati cu titlul de prime si pe care trebuie sa-i fructifice cat mai avantajos. Rezulta ca asigurarile de viata ofera nu numai o protectie de asigurare, dar reprezinta si un instrument de economisire si de fructificare a resurselor banesti. In conditiile in care economiile nationale sunt marcate in evolutie, de fenomene conjuncturale interne si externe si piata financiara poarta amprenta incertitudinii. Asigurarea, cu deosebire cele de persoane, constituie pentru titlurile de polite de asigurare de viata, active financiare a caror valorificare poate avea scadente mai apropriate sau mai indepartate Ca urmare, activitatea de asigurare este influentata de conjuncturile economice si financiare reflectate prin fenomene cum sunt crizele, somajul, inflatia, preturile, cursurile de schimb, etc. conferindu-i calitatea de activ financiar in conditii incerte.

In prezent asigurarea a devenit o ramura importanta a economiei nationale. Procentul de asigurare in PIB poate sa ajunga pana la 15 % si este in general, cu atat mai ridicat, cu cat tara considerata a atins un nivel de dezvoltare economica mai mare. In acest sens, se poate spune ca procentul de asigurare in economia unui stat este masura dezvoltarii acestei economii.

Pe langa gradul de dezvoltare si interventie a statului in economie si in protectia sociala, traditiile culturale si religioase au si ele un rol mai mare sau mai mic in dezvoltarea asigurarii intr-o tara.

Asiguratorul este cu adevarat un motor esential al dezvoltarii economice din cel putin doua motive: garantia investitiilor si plasamentul primelor.

Garantia investitiilor. Daca s-ar putea spune ca nu arhitectii, ci asigurarile au fost acelea care au facut posibila constuirea New York-ului, acestea se datoreaza faptului ca nici un investitor nu ar fi riscat miliarde de USD necesare construirii zgarie-norilor din Manhattan, fara sa aiba garantia ca va fi indemnizat pentru consecintele unui incendiu sau ale unui viciu de constructii. Numai asigurarile puteau sa ofere astfel de garantii datorita mecanismelor de asigurare deja existente. Orice proiect modern de investitie necesita participarea asigurarilor, fara garantia carora bancherul nu si-ar risca sub nici o forma capitalurile necesare pentru proiectul respectiv.

Plasamentul primelor. Asiguratorul incaseaza prime inainte ca asiguratii sa fie supusi riscurilor impotriva carora sunt asigurati. Acest lucru ii ofera asiguratorului o trezorerie excedentara pe care trebuie sa o gestioneze cat mai bine in interesul mutualitatii. Acest tip poate sa dureze mai multi ani, in cazul in care este necesara interventia justitiei, sau atunci cand trebuie asteptate consecintele finale ale unui accident, pentru a determina cuantumul indemnizatiei de platit. Totalul evaluarilor acestor sinistre de indemnizat trebuie sa fie previzionat in pasivul bilantului, cu titlul de angajamente ale asiguratorului. Aceste provizioane reprezinta adesea cuantumuri foarte importante care trebuie si ele gestionate in interesul mutualitatii. La provizioanele de sinistre declarate trebuie sa se mai adauge si provizioanele calculate pentru sinistre necunoscute, dar deja aparute .

Partea din prime care trebuie revizionata si plasata de catre asiguratori reprezinta cel mai adesea un procent din cifra lor de afaceri manuala. Dar provizioanele pentru sinistre sunt normal mult mai importante mai ales pentru asiguratorii care actioneaza in ramura de asigurari “cu lichidare lenta”, pentru ca sinistrele necesita intarzieri de indemnizare importante, ca in cazul raspunderii civile, inclusiv raspunderea civila auto si in domeniul transportului.

Anumite ramuri precum constructiile si mai ales asigurarile de viata il fac pe asigurator sa-si ia angajamente pe termen lung, care necesita construirea de provizioane foarte important. O prima unica pentru o garantie de viata intreaga trebuie sa fie economisita pe toata durata de viata a asigurarilor. Asigurarile de capitalizare si de pensie presupun acumulari de provizione pe toata durata contractelor. Ori aceste tipuri de asigurari tind sa se dezvolte cel mai rapid in tarile cu economie moderna si acest fenomen mareste constant rolul de gestionar financiar si implicit de investitor al asigurarilor.

Asigurarea a devenit, domeniul finantistilor, nu numai pentru ca este nevoie de experti in finante pentru gestionarea capitalurilor acumulate pe cont propriu de catre asiguratori sau plasate pe contul clientilor lor ci si pentru ca anumite ramuri necesita, din ce in ce mai multe cunostinte din domeniul finantelor .

O transformare a naturii insasi a serviciilor oferite de catre asiguratori a fost marcata de dezvoltarea recenta a activitatii de asistenta. Timp de mai multe secole, activitatea principala a asiguratorilor a fost aceea de a propune garantii pur financiare pentru riscuri de viata, si, dupa sinistre, de a compensa pierderile suferite, corporale sau de alta natura, prin indemnizatii in bani. Recent, odata cu dezvoltarea activitatilor de asistenta, activitatea s-a transformat, pentru ca indemnizatia in bani nu mai este decat accesoriul contractului, esential fiind promisiunea unei prestatii in natura, in cazul unui sinistru: asistenta sanitara pentru un calator, depanarea unui vehicul, trimiterea unui medic la o persoana singura care are nevoie de ajutor.”21