|
|
|
PRINCIPIILE DIDACTICII
Principiile procesului de invatamant sau principiile didacticii sunt teze fundamentale, norme generale, care stau la baza proiectarii, organizarii si desfasurarii activitatilor de predare – invatare, in vederea realizarii optime a obiectivelor educationale.
Rezultat al experientei educationale scolare, in special a celei didactice, precum si al conceptiilor marilor pedagogi si psihologi, principiile didacticii au la baza raportul de conditionare dintre natura copilului, scopul educatiei si stiintei, de pe o parte, si efectele instructiv – formative, pe de alta parte.
In totalitatea lor, principiile procesului de invatamant exprima conceptia de baza si proiectarea generala a intregului proces educational.
Principiile didacticii au un caracter general – formativ, sistemic si dinamic, deschis.
III.2. CARACTERIZAREA PRINCIPIILOR DIDACTICII
III.2.1. Principiul psihogenetic al stimularii si accelerarii dezvoltarii stadiale a inteligentei.
Conform constructivismului genetic, inteligenta se formeaza si se dezvolta stadial, gratie schimburilor sistematice cu mediul socio – cultural, educational, prin procesul de asimilare – acomodare, echilibrare de nuanta progresiva.
Pentru optimizarea procesului de predare – invatare, invatatorii si profesorii trebuie sa cunoasca trasaturile esentiale ale structurii si functionalitatii inteligentei in cadrul diferitelor stadii psihogenetice, precum si faptul ca este posibila grabirea trecerii dintr-un stadiu psihogenetic in cel urmator, daca se apeleaza la metode si procedee didactice activizante, formative.
Invatarea prin actiuni concrete, prin manipularea obiectelor, prin sprijinirea operatiilor mintale pe operarea reprezentari este caracteristica elevilor din stadiul operatiilor concrete (6 – 11/12 ani). Invatarea prin problematizare, pe cai predominant euristice, invatarea prin implicarea reflectiei personale, pe baza analizei si sintezei ingemanate cu abstractizarea si generalizarea, caracterizeaza pe elevii aflati in stadiul operatiilor formale, logico – matematice (dupa varsta de cca 12 ani).
III.2.2. PRINCIPIUL INVATARII PRIN ACTIUNE
Didactica fundamentata psihologic, are drept cadru de referinta esential principiul invatarii prin actiune. Conform scolii psihologice a actiunii, personalitatea se formeaza si se exprima in si prin activitate, iar structura functionala a constiintei individului ingemaneaza elemente de natura actionala si reflexiva, care intra in lucru cu o pondere diferita in dezvoltarea ontogenetica mergand de la actionalul *extern * la cel interiorizat, deci reflexiv.
Principiul invatarii prin actiune asigura si totodata presupune participarea constienta a elevilor in procesul de predare – invatare, de instruire si autoinstruire, de educatie si autoeducatie.
Principiul invatarii prin actiune si a modelarii personalitatii prin actiune, este cheia eficientei procesului instructiv – educativ si a procesului de autoeducatie.
III.2.3. PRINCIPIUL CONSTRUCTIEI COMPONENTIALE SI IERARHICE A STRUCTURILOR INTELECTUALE
Principiul se bazeaza pe legitatile si ideile relevante ale teoriei componentiale din psihologia cognitiva si cea genetica.
O componenta a inteligentei este un proces informational care opereaza cu reprezentari sau simboluri ale obiectelor respective.
In comportamentul inteligent intervin 3 tipuri de componente:
COMPONENTELE DE ACHIZITIE
COMPONENTELE PERFORMANTEI
METACOMPONENTELE
COMPONENTELE DE ACHIZITIE a cunostintelor sunt cele care au functia de a interveni in colectarea, in achizitia noilor informatii, transformandu-le in cunostinte functionale.
COMPONENTELE PERFORMANTEI – intervin in cadrul diferitelor strategii rezolutive pentru obtinerea performantei.
METACOMPONENTELE – intervin in planificarea, conducerea si luarea deciziilor privind realizarea unei performante, fiind procese de mare complexitate.
III.2.4. PRINCIPIUL DEZVOLTARII MOTIVATIEI PENTRU INVATARE
Acest principiu se impune ca o necesitate pentru a gasi caile trecerii de la motivatia extrinseca la cea intrinseca, pentru evitarea nemotivarii scolare, pentru trecerea de la motivatia nemijlocita a sarcinii la motivatia sociala a invatarii.
Pentru cresterea eficientei procesului de predare – invatare sunt utile urmatoarele aspecte psihopedagogice:
acceptarea unui punct de vedere realist privind aspectele reale ale functionalitatii motivatiei elevilor;
evaluarea motivelor invatarii;
dezvoltarea impulsului cognitiv;
punerea in functiune a unui nivel adecvat al motivatiei;
dezvoltarea motivatiei cognitive;
utilizarea competitiei, a intrecerilor ca situatii didactice motivogene;
dezvoltarea motivatiei cognitive si interrelatia cu capacitatea de traire si intelegere a semnificatiilor valorice (stiintifice, filosofice, morale, religioase, economice, estetice etc..) ale cunostintelor.
