Metode si instrumente de evaluare in invatamant

Metode si instrumente de evaluare in invatamant

Asumandu-si aceeasi semnificatie de "cale de urmat pentru atingerea unor finalitati prestabilite, metodele de evaluare desemneaza o cale de urmat prin intermediul careia profesorul realizeaza un demers evaluativ la capatul caruia identifica performantele atinse de elevi. Abordand conceptul mai larg de "METODOLOGIE" (in intelesul de ansamblu de metode, tehnici, procedee si instrumente) precizam ca in domeniul evaluarii delimitarile conceptuale nu au granite fixe. Desi intre metoda de evaluare si instrumentul de evaluare relatia este de subordonare a instrumentului de catre metoda (in calitatea sa de parte constitutiva a metodei) - metoda imprima tipul demersului evaluativ in vreme ce instrumentul reprezinta segmentul operational gandit in raport cu sarcina de lucru a elevului -; deiferentierea intre "METODA', "PROCEDEU" nu este relevanta, adeseori termenii fiind substituiti intre ei in ciuda acceptiunilor etimologice diferite. Ilustram ambiguitatea terminologica apeland la cateva exemple. Dupa N. LITOIU "Metoda de evaluare este o cale prin care profesorul ofera elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de stapanire a cunostintelor, de formare a diferitelor capacitati testate prin utilizarea unei diversitati de instrumente adecvate scopului urmarit." (N. NITOIU, Metode si instrumente de evaluare, in EVALUAREA CURENTA si EXAMENELE. GHID PENTRU PROFESORI - coord. STOICA, A., EDITURA PRO GNOSIS, BUCURESTI, 2001, P. 47)

Alte puncte de vedere vehiculeaza sintagma "tehnici de testare"* a cunostintelor in intelesul de "MODALITATI STRUCTURALE SI IDENTIFICABILE CA ATARE, prin care evaluatorul declanseaza si orienteaza obtinerea unor raspunsuri din partea elevilor sau studentilor, in conformitate cu obiectivele sau specificatiile testului".

De asemenea, termenii "PROBA", "TAHNICA", "LUCRARE", "EXAMINARE" sunt utilizati cu acelasi inteles de modalitate de evaluare. Pentru a  preintampina posibilele controverse terminologice apelam la o definitie de lucru conform careia PROBA reprezinta "orice instrument de evaluare proiectat, administrat si corectat de catre profesor." STOICA, A. si  MUSTEATA, S., Evaluarea rezultatelor scolare, Editura Liceum, 1997, Chisinau, 1997, p. 103).

In literatura de specialitate asistam la un numar impresionant de clasificare a metodelor de evaluare. Dupa C. CUCOS cele mai frecvente metode de evaluare a performantelor scolare sunt probele orale, scrise si practice.

* vezi NEACSU, I. Si POTOLEA, D. (coord.), op. Cit., p. 39

I. Nicola analizand metodele si procedeele evaluativ-stimulative trateaza: observarea si aprecierea verbala, chestionarea orala, lucrarile scrise, testele docimologice, lucrarile practice, examenele, scarile de apreciere si verificarea cu ajutorul masinilor.

I. JINGA pledand pentru imbinarea utilizarii metodelor cu scopul afirmativ de sporire a gradului de obiectivitate abordeaza: metoda de evaluare orala, metoda de evaluare scrisa, metoda de evaluare practica, evaluarea cu ajutorul calculatorului (in Evaluarea Performantelor scolare).

M. CALIN integreaza METODELE/INSTRUMENTELE MASURARII in cadrul mai larg al metodelor si mijloacelor procesului instructiv-educativ si enumera: observarea curenta a comportamentului elevilor, conversatia de verificare sau chestionarea, lucrari (probe) scrise, lucrari (probe) practice, teste docimologice, fise de evaluare, folosirea aparatelor de verificare (masini de examinat), concursurile si examenele.

I.T. RADU realizeaza o clasificare a formelor si metodelor de evaluare apeland la o seama de criterii:

Nota comuna a tuturor acestor clasificari o constituie enuntarea probelor orale, scrise si practice de evaluare; cu toate ca sunt metode traditionale, ele continua sa fie in centrul preocuparilor datorita frecventei mari a utilizarii lor in practica evaluarii.

Deosebirile sunt generate atat de acceptiunea acordata raportului dintre metoda si instrument de evaluare, precum si de varietatea  mare a criteriilor care stau la baza constructiei clasificarilor.

1. METODE TRADITIONALE DE EVALUARE

Pentru inceput ne vom opri asupra metodelor traditionale de evaluare (orale, scrise si practice) incercand sa delimitam cateva caracteristici, avantaje, limite, precum si conditii de utilizare.

In urma trecerii in revista a verificarii orale, scrise si practice facem cateva precizari:

- metodele traditionale de evaluare sunt denumite astfel datorita frecventei mari cu care sunt utilizate;

- nu putem vorbi despre superioritatea uneia sau alteia din metodele analizate intrucat fiecare prezinta atat virtuti cat si dezavantaje;

- utilizarea tuturor celor trei probe de evaluare duce la sporirea gradului de obiectivitate a evaluarii;

- metodele traditionale fac apel mai mult la obiectivele cognitive si cele psiho-motrice, in timp ce aspectele afective sunt adesea eludate datorita imposibilitatii de masurare;

2. METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE

1. OBSERVAREA este utilizata in scopul inregistrarii comportamentului elevilor. Informatiile astfel colectate pe baza unui protocol de observatie si cu ajutorul unor instrumente adecvate (fisa de evaluare, scara de clasificare, lista de control) permit evaluarea acelor aspecte pe care metodele traditionale le suprind mai greu.

Observarea este folosita in fiecare zi de orice profesor la clasa in orice secventa a lectiei. Aspectele notate de cadrul didactic in foaia de observatie sau pur si simplu stocate in memorie ofera repere pentru conturarea profitului unui elev sau a altuia. Atitudinea fata de disciplina de studiu, comunicarea cu profesorul si cu elevi, numarul aplicatiilor practice efectuate, comportamentul adoptat in situatii limita, frecventa raspunsurilor formulate la intrebarile cadrului didactic etc. sunt doar cateva exemple de consemnari posibile pe baza observatiei curente.

2. INVESTIGATIA, in calitate de metoda complementara de evaluare, permite elevului sa aplice in mod creativ cunostintele in situatii noi si variate, pe parcuusul unei ore de curs sau a unei succesiuni de ore. Se disting trei etaoe ale demersului investigativ: definirea problemei; stabilirea metodologiei; precizarea solutiilor.

Dintre conditiile realizarii investigatiei mentionam:

- precizarea clara a sarcinii de lucru;

- identificarea procedurilor de utilizat in functie de natura sarcinii de lucru;

- colectarea, analiza si interpretarea datelor;

- conturarea unui sistem ipotetic si testarea lui;

- creionarea unor alte traiectorii posibile ale demersului investigativ (alt sistem, metodologic, posibilitatea de a  colecta si alte informatii) daca este necesar;

- motivarea alegerii procedeelor si metodelor folosite in investigatie;

- redactarea raportului privind rezultatele investigatiei.

Intrucat INVESTIGATIA impune implicarea activa a elevului in invatarea, aceasta metoda permite cadrului didactic sa estimeze procesul si calitatea produselor realizate de elev, atitudinea elevului, dar si exersarea unor trasaturi personale ale acestuia (capacitatea de concentrare a atentiei, cooperarea, spiritul de initiativa, creativitatea etc.)

3. PROIECTUL prezinta o serie de similitudini cu investigatia (presupune aceleasi etape, realizarea lui este dependenta de formularea clara a sarcinii de lucru se poate realiza individual sau in grup) insa spre deosebire de aceasta impune un demers evaluative mult mai amplu. Realizarea proiectului incepe si se incheie in clasa si presupune:

- definirea clara in clasa a sarcinii de lucru in concordanta cu obiectivele urmarite si, uneori, chiar realizarea unor secvente din proiect;

- conturarea acasa pe parcursul unei perioade de cateva zile sau saptamani a celor mai multe secvente ale proiectului pe baza consultarilor permanente cu profesorul;

- finalizarea proiectului in clasa si sustinerea unui scurt raport in fata colegilor cu privire la rezultatele obtinute sau/si prezentarea produsului obtinut.

Utilizarea metodei proiectului pentru evaluarea elevilor impune o serie de clasificari necesare atat din perspectiva profesorului cat si din perspectiva elevului.

I. PERSPECTIVA PROFESORULUI

Proiectarea eficienta presupune:

-> Definirea obiectivelor;

-> Identificarea resurselor necesare;

-> Conturarea principalelor etape ale realizarii proiectului;

-> Ierarhizarea prioritatilor;

-> Inregistrarea variantelor de actiune si a consecintelor adoptarii acestora;

-> Stabilirea demersurilor de monitorizare si evaluare;

-> Coerenta proiectului

II. PERSPECTIVA ELEVULUI

-> Ce se evalueaza?    

- Procesul;

- Produsul;

- Ambele

-> Cand se evalueaza?

- in toate etapele elaborarii proiectului; 

- la sfarsitul perioadei de elaborare;

-> Cine evalueaza?

- profesorul;

- elevii (interevaluare);

- se autoevalueaza;

- evaluatori externi

-> Cu ce se evalueaza?

- Criterii referitoare la calitatea produsului (validitatea si completitudinea proiectului, resursele utilizate, elementelor de creativitate si originalitate, logica interna a elaborarii proiectului)

- Criterii referitoare la calitatea procesului (intelegerea si realizarea sarcinii de lucru, documentarea, calitatea prezentarii/sustinerii proiectului, originalitatea, aplicabilitatea rezultatelor etc.)

-> Cum asiguram calitatea evaluarii?

- Stabilirea unor standarde si criterii riguroase de evaluare;

- Asigurarea resurselor (accesului la resurse) necesare realizarii proiectului;

- Identificarea obstacolelor care pot fi intampinate (obstacole perceptive - stereotipii, orientarea individuala spre "tinte false", saturatie; b) obstacole cognitive - barierea de tezaur, limbaj inadecvat, substituirea solutiei; c) obstacole personale - rezonanta afectiva, habitudinile, conformismul, critica excesiva etc; b) obstacole ambientale - lipsa implicarii, contradictii manifestate intre cultura de baza si cea de apartenenta, echilibru fragil etc.)

Cu siguranta mai pot fi invocate aici si alte criterii utilizate in evaluarea unui proiect (coerenta, eficacitatea, durabilitatea, oportunitatea, impactul etc.); ceea ce este important atat din punctul de vedere al profesorului cat si al elevului in evaluarea proiectului sintetizam sub forma a trei calitati:

a) caliatea dorita - vizibila in formarea obiectivelor;

b) calitatea probata/asigurata - identificabila in rezultate;

c) calitatea perceputa - concretizata in formularea judecatilor de valoare.

4. PORTOFOLIUL/RAPORTUL DE EVALUARE este o metoda complementara de evaluare utilizata din ce in ce mai mult de evaluatori cu scopul de a emite o judecata de valoare pertinenta cu privire la rezultatele inregistrate de catre elev. Acceptiunea sa de  "carte de vizita a elevului" reflecta calitatea PORTOFOLIULUI de modalitate de evaluare flexibila, complexa si integratoare a  performantelor scolare ale elevului.

Abordand intelesurile termenului "PORTOFOLIU" precizam ca acesta este un neologism care a patruns in limba romana pe filiera italiana ("PORTOFOGLIO") desi cuvantul exista atat in limba engleza ("PORTOFOLIO"), in limba greaca ("PORTOFOLI"), cat si in limba franceza ("PORTEFEUILLE") etc. si este utilizat cu urmatoarele acceptiuni:

- demninate de ministru ("ministru fara portofoliu", adica nu este titularul unui minister;

- dosar in care sunt pastrate documente de valoare;

- efecte de comert, valori bancare etc. aflate la dispozitia cuiva;

- ansamblul manuscriselor aflate in evidenta unei edituri cu scopul de a fi tiparite.

Desi termenul este considerat nou in literatura de specialitate, si a fost abordat la inceputul in domeniul artistic, necesitatea evaluarii elevului din prisma tuturor produselor activitatii sale scolare pe intreaga durata a programului de studiu a preocupat de mult timp teoreticienii domeniului. Prin urmare comentariul lui I.T. RADU*: "(portofoliul) constituie nu atat o metoda distincta de evaluare, cat un mijloc de valorizare a datelor obtinute prin evaluari realizate" este unul indreptatit, iar aprecierea: "El se substituie, tot mai mult, modului traditional de realizare a bilantului rezultatelor elevului lor) prin media aritmetica «saraca in semnificatii» privind evolutia scolara a acestuia" ne face sa sugeram utilizarea denumirii de "raport de evaluare" intrucat el condenseaza intregul repertoriu al achizitiilor: cunostinte, capacitati, priceperi, deprinderi, obisnuite, trasaturi de personalitate si atitudini.

In calitatea sa de "portret pedagogic" raportul de evaluare reuneste atat metode traditionale de evaluare (probe scrise, orale si practice) cat si alternative (referat, observatia, investigatia etc.); atat instrumente "formalizate" utilizate in evaluare (teste, chestionare etc.), cat si instrumente ne-formalizate" (eseuri, fise etc.).

Alcatuirea raportului de evaluare impune luarea in clacul a trei parametri importanti:

a) scopul elaborarii lui, b) contextul in care va fi utilizat si c) proiectarea sa. Vom detalia mai jos fiecare din elementele enuntate.

a) SCOPUL elaborarii unui portofoliu este de a identifica performantele scolare ale elevilor si de a le raporta la obiectivele propuse.

Exigentele pe care trebuie sa le satisfaca un asemenea instrument pot fi sintetizate in urmatorul set de intrebari:

* vezi RADU, I.T., op. cit., p. 225-226

1. Ce categorii de date cuprinde continutul invatamantului ce trebuie evaluat?

1.1. date facturate si problematice

1.2. principii, concepte, legalitati

1.3. modele si metode de cunoastere si investigatie

1.4. atitudini, sentimente, judecati de valoare

2. Ce competente ar trebui sa aiba elevii?

2.1. informationale

2.2. aplicative

2.3. argumentative

2.4. comunicative

2. altele

3. Ce atitudini ale elevilor exerseaza activitatea de configurare a raportului de evaluare?

4. Care este adresabilitatea raportului de evaluare?

4.1. elevului ca persoana

4.2. grupelor de elevi

4.3. institutiilor

4.4. comunitatii

4. parintilor

4.6. alte instrumente

b) CONTEXTUL vizeaza cadrul, conditiile in care se realizeaza raportul de evaluare

1. Ce particularitati de varsta are populatia tinta?

2. Care este logica interna a disciplinelor studiu/arii curriculare/domeniului/temei vizate?

3. Ce aspecte psihoindividuale condenseaza "ecuatia personala" a elevilor supusi evaluarii (interese, nevoi, aspiratii etc.)?

C) PROIECTAREA raportului de evaluare este un demers anticipativ care tine cont atat de problematica tehnologica a evaluarii cat si de contextul in care instrumentul este folosit. Aspectul primordial in proiectarea portofoliului il constituie relevanta elementelor selectate din peisajul rezultatelor inregistrate de catre elevi: sunt reprezentative aspectele incluse in raporul de evaluare? Dintre "decupajele" posibile realizate de catre profesor pe baza carora acesta diagnozeaza CEEA CE STIE ELEVUL (achizitii cognitive) si CEEA CE FACE CONCRET (realizarea practica) enuntam:

- referate;

- autoevaluari;

- selectii ale temelor pentru acasa;

- lucrari experimentale;

- lucrari scrise;

- machete, scheme etc. realizate;

- proiecte elaborate;

- notitele culese in clasa;

- inregistrari video ale elevului, etc.

Desigur enumerarea noastra ar putea continua sugerand alte si alte exemple insa ne oprim aici intrucat o serie de precizari se impun:

- Cate "piese" reprezentative trebuie sa contina raportul de evaluare?

- Care este structura acestui portofoliu? Cum il organizam?

- Decidentul este profesorul sau acesta "negociaza" impreuna cu elevul elementele relevante?

Permitand inregistrarea progresului atins de elev de la semestru la altul, de la o etapa scolara la alta raportul de evaluare prezinta o seried e avantaje:

- ofera date despre intreaga activitate a elevului;

- permite individualizarea sarcinilor de lucru;

- evidentiaza rezultatele de exceptie obtinute de elev in anumite domenii, interesele, aspiratiile acestuia etc. ca si rezultatele mai slabe atinse in alte aspecte;

- faciliteaza exprimarea creativitatii

Exemplu:

1. Un portofoliu la literatura romana ar putea cuprinde:

- compuneri;

- comentarii literare;

- caracterizari ale personajelor;

- creatii literare proprii (daca este cazul);

- fise de autori;

- inregistrari audio-video ale elevilor;

- teste criteriale;

- lucrari scrise curente;

- participarea ca cercuri/cenacluri/concursuri literare;

- postere, scheme, colaje, harti, caricaturi etc.

- publicatii, contributii la reviste scolare;

-rezumate;

- studii de caz;

- referate.

Exemplu:

2. Un portofoliu la religie ar putea cuprinde:

- lucrari scrise curente;

- referate;

- participarea la cercuri/conferinte/simpozionae pe teme religioase;

- postere, harti, colaje, caricaturi;

- fise de autori;

- rezumate;

- inregistrari audio-video ale elevilor;

- publicatii, contributii la reviste scolare cu articole de profil;

- participarea la diverse activitati organziate de biserica;

- practicarea rugaciunii;

- caracterizari ale personajelor biblice.

Desi importante toate aceste elemente componente ale raportului de evaluare nu pot fi masurate haotic, de aceea este necesara stabilirea unor criterii clare de performanta pe baza carora sa se realizeze APRECIEREA HOLISTICA.

Pe ce se sprijina elaborarea standardelor de performanta?

1. Analiza continutului de invatamant

2. Consonanta obiective - resurse (de continut si procedurale, timp, materiale, umane etc.)

3. Acordarea de asistenta psiho-pedagogica pe toata perioada derularii programului

4. Analiza produselor activitatii elevilor

 Crearea unei baze de date pe discipline de invatamant care sa permita compararea practicilor de evaluare, schimburile de idei etc.

In afara stabilirii unor standarde si criterii de performanta, raportul de evaluare reprezinta o simpla "adunatura" de produse ale activitatii elevilor. In general, masurarea elementelor componente ale raportului de evaluare se face cu ajutorul unor grile globale (holistice) axate pe un singur scor sau analitice - care fixeaza scoruri pentru scari de apreciere diferite. Cand scopul evaluarii il reprezinta estimarea nivelului general de performanta sau progres se utilizeaza scara (grila globala; cand evaluarea este focalizata pe diferite date, abilitati etc. se folosesc scari compozite. Constructia scarii poate fi centrate atat pe simboluri numerice (pot fi folosite cifre in ordine descrescatoare de la 5 la 1), calificative (foarte bine, bine insuficient, inacceptabil).

Exemplificarile portofoliilor oferite de noi mai sus (literatura romana si religie) incearca sa surprinda cea mai mare parte a aspectelor ce pot fi evaluate din perspectiva realizarii procesului de predare-invatare-evaluare la un obiect de invatamant. Precizam ca portofoliul poate fi axat pe o singura competenta in cadrul unei discipline de studiu.

Exemplu:

In invatarea scris-cititului la clasa I pot fi urmariti urmatorii indicatori de performanta:

1. Recunoasterea literelor

2. Realizarea asocierii dintre litera si sunetul corespunzator

3. Realizarea campului din citire de o silaba

4. Citirea si scrierea cuvintelor

 Citirea si scrierea constienta (stabilirea locului fiecarui cuvant in propozitie sau fraza si intelegerea sensului acestora)

6. Dezvoltarea vorbirii

Introducerea experimentala a "Caietului de evaluare a  elevilor" din anul scolar 1998-1999 permite, realizarea unui raport de evaluare a activitatii elevului din perspectiva a patru comportamente scolare" participarea la lectii, disciplina la lectii, participarea la viata colectivului, atitudini fata de  colegi.

 AUTOEVALUAREA. Formarea capacitatii de autoevaluare la elevi constituie un obiectiv important al activitatii scolare intrucat formarea imaginii de  sine se realizeaza din perspectiva raportarii permanente la aprecierea profesorului. Esential pentru elev este sa cunoasca si sa inteleaga standardele de  evaluare cu care opereaza profesorul si pe aceasta baza sa realizeze semnificatii notelor acordate. Dintre tehnicile utilizate in scopul educarii capacitatii de autoevaluare mentionam:

a) "Metoda de apreciere obiectiva a personalitatii" propusa de GH. ZAPAN consta in faptul ca obiectivitatea cunoasterii (rezultatelor) se poate realiza apeland la completarile reciproce de informatii si aprecieri pe care clasa le ofera si confruntarea lor.

b) "Notarea in colaborare cu altii" consta in implicarea celorlalti elevi in aprecierea rezultatelor scolare.

c) "Notarea reciproca" presupune notarea reciproca intre elevi a rezultatelor sub indrumarea profesorului.

d) Mai sunt utilizate chestionare cu raspunsuri deschise care-l invita pe elev sa "introspecteze" maniera in care a realizat sarcina de  invatare (obstacole intampinate, pasi parcursi etc) si scari de clasificare.

Dintre valentele formative ale utilizarii autoevaluarii identificam: cultivarea motivatiei pozitive fata de invatatura, pozitionarea elevului in rolul de subiect activ al propriei formari, ofera profesorului posibilitatea de a compara aprecierile sale cu  cele ale elevului insusi.